KorAP: Find »[drukola/base=brigadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...434 >

10,836 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

de colaborarea dintre D.P.S.G. și Secția Informații a Marelui Cartier General, activând cu succes în zona sa natală, pe care o cunoștea cel mai bine, Delta Dunării. Rezultatele obținute l-au propulsat, la finalul conflagrației, în funcția de șef al Brigăzii de Siguranță Tulcea și, apoi, în cea de șef al Serviciului de Siguranță al Dobrogei, fiind apreciat de directorul D.P.S.G., Eduard Ghica. Ulterior, neînțelegerile profesionale cu Romulus P. Voinescu, noul lider al D.P.S.G., și anumite dubii asupra corectitudinii financiare în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de către marile unități sovietice în colaborare cu autoritățile politice zonale, rezidenți și agenți. Rezidentul avea obligația să-și stabilească reședința în zona comandamentului sau corpului de armată, după care își trimitea agenții în localitățile unde se aflau dislocate diviziile și brigăzile. În subordinea sa se afla o întreagă echipă de agenți specialiști, agenți secreți, informatori, teroriști, semnalizatori și cercetași, toți fiind într-o strânsă legătură prin aparate T.F.F., curieri și agenți de legătură. În atribuțiile rezidentului principal intrau cunoașterea ordinelor operative

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sau comandamente militare, cercetașii identificau locuri de trecere între dispozitivul trupelor române și cele sovietice, curierii transmiteau informațiile de o parte și de cealaltă a frontului, iar informatorii adunau și comunicau știrile preluate din zvonuri, gazete sau observații personale. La brigăzile sau regimentele inamice (române) puteau fi trimiși atât rezidenți, cât și agenți. De regulă, o brigadă era pusă în supraveghere de o echipă compusă din doi agenți secreți, trei curieri, trei cercetași și un informator. Aceștia nu se cunoșteau între

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
transmiteau informațiile de o parte și de cealaltă a frontului, iar informatorii adunau și comunicau știrile preluate din zvonuri, gazete sau observații personale. La brigăzile sau regimentele inamice (române) puteau fi trimiși atât rezidenți, cât și agenți. De regulă, o brigadă era pusă în supraveghere de o echipă compusă din doi agenți secreți, trei curieri, trei cercetași și un informator. Aceștia nu se cunoșteau între ei, iar informațiile lor erau schematice, referitor la structura comandamentelor, organizarea și dislocarea unităților pe linia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
regimentelor se aflau agenți speciali și agenți semnalizatori, recrutați, în majoritate, dintre locuitorii din zonă care cunoșteau bine regiunea și dispozitivul trupelor române de pe front. Agentul secret din spatele frontului inamic avea în obiectivele sale identificarea și supravegherea comandamentelor de divizie, brigadă sau regiment din zona sa de acțiune. În cadrul acestora, agentul secret trebuia să afle ordinea de bătaie a marilor unități și a unităților din subordine, înzestrarea lor de la artilerie (număr de piese, calibru, caracteristici tehnice, dispunere, tactici de luptă, etc.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în care conlucrau laolaltă militari specializați și funcționari cu experiență; 3. unui mărunt, în zone de graniță, efectuat exclusiv de către militari. La granița cu România, acest serviciu a intrat în atribuțiile Diviziilor 5 Szeged și 6 Debrețin (ulterior transformate în Brigăzi Mixte). Împotriva României, spionajul ungar a fost coordonat de centrul informativ de la Szolnok, apreciat drept „baza spionajului maghiar” și cel mai bine încadrat, care a coordonat activitatea a două centre secundare: 1. Centrul Miskolc, cu misiunea de a culege date

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a statului român, fiind, în unele privințe, superior celui german. Până în anul 1921, serviciul de spionaj ungar a aparținut de Marele Stat Major, apoi a fost atașat Ministerului Apărării Naționale - Secția a VI-a. Birouri de spionaj funcționau și la brigăzile teritoriale mixte ale armatei ungare, existente în Budapesta, Pecs, Seghedin, Debrețin și Miskolc. Brigada I din Budapesta avea în compunere două secții informative: una ofensivă, respectiv defensivă. Secția ofensivă era divizată în trei birouri: a) Cehoslovacia, b) România, c) Iugoslavia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de spionaj ungar a aparținut de Marele Stat Major, apoi a fost atașat Ministerului Apărării Naționale - Secția a VI-a. Birouri de spionaj funcționau și la brigăzile teritoriale mixte ale armatei ungare, existente în Budapesta, Pecs, Seghedin, Debrețin și Miskolc. Brigada I din Budapesta avea în compunere două secții informative: una ofensivă, respectiv defensivă. Secția ofensivă era divizată în trei birouri: a) Cehoslovacia, b) România, c) Iugoslavia. Din 1920 a luat ființă o centrală de propagandă și informații, organizată în comun

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
turneu. În urma rebeliunii de la Tatar-Bunar, a fost analizată și cauza disfuncționalității dintre structurile de ordine publică și cele de siguranță. Rezultatul a fost elaborarea Ordinului Circular nr. 69.825/6 noiembrie 1924, adresat Inspectoratului General al Jandarmeriei Rurale, Serviciilor și Brigăzilor de Siguranță, respectiv Polițiilor din orașele de reședință, semnat de Gheorghe Tătărescu, în calitate de subsecretar de stat la Ministerul de Interne și Romulus P. Voinescu. Ordinul a prevăzut, de la început, că toate elementele participante la îndeplinirea sarcinilor de ordine și siguranță

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mai strânsă legătură de colaborare” pentru a avea succes în combaterea infracțiunilor la adresa statului. Tocmai de aceea, prin ordinul respectiv au fost instituite câteva măsuri de eficientizare a legăturilor informative interinstituționale la nivel local: - contactul permanent între șefii de Servicii/Brigăzi de Siguranță cu comandanții Companiilor de Jandarmi, informându-se reciproc despre toate problemele din raza de activitate și avizând la măsurile necesare pentru prevenirea, urmărirea sau reprimarea acestora; - stabilirea unui program de colaborare, în care trebuiau abordate, în ordine: mișcarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
specificul problemelor din fiecare județ, trebuia înaintat la Ministerul de Interne pentru a fi cunoscut și, la nevoie, completat; - la inspecțiile efectuate la unitățile de jandarmi s-a recomandat („este de dorit”) să participe și inspectorul general/șeful Serviciului/șeful Brigăzii de Siguranță, eventual șeful Poliției acolo unde nu existau organe de siguranță, pentru „a-și da socoteală” de situația din teren și a constata personal măsurile informative existente sau necesare; - problemele constatate pe raza unui județ trebuiau aduse și la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
erupție a infracționalității, la care organele de ordine și siguranță nu au putut reacționa, cel puțin în prima fază, rapid și eficient. De aceea, la 12 februarie 1931, Victor Cădere, secretar general al Ministerului de Interne, a propus înființarea unei Brigăzi Mobile care „să poată fi aruncată imediat” în locurile unde au loc infracțiunile sau în punctele nevralgice pentru siguranța statului. Aceasta avea misiuni informative și represive, de a urmări bandele criminale, de a cerceta atacurile banditești, de a preveni și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sau în punctele nevralgice pentru siguranța statului. Aceasta avea misiuni informative și represive, de a urmări bandele criminale, de a cerceta atacurile banditești, de a preveni și reprima furturile pe calea ferată etc. Dotarea a reprezentat un punct important al Brigăzii Mobile, aceștia având dreptul la aparate foto, revolvere, lanterne, grenade lacrimogene și alte materiale tehnice necesare, iar competența de instrumentare a fost extinsă la nivel național. Necesitatea unei asemenea structuri a rezultat din termenul extrem de scurt propus pentru înființare - 15

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de instrumentare a fost extinsă la nivel național. Necesitatea unei asemenea structuri a rezultat din termenul extrem de scurt propus pentru înființare - 15 februarie 1931 - prezența acesteia fiind „imediat necesară pe teren”, după cum a menționat Victor Cădere. Câteva zile mai târziu, Brigada Mobilă a luat ființă cu un efectiv sporit față de cel prevăzut inițial, iar directorul general al C.F.R., general Mihai Ionescu, a fost înștiințat să pună la dispoziția polițiștilor volanți „călătoria gratuită pe toate liniile C.F.R.”, prin eliberarea unor permise de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iar directorul general al C.F.R., general Mihai Ionescu, a fost înștiințat să pună la dispoziția polițiștilor volanți „călătoria gratuită pe toate liniile C.F.R.”, prin eliberarea unor permise de călătorie anonime, fără fotografii și, mai ales, fără plată. Acțiunile funcționarilor din Brigada Mobilă au avut ca efect un recul al infracționalității și o mai mare rată a finalizării cazurilor de încălcare a legii. Acest precedent, cu înființarea unei structuri pentru un obiectiv, va fi urmat în anii următori de crearea unor alte

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
împărțite între Poliția statului și Poliția comunală. Poliția statului cuprindea Direcția Siguranței Generale, Poliția Parisului și a comunelor suburbane, Poliția statului în marile orașe (Lyon, Marseille, Toulon, Nisa, Saint-Etienne) și Poliția mobilă. Dintre acestea, Direcția Siguranței Generale „dispune direct de brigăzi de informații și execută serviciul de informații” la nivel național, dar mai ales în Paris. În Germania exista câte o Poliție în fiecare regiune din cele 19, iar în Prusia lucrau 58.954 de funcționari (fără a include și jandarmii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
român a constatat că aceasta „diferă cu totul de cea a continentului european”, având un efectiv de 56.045 funcționari. O altă analiză a locotenentului-colonel Vasile Barbu a vizat organizarea informativă existentă în câteva capitale europene. La Paris funcționau patru brigăzi centrale de detectivi, subordonate Poliției Judiciare, în Viena acționau 300 de detectivi, coordonați de Secția Criminală, iar capitala Ungariei avea organizat un corp de detectivi, subordonat Poliției Judiciare, compus din cinci brigăzi, fiecare structurată în 7-9 subbrigăzi, cu câte un

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în câteva capitale europene. La Paris funcționau patru brigăzi centrale de detectivi, subordonate Poliției Judiciare, în Viena acționau 300 de detectivi, coordonați de Secția Criminală, iar capitala Ungariei avea organizat un corp de detectivi, subordonat Poliției Judiciare, compus din cinci brigăzi, fiecare structurată în 7-9 subbrigăzi, cu câte un efectiv de 5-14 detectivi. În plus, la fiecare comisariat de poliție exista și o subbrigadă mobilă cu efectivul de până la 16 detectivi. În Berlin, Secția IV-a Criminală avea în coordonare 10

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
simțit nevoia unor întăriri a serviciilor de poliție de la frontieră și din stațiile de cale ferată. Pe de o parte, exista o lipsă de personal, iar pe de altă parte, s-a avut în intenție o extensie mai mare a Brigăzii Mobile pentru rapiditatea intervențiilor și rezolvarea infracțiunilor. Prin Ordinul de Serviciu nr. 21.460-S/5 aprilie 1937, directorul general al D.G.P. a impus noi norme pentru compartimentarea muncii în serviciile centrale. Astfel, lucrările celor trei direcții, ale Inspectoratului Corpului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pronunțarea sentinței, condamnatului i se făceau promisiuni de reducere a pedepsei și chiar eliberarea sa, dacă va da informații utile pentru Secția defensivă. La 4 aprilie 1933, organele informative din Arad au comunicat despre organizarea Secției de informații ungare din cadrul Brigăzii 5 Mixtă din Seghedin, structurată pe trei birouri: - Biroul O (ofensiv), condus de căpitan Gaspar Iosif, cu sarcina de a recruta, iniția și trimite oameni „pentru culegeri de informații”. Aceștia trebuiau să găsească corespondenți și oameni de legătură din România

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
dintre care 14 în București, 12 în Silistra și câte 4 în Turtucaia și Bazargic. Printre aceștia s-a numărat și Ștefan Pencoff, fost deputat P.N.Ț., la care s-au descoperit documente originale emise de Prefectura Județului Durostor, de Brigada de Siguranță Silistra, memorii privind colonizările efectuate în Cadrilater și o bogată corespondență cu străinătatea privind Dobrogea. După arestare, în timpul cercetărilor, Cozaroff a recunoscut că chestionarul de spionaj militar găsit la domiciliul său „i-a fost dictat de colonelul Crozdanoff

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
birouri, polițiști și agenți implicați în culegerea de informații și colaborarea cu celelalte instituții similare, în scopul unei informări cât mai corecte și eficiente către conducerea statului român. A.3. Corpul Detectivilor Legea din 1929 a prevăzut, printre altele, că „brigăzile centrale existente pe lângă D.G.P. vor continua să funcționeze până la aplicarea integrală a dispozițiilor legii de față, care se va face în cel mult doi ani”. Peste doi ani, la 10 aprilie 1931, a fost adoptată Legea pentru modificarea și suprimarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mult doi ani”. Peste doi ani, la 10 aprilie 1931, a fost adoptată Legea pentru modificarea și suprimarea unor articole din Legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului, care a modificat art. 12, al. final (vezi mai sus) astfel: „În locul brigăzilor centrale va lua ființă, în limitele bugetare, un corp de detectivi care va funcționa pe baza unui regulament special”. Practic, Inspectoratul Corpului Detectivilor a preluat atribuțiile deținute de Inspectoratul Brigăzilor Centrale (patru brigăzi de siguranță), având următoarea organizare și misiune

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
modificat art. 12, al. final (vezi mai sus) astfel: „În locul brigăzilor centrale va lua ființă, în limitele bugetare, un corp de detectivi care va funcționa pe baza unui regulament special”. Practic, Inspectoratul Corpului Detectivilor a preluat atribuțiile deținute de Inspectoratul Brigăzilor Centrale (patru brigăzi de siguranță), având următoarea organizare și misiune: 1. Grupa I-a - partide politice și mișcări sociale de dreapta: - Echipa 1 Filaj; - Echipa 2 Filaj-Supraveghere; - Echipa 3 Cercetări-Percheziții. 2. Grupa II-a - mișcări subversive și diferite asociații de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al. final (vezi mai sus) astfel: „În locul brigăzilor centrale va lua ființă, în limitele bugetare, un corp de detectivi care va funcționa pe baza unui regulament special”. Practic, Inspectoratul Corpului Detectivilor a preluat atribuțiile deținute de Inspectoratul Brigăzilor Centrale (patru brigăzi de siguranță), având următoarea organizare și misiune: 1. Grupa I-a - partide politice și mișcări sociale de dreapta: - Echipa 1 Filaj; - Echipa 2 Filaj-Supraveghere; - Echipa 3 Cercetări-Percheziții. 2. Grupa II-a - mișcări subversive și diferite asociații de stânga: - Echipa 1

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]