31,862 matches
-
M-am pocnit de frunzele unui copac, nici nu mai știu de câte și, în cele din urmă, m-am pomenit pe pământul jilav, printre cutii de bere, tampoane, prezervative și chiștoace de țigări. Ceva mai încolo era și o bucată de salam care, mmm!, mulți o să se înscîrboșească la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o poftă nebună. Poftă pe care mi-am și satisfăcut-o, na! Mult mai mulțumit și încrezător în forțele mele, am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și, fără multe explicații, am pornit în acțiune. Puțin înainte de ora cinci după-amiază, am pătruns în apartamentul tatălui meu. Eram înarmați cu mină de creion, diametrul cinci milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am găsit pe părintele meu ațipit în fotoliu, cu ziarul căzut în poală. Vederea lui m-a înduioșat, dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i scrie părțile alea mai obscure, la care, cum ar fi cazul meu, nu a avut acces direct? Păi, zău așa, cine? Poate că, în cazuri foarte rare, cum ar fi cel al lui Ilf și Petrov, fiecare are bucata lui de lucrare pe care o scrie, în deplină cunoștință de cauză. Aici nu-i cazul. Nu că n-aș fi conștient de ce fac, așa cum ar comenta un răuvoitor sau un cititor neatent. Nu, categoric nu! E vorba pur și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nimănui niciodată ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal! Mai am vreo două sute și juma' în altă parte." "Deci, op' sute, cum ar ieși după socoteală." "Op
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal! Mai am vreo două sute și juma' în altă parte." "Deci, op' sute, cum ar ieși după socoteală." "Op' sute-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De fapt ca să fiu cât mai exact în descrierea mea, doar am spus clar că am o formație științifică era hârtie din sulul de prosoape de unică folosință. Rupse două bucăți din ea și-și făcu din ele două șomoioage pe care și le vârî în nările largi. Nea Vasile făcuse armata la spitalul militar, unde avea un unchi plutonier de intendență și, oricât de ciudat ar părea, a ocupat la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se așeză gospodărește la masă. Desfăcu pachetul cu parizer din acela modern, lejer plăsticos, dar cu bucăți de brânză topită (numită cașcaval de comercianți), mustind de glutamat de sodiu și de colorant sănătos. La el adăugă, ca întotdeauna când mânca la serviciu, și o cinstită salată de ridichi negre. Asta puțea de-ți muta nasul din loc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Încep să le explic care e planul de bătaie. Cred că mare lucru nu pricep, dar sunt sigur că nu vor ieși din cuvântul meu. Apare și Țonți cu ai ei, cărând ghemul. Desfășurăm toată sfoara, o secționăm și repartizăm bucățile conform planului. Până aici a mers bine. Ce zic eu bine? A mers excepțional. Dar greul de abia acum începe. Ia să văd o mie de voluntari aici, în dreapta!", fac eu, indicându-le locul. Se îmbulzesc o grămadă. Trebuie să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
foarte, foarte puține comparativ cu cele ce-și luaseră zborul spre exterior. În câteva clipe se dezmetici și trânti furios ușa. Se repezi disperat spre pervaz. Tocmai la țanc pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui public neașteptat de numeros, de entuziast și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sticlă pă ele dă nu trece nici glonțu'?" Relu simțea că nici glas nu mai are, gâtul i se uscase iască, iar mintea i se blocase de tot. Nu putu decât să-l privească pe oacheș cum ia tacticos o bucată din asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul meu. Mai întremat, am pornit spre cutia în care țineam pâinea. Am găsit bucata pe care o lăsasem cu o săptămână în urmă și m-am înfruptat din ea, deși era uscată pietroi. M-am ghiftuit în lege. Nu știu cum, dar parcă deja aveam altă stare de spirit. Mă mai liniștisem cumva, iar lumea parcă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Morgana care-mi scurtcircuitase cândva începuturile adolescentine și-mi monopolizase întreaga adolescență dominată mai apoi de Delilah din cântecul lui Tom Jones. Nu avea cum să fie așa și totuși simțeam că tocmai acest fel de a fi, dintr-o bucată și ușor evaziv, îi dădea Iozefinei o notă aparte, un șarm rar întâlnit. Adică exista în felul ei de a fi ceva special, care îți dădea senzația că ea nu are pentru nimeni nimic de ascuns și că este o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în trei sertare? Piaza rea! Ce zici tu? Mai poate ea să-și exercite funcția de bază pe acest pământ
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca pe tot parcursul anului 1977, eu să pun zilnic, cap la cap cioburi de statuete (sau mai bine-zis, și de statuete) zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tot parcursul anului 1977, eu să pun zilnic, cap la cap cioburi de statuete (sau mai bine-zis, și de statuete) zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca faza cu lipirea statuetelor să nu mi se pară totuși un lucru ieșit din comun. Înapoi la jurnalul din ’77: “Așadar, cu toate că eram conștient că ceea ce urma să fac eu, era mai mult o pierdere de timp, sortam asiduu bucățile de trupuri mutilate și le aranjam frumos pe câte o masă din cele două camere și bucătărie, ale apartamentului de la etajul patru, din Berceni, unde stăteam, în vederea lipirii; eram conștient cu alte cuvinte, că mă aștepta o muncă de câine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Trebuia să am răbdare. Odată cu fiecare secundă, emoțiile puneau tot mai mult stăpânire pe mine. Emoțiile, valuri înspumate, din care se năștea pas cu pas, Venus, Venera, Afrodita, Astarte, Atargatis, Alilat sau Ishtar! Zeița născută din contactul spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
căsătorită cu generalul de armată Bădulescu, de loc de prin Roșiorii de Vede, care o pețise în Sighișoara unde i se mutaseră părinții după Primul Război Mondial-era o femeie înaltă, osoasă, dreaptă, bine făcută, bărbătoasă chiar. Altfel, femeie dintr-o bucată, principială, extrem de bine citită (de pildă, pe marii scriitori germani îi citise chiar în original și aprecia mult de tot traducerea lui Faust al lui Goethe, în limba română.-de Șt. Augustin Doinaș) - poate și rod al școlii germane-vie în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta. De neuitat erau pentru mine anumite obiecte de mobilier
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu sfâșiasem în prima fază, câteva poze și chiar eram gata pregătit să le mănânc, când Karin-tante mă găsise cu gura plină de bucățele de hârtie fotografică. Se speriase, crezând că mă înecasem. Intrase în panică și-mi scosese degrabă bucățile de hârtie nemasticată și ca atare, neînghițită, din gură. Mă certase dar nu mă bătuse. Mă amenința cu jordița, dar nu mă lovea. Să nu-l bați-o îndemna pe mama - cu toate că trebuie să-l dezvățăm pe copilul ăsta, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris. Se mânjise de-a binelea, pe haine și citea de zor cu voce tare, întinsă pe pat, dintr-o carte de bucate. Ce-ați făcut Karin-tante? - i se adresă Gerard cu o privire nenorocită. Iarăși am făcut ceva nepermis? - îl privi ea de sus zâmbind a victorie-pereții trebuie capitonați, domnule pompier, să știi și mata, ca să nu ia foc. Așa făceau vechile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rouă, În dorul vieții am aflat Că am o viață nouă. Ce bine-i și frumos să știi Că Tu, ești într-u tine {i nu mai trebuie să minți, Trăind doar pentru lume. Eu ... am umplut vidul tăcut Rupând bucăți din lună, Iar corpul meu este hrănit Numai cu gânduri bune. Ați vrea să știți cum am făcut ... ? De am schimbat destinul În timpul ăsta veșnic surd Să nu mai simt declinul ... ? Am alergat printre idei Răstâlmăcind mesajul Dar am găsit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
meu către sănătate și succes este mereu în devenire, este un drum într-o continuă îmbunătățire. Să știu că am contribuit și am lăsat în urmă o lume un pic mai bună, fie printr-un copil sănătos, fie printr-o bucată de grădină cu flori, fie printr-o carte dedicată ție sau printr-o condiție socială îmbunătățită și să știu că măcar un suflet a respirat mai ușor pentru că am trăit eu, asta îmi dă satisfacția și convingerea că am reușit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vieții sau din lecții de viață. Nebunia de care vorbesc eu aici nu trebuie înțeleasă ca ceva ieșit din comun, nebunia mea se asociază mai mult cu un curaj nebunesc, pasiunea și asumarea responsabilității. Nebunia mea este ca sarea în bucate și se pune câte-un pic peste tot. Eu am ales să fiu nebună de fericire, nu proastă să cred că fericirea nu există. Despre nebunie am multe să vă spun, dar nu în această carte. Atât vreau să vă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acestea am experimentat că Dumnezeu există cu adevărat, nu am idee cum să definesc această putere incomensurabilă și omniprezență numită Dumnezeu, pentru că și eu am fost persoana DE CE-urilor, tot timpul mi-am pus întrebări despre Dumnezeu. Îl rupeam în bucăți și mi-l imaginam ca pe-o ființă bătrână și înțeleaptă, sau ca pe un lucru și acum am înțeles că nu mai pot face asta. A-i cere unei ființe umane, indiferent ce IQ are, să explice ce este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]