2,397 matches
-
au înaintat locotenenței regale raportul nr. 1434/1866 însoțit de toate actele cerute. În urma susținerii chestiunii în parlamentul de la Buda de către deputații români Iosif Hodoș și Sigismund Borlea și nemaiavând ce obiecta, la 25 noiembrie 1867 Ministerul de Interne de la Buda a aprobat transcrierea obligațiunilor, situație care a devenit oficială prin ordinul 70547/14 februarie 1868. O ultimă problemă a fost aprobarea statutelor gimnaziului. După mai multe variante respinse de Șaguna, versiunea finală, conform legii XXXVIII de la 1868, referitoare la învățământ
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Oficial din 1946. A expus cu discontinuitate, în special grafică aplicată, atât în țară, cât și peste hotare. A obținut Medalia de bronz la expozițiile internaționale ale cărții din 1965 și 1971 de la [[Leipzig]] pentru ilustrația volumelor: "Țiganiada" de [[I. Budai Deleanu]] și "Poezii" de [[George Coșbuc]]. A realizat câteva lucrări de artă monumentală în București și la [[Costinești]], precum și lucrări de natură ambientală la [[Muzeul Militar Național]]. De proveniență din târgul de pe Cricov este inginerul electronist, dr. în științe matematice
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
rezultate, și rezultatele diplomației lui Ștefan sunt minunate. La 1462-1465 se luptă cu muntenii și e în pace cu turcii, ungurii și polonii; la 1467 se luptă cu ungurii, e bine cu turcii și polonii intervin în favoarea lui, protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487 luptă cu turcii, fără intervenție polonă
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Împreună cu nobilimea din Transilvania, cu cler și cu secui, sașii au fost membri ai "Unio Fraterna", cunoscută mai ales (în mod greșit) ca Unio Trium Nationum, încheiată în 16 septembrie 1437 în contextul Răscoalei de la Bobâlna conduse de Antal Nagy Budai. Prin această înțelegere cele patru națiuni (în sensul medieval al termenului) și-au promis sprijin mutual împotriva primejdiilor din afară (expansiunea otomană) și dinăuntru (răscoalele țărănești), fapt care a dus la excluderea tacită a românilor, evreilor, grecilor și armenilor de la
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile componente Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului (reședința), Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica. Are o populație de locuitori. Este una din cele mai vechi așezări umane din această zonă a Olteniei, datorită și importantului zăcământ de sare. Orașul este așezat în partea central-sudică
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
localnicii), exploatat și acesta pentru diferite produse industriale. "Ocnele Mari", cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componența sa localitățile: "Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului" (include Ocnele Mari - centru)" Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica". Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari aparțineau și localitățile "Copăcel, Râureni și Stolniceni". Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
1867, Francisc Iosif I a numit noul guvern maghiar sub conducerea contelui Andrássy. Negocierile vieneze au fost încheiate o zi mai târziu. În 27 februarie 1867 a fost reinstaurată Dieta Ungariei. În 15 Martie, contele Andrássy și guvernul său din Buda au depus jurământul de credință împăratului Francisc Iosif I. Concomitent au intrat în vigoare dispozițiile Compromisului austro-ungar. Aceste evenimente au marcat "de facto" ziua de naștere a Dublei Monarhii, chiar dacă tratatul Compromisului încheiat în Ungaria în 12 iunie a fost
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în Ungaria în 12 iunie a fost sancționat de Consiliul Imperial austriac abia în 21 decembrie 1867 și a devenit valid începând cu 22 decembrie 1867 (sub numele popular de Constituția din decembrie). Francisc Iosif I a fost încoronat la Buda ca Rege al Ungariei în 8 iunie 1867. Francisc Iosif I era în mod oficial șeful de stat comun constituțional (uniune personală), sub a cărui conducere erau administrate în comun atât politica externă, Armata Comună și marina de război, cât
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
zilelor noastre, oraș universitar din 1777, a fost construit încă din 1837-1847 Muzeul Național și din 1864 palatul Academiei Ungare de Științe. După compromisul din 1867, Ungaria s-a străduit să facă din propria ei capitală o concurentă a Vienei. Buda (în germană "Ofen"), aflată pe malul drept al Dunării, care era cu al ei palat regal de multă vreme cel mai însemnat oraș al regatului, a fost întrecută în secolul al XIX-lea de Pesta, aflată pe malul stâng. În
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
din nou înfrânt la Novara și abdica, lăsându-i tronul lui Victor Emanuel I. La Veneția, rezistență s-a prelungit. Lajos Kossuth, un liberal radical maghiar, a format un guvern independent. Austrieici au început operațiuni pentru recucerirea Ungariei, ocupând orașele Buda și Pesta. Parlamentul se retrage la Debrecen, dar Alfred de Windisch-Graetz oprește operațiunea la începutul lui 1849, oferindu-le maghiarilor oportunitatea de a conduce ofensivă, conduși de Josef Bem, general de origine poloneză care încearcă fără succes să reocupe capitală
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
soluția pragmatică a dualismului.Revoluția maghiară a fost înfrântă și învățând din lecția trecutului, ei au fost la originea unei legislații care oferea o serie de drepturi naționalităților.În iunie 1867, Franz Joseph s-a încoronat că rege ungar la Buda. Sunt alcătuite instituții comune și trei ministere (de finanțe, externe și de război). A fost încheiat un acord comercial între Ungaria și Austria. Dualismul se reînnoia la un interval de un deceniu. Periodic se reuneau delegațiile celor două parlamente de la
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
fost numit după bunicii lui, Țarul Rusiei și Marele Duce de Mecklenburg-Schwerin. Anul 1801 a fost unul special pentru Elena care a pierdut doi membri ai familiei în doar câteva zile. La 16 martie sora ei Alexandra a murit la Buda după ce a născut o fată (care a murit și ea câteva zile mai târziu). După doar opt zile, tatăl ei, Țarul, a fost asasinat. Anul următor Elena a rămas din nou însărcinată și în martie 1803 a născut o fiică
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317771_a_319100]
-
Podul Margareta (în ) este unul din cele nouă poduri peste Dunăre din Budapesta, legând Buda și Pesta. El este al doilea pod public nordic, precum și al doilea cel mai vechi pod din Budapesta. Podul Margareta a fost proiectat de inginerul francez Ernest Goüin și construit de către compania de construcții, Maison Ernest Goüin et Cie. între
Podul Margareta din Budapesta () [Corola-website/Science/318364_a_319693]
-
împreună cu secțiunile de legătură) și 25 m lățime. Toate podurile din Budapesta au fost aruncate în aer în cel de-al Doilea Război Mondial de către trupele de geniști ai Wehrmacht-ului în timpul retragerii lor din ianuarie 1945 în partea dinspre Buda a capitalei asediate. Cu toate acestea, Podul Margareta era deja avariat din 4 noiembrie 1944, atunci când o explozie accidentală a distrus secțiunea estică a podului. 600 de civili și 40 de soldați germani au murit atunci. În timpul reconstrucției, o mare
Podul Margareta din Budapesta () [Corola-website/Science/318364_a_319693]
-
Arhiducele Joseph Anton Johann al Austriei, Palatin al Ungariei (, , , 9 martie 1776, Florența - 13 ianuarie 1847, Buda), a fost Palatin al Ungariei din 1796 până în 1847. A fost al șaptelea copil al împăratului Leopold al II-lea și al Mariei Louisa a Spaniei. Joseph a fost al nouălea copil din cei cincisprezece ai împăratului Leopold al II
Joseph Anton al Austriei () [Corola-website/Science/319601_a_320930]
-
ani mai târziu, Prințesa Hermine a murit la naștere după ce a născut gemeni. Ambii copii ai ei au murit fără să se căsătorească și fără să aibă copii. Ei au fost: Arhiducesa Hermine Amalie Marie de Austria (14 septembrie 1817, Buda - 13 februarie 1842, Viena) și Arhiducele Ștefan, Palatin al Ungariei (14 septembrie 1817, Buda - 19 februarie 1867, Menton). A treia soție a lui Joseph a fost Ducesa Maria Dorothea de Württemberg, cu care s-a căsătorit la 24 august 1819
Joseph Anton al Austriei () [Corola-website/Science/319601_a_320930]
-
copii ai ei au murit fără să se căsătorească și fără să aibă copii. Ei au fost: Arhiducesa Hermine Amalie Marie de Austria (14 septembrie 1817, Buda - 13 februarie 1842, Viena) și Arhiducele Ștefan, Palatin al Ungariei (14 septembrie 1817, Buda - 19 februarie 1867, Menton). A treia soție a lui Joseph a fost Ducesa Maria Dorothea de Württemberg, cu care s-a căsătorit la 24 august 1819 la Kirchheim unter Teck. El avea 43 de ani iar ea 21. Ei au
Joseph Anton al Austriei () [Corola-website/Science/319601_a_320930]
-
a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să domnie cetățenii (burghezii sau mieszczaństwo). În 1335, în Tratatul de la Trentschin, Cazimir a renunțat la pretențiile sale din regiunea Silezia. În 1355, în Buda, Cazimir l-a desemnat pe Ludovic I al Ungariei ca succesor al său. În schimb, povara fiscală "szlachta" a fost redusă, aceștia nefiind obigați să plătească cheltuielile de expediție militară în afara Poloniei. Aceste concesii importante au dus în cele din
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi, culegerea de legi din 1517 ce a stat la baza Principatului Transilvaniei. În această culegere
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
a contribuit între altele și la finanțarea construcției Catedralei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Arad. De asemenea, a îndeplinit un rol conducător în extinderea rețelei de căi ferate din Ungaria și a finanțat construcția podului de lanțuri peste Dunăre între Buda și Pesta (1843-1849). Baronul de Șină care a fost cetățean de onoare al orașelor Arad, Budapesta și Szeged a fost decorat cu mai multe ordine printre care: Gheorghe Șină a deținut cele mai multe domenii, terenuri și proprietăți imobiliare. După moartea sa
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
Ungaria în iunie 1521, la trei ani după decesul împăratului Maximilian. A fost unsă și încoronată regină a Ungariei de episcopul Zagrebului, Simon Erdödy, la Székesfehérvár la 11 decembrie 1521. Căsătoria regală a fost sfințită la 13 ianuarie 1522, la Buda. Ungerea si încoronarea Mariei ca regină a Boemiei au avut loc la 1 iunie 1522. La început, regina Maria nu a avut nici o influență în politică din cauza tinereții sale. Totuși, curtea sa era formată din germani și olandezi formând o
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
El este ancorat pe partea dinspre Pesta a fluviului de Piața Széchenyi (fostă Roosevelt), lângă Palatul Gresham și Academia de Științe a Ungariei, iar pe partea dinspre Buda de Piața Adam Clark, unde se află Kilometrul Zero și capătul de jos al funicularului ce duce la Castelul din Buda. Podul a primit numele lui István Széchenyi, care a susținut financiar construcția podului, dar este cel mai frecvent cunoscut
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
fluviului de Piața Széchenyi (fostă Roosevelt), lângă Palatul Gresham și Academia de Științe a Ungariei, iar pe partea dinspre Buda de Piața Adam Clark, unde se află Kilometrul Zero și capătul de jos al funicularului ce duce la Castelul din Buda. Podul a primit numele lui István Széchenyi, care a susținut financiar construcția podului, dar este cel mai frecvent cunoscut sub numele de Podul cu Lanțuri. La momentul construcției sale, el a fost considerat ca fiind unul dintre minunile ingineriei din
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
Proiectul a fost extins considerabil, exclusiv prin fonduri personale, de către negustorul aromân Gheorghe Sina, nobil care avea importante interese financiare și imobiliare în oraș și al cărui nume este înscris la baza fundației de sud-vest a podului, pe partea dinspre Buda. Podul a fost deschis în 1849 și a devenit astfel primul pod permanent din capitala Ungariei, după Revoluția Maghiară din 1848. La data inaugurării, lungimea sa de 202 de metri îl făcea să fie unul dintre cele mai lungi poduri
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
află la biserică următoarele titluri de cărți: ”Învățătură pentru rânduiala slujbelor de obște”, București,1726. Chiriacodroion, București,1732. Evangheliar,București,1746. Apostoli, Blaj,1767. Penticostar,Blaj,1768. Octoih, Râmnic,1770. Strastnic,Blaj,1773. Minologhion,Blaj, 1781. Triod, Blaj, 1800. Octoih, Buda, 1826.
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]