14,936 matches
-
ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu te lasă în pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca tine. Lasă asta, vezi de ce te tot caută
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce se vorbește la adresa ei. Așa făcea de când era mică. Fiindcă rămăsese fără părinți i se părea că bunicii o persecută, în schimb ei o pierdeau din ochi. -Bine, ștrengărițo, bine, făcând cu ochiul fetei, apoi își aruncă privirea către bunica ei. Bunica Saveta, deși nu era scutită de boală, cu picioarele deformate și de culoare violet din cauza nenorocitelor de varice, stătea ziua în vară câtu-i de mare în focul dogoritor împroșcat de razele soarelui, în ceața rezultată din praful cânepii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vorbește la adresa ei. Așa făcea de când era mică. Fiindcă rămăsese fără părinți i se părea că bunicii o persecută, în schimb ei o pierdeau din ochi. -Bine, ștrengărițo, bine, făcând cu ochiul fetei, apoi își aruncă privirea către bunica ei. Bunica Saveta, deși nu era scutită de boală, cu picioarele deformate și de culoare violet din cauza nenorocitelor de varice, stătea ziua în vară câtu-i de mare în focul dogoritor împroșcat de razele soarelui, în ceața rezultată din praful cânepii, vrând să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nenorocitelor de varice, stătea ziua în vară câtu-i de mare în focul dogoritor împroșcat de razele soarelui, în ceața rezultată din praful cânepii, vrând să termine pentru că urmau inul, grâul apoi fasolea și altele. După ce bunicul s-a convins că bunica nu a observat nimic, i s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându-se dacă nu cumva a prins de veste că bunicul plânge de durere, știind că acesta de multe ori se ferea să nu fie observat. -Știu, bunicule, ce am de făcut, să mă duc după apă vie în pădurea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva, în mine și cu mine?” Bunicul nu-și dădea seama ce anume, să stea de vorbă cu cineva, nu avea cu cine, atât cât știa el îi spunea dar nu era îndeajuns. Apoi cu el nu putea discuta totul; bunica, nici ea nu știa prea multe în plus avea multe de făcut pe lângă casă și era tare ocupată și destul de bolnavă. A sfătuit-o cineva ca pentru tămăduirea varicelor să se folosească de serviciile lipitorilor. S-a folosit de acest
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
familie a reușit atunci, prelevând o părticică de piele de la piciorul tatălui meu, să-mi ajusteze vârful degetului astfel încât astăzi cu greu se observă diferența. Chiar și primul mort mi-a rămas imprimat pentru totdeauna în memorie. Este vorba de bunica mea, decedată într-un grav accident de mașină, când la volan se afla bunicul, pe când eu aveam șase ani. Palidă, nemișcată și frumoasă; doar un punct roșu pe frunte amintea accidentul. Mi se spusese că se află "în cer"... Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-i ajutăm. Ei să-i oferim posibilitatea să-și continue și să-și termine liceu, copilului să-i oferim un cămin permanent". Un alt motiv care conduce adeseori la adopția unui copil de către cei care ar trebui să-i fie bunici este instabilitatea maritală a părinților biologici sau nașterea copiilor din legături extraconjugale. "Climatul familial conflictual existent în familia fiicei noastre a făcut ca încă de la naștere copilul să fie crescut de către noi, iar acum dorim să-l adoptăm pentru a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fi cele de îngrijire, de educație, de petrecere a timpului liber. Astfel, relațiile sociale se diversifică și nu sunt numai de tipul relațiilor personale. Mai mult, efectele care decurg din folosirea cotidiană a tehnicilor informaționale permit observația conform căreia rolul bunicilor spunând povești poate să fie suplinit de televizor, iar locul tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de dependent și, în mare măsură, de neajutorat al copilului. Din punct de vedere cantitativ, familia monoparentală poate fi compusă din părinte și unul sau mai mulți copii. Aceștia pot constitui un menaj autonom sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere calitativ, adică legat de modul de distribuire a rolurilor și cel în care se exercită autoritatea, familia monoparentală poate gravita în jurul autorității incontestabile a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de suport din partea statului, era dată tatălui. Femeile puteau să beneficieze de concediu de maternitate, dar prevederea privea timpul destinat nașterii (concediu prenatal de 52 de zile și un concediu postnatal de 60 de zile). Copilul mic era crescut de bunici sau în instituții educative de stat: creșe și grădinițe (care funcționau de obicei pe lângă marile unități industriale). Alocațiile pentru copii nu aveau caracter universal. Condiția pentru a obține alocația pentru copii era munca retribuită. Dacă părinții își pierdeau locul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de drept natural, inalienabil), nu pot fi excluse din viața femeilor, deși se pot manifesta gradual și foarte divers. Maternitatea este subordonată genului ca parte importantă, care definitivează întregul. În momentul când femeia devine mamă, simultan, alți oameni devin tată, bunică, bunic, verișor, unchi, mătușă și așa mai departe. Maternitatea devine principiu generator și apare ca un mod specific de a acționa și de a te raporta la lume; un factor de maturizare, ocazie de obiectivare a eului, premisă a unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
satisface prin efort propriu nevoile curente. Serviciile de suport pentru familiile cu copii se referă, în principal, în România, la serviciile oferite prin instituțiile de învățământ (creșe, grădinițe, școli)48 și la practicile curente, alternative, private, cum ar fi antrenarea bunicilor în activitățile de îngrijire, în rezolvarea problemelor administrativ-gospodărești49. Pentru a veni în sprijinul indivizilor aflați în necesitate, al familiilor și mai ales al mamelor, în multe țări dezvoltate a fost extins sistemul serviciilor publice pentru familie (I. Mihăilescu, 1999, pp.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
capul familiei” era un titlu cu acoperire reală la fel de evidentă ca și titlul de conte în democrația americană. „Regula tatălui”, atât de invocată de feminismul psihanalitic, este cam greu de regăsit ca mesaj timpuriu în viața unor copii crescuți de către bunici sau în creșe, de alte femei. Dacă familia monoparentală reproduce relațiile de tip patriarhal, atunci se poate anticipa că părintele își asumă rolul dominator, de autoritate, impusă prin diferență de vârstă, calități și abilități aferente și nu în ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
loc un tip de confiscare a capacității de a aduce pe lume copii, care dintr-un act de mare forță vitală este resemnificat cultural drept mijloc de inferiorizare, oprimare, de ținere în subordine a femeilor de către bărbați ca tați, frați, bunici 90. Acest fapt se petrece uneori și în cazul familiei monoparentale (cumva paradoxal, deoarece exponentul ordinii patriarhale nu este prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se diminuează), familia resimte împovărarea rezultată din asumarea unei multitudini de activități, ca răspuns la diferite necesități, cărora trebuie să le facă față independent de sprijinul exterior. Mai precis, fac viața femeilor din acele familii (fie că sunt, soții, mame, bunici, surori, mătuși) mai grea, fiindcă ele contribuie, prin munca desfășurată acasă, la calitatea vieții celorlalți membri ai familiei. Retragerea statului din economie (și din activitățile de îngrijire) înseamnă întoarcerea la o ordine politică și mai patriarhală (M. Miroiu, 2004, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2003, p. 160). În cazul familiei monoparentale, numărul de persoane adulte care sprijină dezvoltarea copilului este, în cele mai multe situații, mai mic decât în cazul unei familii complete. De aici efortul mai mare susținut de părintele singur (și, eventual, de doi bunici) în creșterea copilului, față de situația familiei complete, în care copilul este susținut de doi părinți (patru bunici, alte rude). În ceea ce privește structura rolurilor, familia monoparentală este considerată familie incompletă (Ioan Mihăilescu, 2003, p. 161), în care părintele singur, deși joacă rolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cele mai multe situații, mai mic decât în cazul unei familii complete. De aici efortul mai mare susținut de părintele singur (și, eventual, de doi bunici) în creșterea copilului, față de situația familiei complete, în care copilul este susținut de doi părinți (patru bunici, alte rude). În ceea ce privește structura rolurilor, familia monoparentală este considerată familie incompletă (Ioan Mihăilescu, 2003, p. 161), în care părintele singur, deși joacă rolul de mamă (cel mai frecvent) sau de tată, cumulează, în fapt, și atribuțiile părintelui absent. Inegalitățile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
CĂPITANUL ALATRISTE Aventurile căpitanului Alatriste Bunicilor Sebastián, Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eram născut. El tocmai rămăsese văduv și tata hotărâse să petreacă Crăciunul la Bostället, căci în această ambianță tihnită avea să fie ocrotit de singurătate. Primise ca dar de Crăciun un pian mecanic marca Hupfeld, să-i cânte acum, când bunica nu mai era. în seara de Bobotează a plecat în pădure, spre Hattstensborgshållet. Tata tocmai privise termometrul de la fereastra bucătăriei și spusese: Minus patruzeci de grade. Nimeni nu a văzut când ieșise. Abia la ceai i-au observat lipsa. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de raportul meu despre acest mic episod demn de reflecție din istoria suedeză a despăduririlor prin foc. VIGNETA Pianul mecanic pe care bunicul îl primise în dar de Crăciun și care, ca să spun așa, ar fi trebuit să ia locul bunicii mele moarte a fost mutat în camera din spatele bucătăriei, încăperea întunecoasă de sub brazi. Mi-amintesc cu adevărat toate acestea? Mama la pian, capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul, tata în pantaloni verzi, cu jambiere, gândurile lui despre creierul decongelat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plecării mele. Tata îmi dăduse o muzicuță. Ea ar fi trebuit să țină, într-un fel lipsit de pretenții, locul cântatului mamei la pian. Și al pianului automat al bunicului, care, la rândul lui, îi ținea locul soției lui, a bunicii, pe care eu n-o văzusem niciodată. Tata cumpărase muzicuța la Skellefteå. Era cea mai bună și mai scumpă pe care o găsise. Sub învelișul ei solid, de argint veritabil, se aflau mai mult de o sută de limbi mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ale sale. Se retrăsese în muncă, mai colinda pe forumuri și își dedica tot timpul fetelor, de care se ocupa, oricum, foarte mult din momentul când intraseră în viața ei. Mama, ai devenit pisăloagă, spunea Crăița, care o gratula pe bunica psihiatră cu acest epitet. Și ca o bună fiică de psihiatru ce era, Arm nu se putea abține să nu urmărească evoluția pe forum a documentatului „Dexter” ori a încăpățănatului „Dog”, a superinteligentului „Bătescu”, a glumețului „Paingu”, a unui hâtru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de ce nu ai făcut artele plastice la Cluj, unde era și mama ta? întrebă el oarecum nedumerit. Ea surâse: Mama avea, în sfârșit, un prieten care accepta că, dacă are o fată, are și datoria să o crească ea, nu bunicii, iar el stătea la București. Mama urma să vină și ea aici, dar apoi au hotărât ca el să se mute la Cluj, după ce am început eu facultatea. Eu am rămas aici, printre gunoaiele din cetatea lui Bucur, că Micul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]