7,416 matches
-
cu străinii. Buzele Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise ceva timp să-și Întindă grăsimea de pui pe toată fața, până și pe ochii ăia ai ei căprui și luminoși. Cu doisprezece ani mai În vârstă și cântărind cu treisprezece kilograme mai mult decât Zeliha, părea a-i fi mai curând mamă decât soră. Dacă era s-o crezi pe ea, Banu avea un sistem digestiv extrem de bizar care stoca absolut tot ce ingera, o afirmație mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
casa bunicii Shushan exact În momentul În care Armanoush avea să plece la Întâlnire. Fiecare din ei venise acolo sub un pretext diferit, Însă În exact același scop: voiau să-l vadă, să-l pună la Încercare și să-l cântărească din priviri pe acest Matt Hassinger, tânărul norocos care avea să iasă cu lumina ochilor lor În seara aceea. Armanoush s-a uitat la rudele ei cu o privire vecină cu disperarea. Ce putea face? Cum putea fi independentă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu cărțile, au Început să cerceteze cu grijă nenumăratele sertare ale biroului de nuc. În clipa aia unul din soldați a zărit broșa de aur de pe birou. I-a Întins-o sergentului care a luat rodia aceea În miniatură, a cântărit-o În palmă, a răsucit-o În aer pentru a vedea mai bine rubinele dinăuntru și apoi i-a dat-o lui Hovhannes Stamboulian zâmbind. — N-ar trebui să lași o piatră atât de prețioasă la vedere. Uite, ia-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici măcar nu cred. Sunt agnostică! — Nu știu ce Înseamnă cuvântul, Însă Îmi pot da seama că nu e bun de nimic, a spus disprețuitor Petite-Ma. Ai talent pentru asta. Învață secretul. — De ce eu? a Întrebat mătușa Zeliha În timp ce se silea să cântărească această posibilitate. De ce n-o alegi pe sora mea mai mare? Banu ar fi mai mult decât fericită să Învețe secretul ăsta. Sunt ultima persoană pe care ar trebui s-o Înveți magia. Chestia asta n-are nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
biblioteci Începeau să dispară la rîndul lor Îndărătul stivelor de cărți pe care un arhitect le-ar fi comparat cu pereții falși: de ce cumpărase cele paisprezece volume ale Istoriei literaturii engleze publicate de Universitatea Oxford, și cele zece volume legate, cîntărind trei kilograme fiecare, dintr-o Weltgeschichte publicată la Berlin chiar la Începutul anilor treizeci? Îi plăcea să răspundă: „Există de toate În Încăperea mea“. Oricare ar fi fost subiectul abordat, el găsea mereu o pagină sau două care tratau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
inima lui rămasă prea mică. În Gaspesia, pe un mal al fluviului Saint-Laurent, văzuse trei bărbați cărînd cu greu o saltea mare și roz: era inima unei balene. Balena aia mai avea și un penis de trei metri lungime, care cîntărea patruzeci și cinci de kilograme, amănunte asupra cărora la școală nu se insistă. De fiecare dată cînd le semnalase unor doctori că tatăl său murise de o boală a inimii, Îi văzuse notîndu-și cu pioșenie informația, chipul lor devenind brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
meu Învățăminte despre viață care să fie mai profunde, mai durabile, poate și mai credibile decît cele pe care mi le dădea prin viu grai. Îl credeam mult mai serios și mai demn de Încredere În cărțile În care Își cîntărise fiecare cuvînt și Își supraveghease fiecare frază, decît putea fi În discuțiile noastre, unde În mod obligatoriu era silit să improvizeze și să-și deformeze sau să-și exploateze convingerile. Dacă tata s-ar fi mulțumit să scrie romane, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Rămăsesem singur În curtea aia, mi-era frig, nimeni nu părea să aibă habar de venirea mea acolo, iar eu nici măcar nu știam unde mă aflu. Două namile s-au ivit din clădirea principală și m-au ridicat de parcă nu cîntăream mai mult decît un creion. Aici bolnavii nu erau tratați cu mănuși. Mantra lui Vișnu nu avea să-mi fie de mare ajutor. Aveam În buzunar niște mătănii budiste, fiecare boabă Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le spusesem că așteptam un copil. Sora mea Bénédicte se găsea pe atunci În Statele-Unite. I-am trimis o telegramă. Mi-a răspuns: „Te felicit din toată inima pentru nașterea fetiței tale și mă bucur alături de tine. Cum e, cît cîntărește, unde s-a născut, cine e mămica? Ai anunțat nașterea ei celorlalți din familie? Dacă nu, fă-o“. În septembrie 1968, În departamentul Basses-Alpes, devenit departamentul Alpes-de-Haute-Provence, am petrecut vreo zece zile delicioase În compania părinților mei. Îmi fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveau să-l revolte pe Franz Weyergraf. Mă apăram, mă Înfuriam În sinea mea: „Romanul ăsta nu e totuși un documentar despre viața mea! Vreme de mai bine de patru ani l-am migălit, am reflectat asupra lui, mi-am cîntărit cuvintele, am compus această carte, n-o să renunț acum la tîrfele astea care nu fac rău nimănui! De ce aș face-o? Ca să nu șochez un critic literar căruia i se părea sordid și nesănătos nu mai știu ce Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
recunoscu, printre celelalte fete care se perindau nemișcate prin fața sa, pe tânăra prostituată care fuses adusă la secție și acuzată de furtul celor o sută de ruble. În clipa în care fotografia sa îi trecut prin fața ochilor, Salitov îi și cântări plinătatea sânilor. În unele fotografii erau și bărbați cu fețele întodeauna întoarse, retușate sau acoperite de mișcare, dar niciodată expuse. Spre deosebire de femei, bărbații erau îmbrăcați, deși în unele cazuri organele sexuale, în stadii diferite de rigiditate, le erau expuse. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că interesele noastre sunt comune. Ambele părți vor adevărul. ă Însă insiști să îmi dictezi ce adevăr vrei. ă Nu e drept, doctore Pervoiedov. Abia de caut să influențez ordinea în care adevărurile privind acest caz sunt descoperite. Diener-ul deja cântărise cel de-al doilea plămân și aștepta ordine noi. ă știi că intenționează să mă amendeze, spuse brusc doctorul Pervoiedov cu amărăciune sinceră. ă Sunt sigur că prokurorul Liputin poate fi convins să renunțe la sancționarea disciplinară a dumitale. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Haide, o să fie distractiv! Toate numele mari vor fi În rulotă. Tu, artiștii lui Pedro, chinezul... Vom lăsa doar chestiile comerciale În aula principală. Desert Rose rămăsese fără grai. Uitându-se la Charlie cum discuta cu Patrick, părea că-și cântărește prioritățile. Kitty se Întrebă dacă avea să-și spună, totuși, părerea. — Mă rog... rulotele nu sunt chiar atât de rele, zise artista, străduindu-se să pară optimistă. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, e o idee minunată, Charlie! Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie. Cuvântul fericit n-a apărut din întâmplare, numai așa poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie. Cuvântul fericit n-a apărut din întâmplare, numai așa poate fi descrisă expresia lui Cipriano Algor, privindu-l acum, nimeni n-ar crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor, condițiile principale pe care trebuie să le îndeplinească barbotina sunt densitatea și fluiditatea, Așa e explicat aici, spuse Marta, Citește, te rog, În ce privește densitatea, idealul este de unu virgulă șapte, cu alte cuvinte, un litru de barbotină trebuie să cântărească o mie șapte sute de grame, în lipsa unui densimetru adecvat, dacă vrei să cunoști densitatea barbotinei, folosești o eprubetă și un cântar, scăzând bineînțeles greutatea eprubetei, Și fluiditatea, Pentru măsurarea fluidității se folosește un viscometru, sunt de mai multe tipuri, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cel mai mare s-a ridicat ceva ca o rugă, o implorare, o rugăciune, ceva de genul, Nu mă lăsa baltă. În sfârșit, cu mâini nerăbdătoare a introdus figura de lut în cuptor, apoi a ales cu minuție și a cântărit cantitatea de lemn care i s-a părut potrivită, a eliminat lemnul verde și pe cel prea uscat, a scos o creangă care ardea prost și fără viață, a pus alta care dădea o flacără veselă, a calculat cu aproximația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicându-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai târziu. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așteptarea anului nou! - că un om sănătos e un om mai degrabă dependent; dependent de sănătatea sa. Și tocmai această conștiință a dependenței sale îl poate pierde. Îl face să fie prudent, să se teamă de microbi, de infecții, să cântărească și să măsoare mereu, să aibă o mie de spaime și o mie de ezitări. În timp ce un bolnav nu mai are motive să se teamă de toate astea. Cel mult e îndreptățit să se teamă că boala nu-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și ușor amuzate. Ce mai e și asta? Ești tot tu în „ceilalți”, firește. Ei au mutra ta, hainele tale, gesturile tale. Te imită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dragoste cu ea. Toate acestea mi-au trecut prin minte ca niște descărcări de fulgere. Erau perspective care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe piciorul bolnav, s-a dus la masă, a mirosit, cu o strâmbătură, cana mea de ceai, a pus-o la loc și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Batem palma, domnule Wakefield, dacă te Învoiești la aceste condiții. Îți dau un an. Este o ocazie nepămînteană, dar acum, că existența mea a fost probată științific prin existența găurilor negre, Îmi pot permite să fiu un pic mărinimos. Wakefield cîntărește aspectele practice ale căutării sale. — Dar ce se va alege de toți oamenii care depind de mine? Fosta nevastă, fiica noastră, companiile de cărți de credit, oamenii din memoria telefonului meu mobil? — Nici măcar nu vor băga de seamă că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cel mare și moale. Se trezește după... cîte ore să fi fost? trage draperiile și deschide ușa de la balcon. Cerul e negru și ploaia cade În foi groase, iar vîntul zguduie hăul negru al golfului agitat. La televizor, analiștii bursei cîntăresc impactul penisului președintelui. E bun sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă În baie, ascultînd ritmul continuu al ploii, savurînd dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată asortate de la Marks&Spencer și pusese întrebarea de parcă aștepta câțiva musafiri care să-i însenineze prânzul cu conținut scăzut de calorii. Janice cântărea peste optzeci de kilograme dar, spre mirarea tuturor, rareori o vedeai mâncând ceva care să îngrașe. Avea doar o problemă cu tiroida. Și o dependență gravă de ciocolată. Când sosi Fran, la ora exactă, maică-sa și avocatul erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]