2,960 matches
-
nimicul, ce e important, amîndoi voioși, fetele cresc, Daria, iubita lui tata! Ramona e cealaltă, la cinci și jumătate la Constanța, Daria, mai vrei lapte? la Constanța, la Mangalia, ieșire din cadru, excelent motiv de somn și te uiți la cățel, da? bărbații cei mai feminini, de ce nu prin limbaje? ai găsit tonul și te porți exemplar cu copiii, tu, bună mehenghe, cît știința vieții nu poate fi decît folclorică, Sofia Vicoveanca! clipa ce va urma rămîne tot surpriză, tema fatală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rog, biletele pentru control, am supracontrol! prinde viteză, mîna ce-au strivit-o munții / Și, adunată, du-mi-o în dreptul frunții! "CFR RILU reparații și întreținere locomotive și utilaje", la șes munți intervențiile, scuze, n-am vrut să te sperii, cățel! vorbirea o facem tot paraverbal, linia spre Pitești soare la apus, sîntem pregătiți de toate, de cele previzibile nu! Buftea din soare cupola bisericii, problemele ireale, mai rău, iluzorii realitățile, pămîntul se despică de fiecare dată să ne înghită, ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de fără întoarcere relația cu răspunderea noastră, care este trecutul nostru, griva apoftegmelor, prea aproape iepurele mort! BV 43 VAS omul, Dacie biserica din Borzești, singura zidire a văii, chimicale bordurile stației văruite de Paști, piersicii au înflorit și ei, căței roz de grădină, practica suttee a hindușilor o are în sînge cîinele pentru om, sfîrșit comuna Ștefan cel Mare dungă roșie, drumul în afara lumii și mașinile de pe el mișcarea, vorbesc de drum, nu văd bîrna din ochiul meu paralel calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
era un produs anormal, un produs nenatural, un fals creat de om. Te rog, mamă, să-l ții și pe acesta, săracul. Prin curte se plimba cu un aer nesimțit cucoșoiul de la Tîrgul Frumos. Nu respecta nici curcanii și un cățel stătea sub mașină de frica monstrului. Cum îl vedea, cum îl apucau nervii și-l ciocănea de ți se rupea inima de schelălăială micuțului. Cu berea în față, meditam la culpa mea de a interveni în regulile lăsate de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Avionul este ticsit de lume, nici un loc liber în uriașul B-747. Lume de tot felul, albi, negri, mulatri, galbeni, arămii și albăstrui. Fiecare cu necazurile și bucuriile lui. Mulțumim Domnului că noi sîntem cu bucuriile noastre. Copiii, nepoții, casa, prietenii, cățeii (oare ne vor mai cunoaște?), bucurii multe, deocamdată. Spun deocamdată pentru că vom avea și dezamăgiri, desigur. Prieteni care nu mai au nevoie de mine și pe care, probabil, doar eu îi numesc prieteni. Dar acum, înainte de decolare, nu mă chinuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe aceia născuți În zodia calului, adică 8% dintre noi, că le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc prietenului Aurel Brumă, un prieten ca o pisică, chiar dacă găzduiește un cățel, nu ca mine un motan, o pisică care știe să strecoare, printre imaginarele rânduri ale Radioalmanahului câte o incitare pentru prietenii săi. Ca și chestia de deunăzi cu nămolul. Hm! Să mă Încumet, nu În a tranșa problema, cât În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și dacă de rețete e vorba, să Încep cu una culinară. De post. Peste două cepe unduite puțin În ulei, pun un kilogram de urzici, ce pot fi amestecate și cu stevie, pe care mai Înainte le-am opărit, câțiva căței de usturoi sau mai bine o mână bună de leurdă (Allium ursinum). Să-mi trag sufletul, făcând o paranteză: toate trei plantele sunt numai bune acum, până Încep să Înflorească. Și aici leurda, neam bun cu lăcrămioara, de care se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-l confundă cu cel al unui Întreg roi care a ocupat deja locul. Concurentul nostru colțat nu e În stare de așa ceva, dar nu e vina lui: are biocâmpul la antipod, iar gâzgăniile asta așteaptă. Chiar și puricii... Cum supraviețuiește cățelul aflat În situația pisoiului? După feleșagul predecesorilor lui hoitari: lupul, șacalul... scurmând În gunoaie. Și are destule. À propos: Mare prostie faceți adunând vagabonzii din drum și-i țineți apoi pe mâncare, deci pe cheltuială. Vin alții să ocupe locul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de a surprinde în crochiuri-desene, pe albul varului din pereții casei, îl găsim ilustrat în Cezara: Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții căreia erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate ici un sfânt, colo un cățel svârcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete 288. Și așa trebuie să fi fost, căci ce probă mai convingătoare decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când în sine împăcată reîncep-eterna pace123. Poate că totuși poetului îi rămâne ceva ce altor muritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
procurarea a 30 de grame de Streptomicină necesare unui condeier ieșean bolnav de TBC, răspundea sec și, totodată, mustrător, că "nu se poate obține de la Minister (al sănătății, n.n.) Streptomicină pentru provincie"s-o fi întronat egalitatea, dar nu pentru căței! Cei din afara Capitalei urmând să se bată singuri, în vremuri de-a dreptul nenorocite. Scriitorii n-aveau gaz pentru lămpi și se adresează "forurilor" cu rugămintea de a-i scuti pe făuritorii noii literaturi de supliciul cozii la gaz, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de soț și de soție, Să facă dragoste, om cu om, femeie cu femeie, Să nu mai zică mamă, să nu mai zică tată Să trăiască ca câinii, cu toții laolaltă. Câinii ca câinii, ei știu cum să iubească, Se înmulțesc cățeii, strada s-o stăpânească, Și fug și ei la mama ca să le dea să sugă, Singură se așează ca să-și alapteze puii ; Iar tu zevzecule fără cap, fără minte, Să te culci cu alt om, te bate Dumnezeu ! Mai bine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
puțin sau mai mult vizibile, inegale ca intensitate. Astfel, bunăoară, un copil de țărani îndrăznește să sfideze unele datini și credințe, păstrate în casă din moși-strămoși; viața îl "pedepsește" printr-o întâmplare pe care n-o va uita (Lupul). Un cățel care zburdă în libertate și este, la început "împăratul" curții, e prins și legat într-o zi, obligat să trăiască în captivitate, încât, devine, astfel, câine de pază, dulău (Lanțul). De multe ori încercăm să ne dăm în fața semenilor mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
si simplu rătăcindu-ne de el prin oraș. Îl așteptam pe Andrei să mai zică ceva. și În loc de orice altceva el Îi făcu semn lui Laur spre geantă. De-acum Își Învățase bine meseria de hamal. Se ținea ca un cățel de noi prin aglomerația peronului, cu ochii cârpiți de somn, mut și golit de orice interes sau curiozitate Încotro mergem și ce avem de gând, surâzând parcă-n vis și având grijă totodată să nu ne piardă din ochi. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri cât un bilet de tramvai. Avea o uitătură ca de cățel bătut, de-ai fi zis că-și cere iertare continuu, mă rog, vedeam c-a Întârziat, dar Îi era de-ajuns cât Îl mustra Steluța cu mâinile. Era ca dezlănțuită Într-o demonstrație de arte marțiale, pândind doar o tresărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ferestre, și-am văzut luminile stingându-se la două ferestre și pe urmă am auzit ceva căzând pe pietrele caldarâmului și rostogolindu-se la vale. Șurubelnița lui Carol, da, Pepino amușina după ea pe jos În patru labe ca un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui din mijloc. I-o Înfipsese probabil până-n prăsele, căci nu mai reuși s-o tragă Înapoi și ăla se zbătea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe muta asta pe cap. Unde să-i mai dau drumu’ afară-n Împușcături, dacă ea n-aude? N-am decât s-o țin aicea până s-o potoli zăpăceala asta de Revoluție. Steluța mă lingea pe față ca un cățel. Se agățase de mine, mă ținea strâns de Încheieturile mâinilor, Împiedicându-mă să spun ceva, și oricum nu mă mai simțeam În stare să articulez vreun reproș. Bucuria ei de a mă revedea mă Înmuiase, și totodată vedeam că Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ce fel de persoană au de-a face. Nu tolerează viclenia grecilor și nici aroganța romanilor. Privirea lor e întotdeauna senină și dătătoare de siguranță; pare aproape un avertisment sever că trebuie să trăim în pace. Devotament absolut Doi căței se joacă pe iarbă, în fața mea: cred că nu există un spectacol mai atrăgător. Nu reușesc să-mi dezlipesc ochii de la mișcările lor, de la gesturile lor care par aproape copilărești. Se prefac că se mușcă, se rostogolesc jucăuși și simulează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se mușcă, se rostogolesc jucăuși și simulează scene de luptă; alergarea lor e fericită și nebună și, când îmi caută mângâierile, frecându-se de picioarele mele, îmi arată un devotament absolut. Mi-amintesc că Aia mi-a povestit despre un cățel negru care era atât de afectuos cu ea, încât părea un copil. De fiecare dată când o întâlnea, nu putea să nu se gudure, implorându-i, candid, mângâierile. Când a venit iarna, el s-a culcușit încrezător la ușa casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce este introdusă ulterior în silabe și cuvinte în poziții diferite: țap, țăran, rață, lanț. Din cuvinte se fac propoziții cu complexitate progresivă: Țapul stă în coteț. Pun ața în ac. Mă înțep cu acul. Am o mâță și un cățel. Țin cățelul în lanț. Corectarea deformărilor de articulare a fonemului ț Devierea fonemului ț spre s este datorată slabei ocluzii articulatorii. Corectarea defomării se face apelând la cuvântul în care s-a obținut articularea corectă. Dacă nu poate fi recuperată
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
introdusă ulterior în silabe și cuvinte în poziții diferite: țap, țăran, rață, lanț. Din cuvinte se fac propoziții cu complexitate progresivă: Țapul stă în coteț. Pun ața în ac. Mă înțep cu acul. Am o mâță și un cățel. Țin cățelul în lanț. Corectarea deformărilor de articulare a fonemului ț Devierea fonemului ț spre s este datorată slabei ocluzii articulatorii. Corectarea defomării se face apelând la cuvântul în care s-a obținut articularea corectă. Dacă nu poate fi recuperată pronunția corectă
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
armonia, hotărârea și puterea mea interioară se manifestă în fiecare atingere a mea. În atingerile mele se manifestă din ce în ce mai natural, de la sine, stările interioare pozitive ce corespund fiecărei situații. 3. RESPIRAȚIA Începem acest capitol cu rugămintea de a observa acei căței sau alte animale ce dorm vara, culcați pe pământ și încălziți de razele soarelui. Dacă vom avea curiozitatea și interesul de a-i urmări cum dorm, vom observa că cel care se deplasează mai mult la fiecare inspirație și expirație
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
ELEVI I. COMPUNERI DUPĂ IMAGINI Jocul cu focul Mioara și fratele ei se joacă cu focul. Deodată, Alin a scăpat chibritul aprins din mână. Ce necaz! Covorul a luat foc. Mama a chemat pompierii. În casă a rămas păpușa Cocuța. Cățelul Fredi s-a dus și a salvat-o. Pompierii au reușit să stingă focul. Ce bine era dacă nu se jucau cu focul! Boghiu Raluca - cls. I A În recreație Clopoțelul anunță sfârșitul orei. Elevii ies În recreație. Andrei, Alina
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
asta a fost joi, sâmbătă dimineața mergea un om al primăriei cu toba - așa era pe atunci - și chema toată lumea În centru, lângă primărie, și au spus că toți evreii nu mai au voie să stea În Câmpulung. Așa Încât „cu cățel și purcel”, adică și bătrânii și cei din spitale au dreptul să-și ia ce pot duce și să se pregătească, a doua zi dimineață să ajungă la gara din capătul satului, gara principală din Câmpulung, unde veneau toate mărfurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am auzit prima dată vorbind pe omul ăla, Înainte de a veni la putere, la sesiunea Academiei de Științe a României, de la Cluj... El conducea ședința, Ceaușescu - era secretar acolo. Vorbea cu Cioculescu și cu ceilalți academicieni ca și cu niște căței. Era acolo un vechi ilegalist - l-am Întrebat: „Cine-i ăsta?” -„E Ceaușescu, n-ai auzit de el? El va fi primul secretar și va fi jale”. Omul era un ilegalist, un intelectual, și știa - avea legături și la Comitetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]