26,421 matches
-
greu să-i mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când mori, mi-am zis, fiindcă atunci ți se iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a început să vorbească: "Vrei să te faci sănătos?" Am deschis ochii. Stătea acolo, în fața mea. Nu știam cine era. Părea, așa, om ca toți oamenii... I-am răspuns cu fereală că n-are cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uita la mine și știa. Să spun că mi-a părut rău ce rost avea ?! Am căzut la pământ și am început să plâng așa cum nu mai făcusem niciodată. Fiindcă nu răutatea celorlalți , nici suferința mea nu mă învinseseră, ci căldura acelui om inima Lui. Poate că ar trebui să tac, dar dacă tac, atunci ce-o să se aleagă de El? N-ați văzut cum L-au luat, de parcă era un tâlhar, în miez de noapte ?! Acu' stau la foc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzut cum își întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca aerul încărcat de soare și miere și flori... chiar așa erau, fiindcă, atunci când m-au atins, am simțit căldura soarelui pe bot, în gură, în inimă și m-am simțit îndestulat (nu "sătul", ca de la mâncare, ci altfel, cum nu mai fusesem niciodată și nu știam ce înseamnă asta) așa că mi s-au muiat picioarele și am îngenuncheat. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
caii despre vise și despre oameni, despre cerul unde o să ajungem dacă facem treabă bună pe pământ și-i ascultăm pe stăpânii noștri, buni-răi, așa cum sunt și ei toate erau acolo, în privirea aceea. Dar spuse altfel, toate deodată, și căldura aceea, care mă învăluia... Îi auzeam pe cei din jur spunând "uite că măgarul plânge" poate că așa era, dar când te uiți la soare, îți curg de frumusețe și lumină lacrimile, nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că răcoarea asfințitului lunecase în vale încărcată de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri lungi pe crengile copacilor, pe frunze și flori. Când ușa casei s-a închis ("ca să nu iasă căldura", spun oamenii, fiindcă seara întotdeauna e răcoare și umed la munte), florile se treziră din somnul de peste zi. Era o noapte cu totul și cu totul specială noaptea în care și oamenii, și florile, și animalele vorbesc și înțeleg aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să fie tare zdrențăroase hainele, dacă nici duminica nu-și dă jos pătura aia. Stătea și întorcea capul după fiecare. Sfânta Liturghie se sfârșise, oamenii ieșeau pe ușa bisericii, dinăuntru încă se mai auzea corul afară se făcuse deja cald căldura aceea blândă, care anunță ploaia de primăvară, cu cerul atât de jos, că ai fi putut să-l atingi cu mâna, cu aerul plin de mirosul pământului trezit la viață și care se uită cu ochii florilor larg deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
izvor și apa era rece și dulce și de ce beam, de aceea mai sete mi se făcea. Și ce miros bun avea apa aceea... și când curgea, parcă ar fi cântat... chiar cânta... și mirosul ierbii, și gustul apei, și căldura, și liniștea... O să ziceți că nu se poate, dar așa era. De asta cred că ațipisem și vedeam toate în vis... Dar cânta apa... cânta... Și parcă erau voci... Chiar mă trezisem de-a binelea, dar stăteam așa, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vezi ! Lumina nu de la foc venea, ci de sus, de undeva, iar copiii chiar că erau o mulțime... uite, coboară prin lumină, cu flori de lumină în mâini și cântă... și mirosul de acolo vine... de iarbă. De flori, de căldură și de bine... Am dat să spun și celorlalți, dar n-am reușit decât să latru... trecuse ceasul când puteam vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta și să se descurce cum or putea... Uite, puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la el, dar parcă rămăsesem cu totul acolo, în soarele din pieptul Domnului meu, și altcineva alerga, mă vedeam cum alerg și nu înțelegeam cum de-l strâng în brațe pe frate-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și căldura din pieptul Domnului meu... Nu eram eu cea care-l striga pe frate-miu și-l strângea în brațe și plângea și râdea de bucurie și-i desfăcea lințoliul și-i scălda în lacrimi fața încă rece... ce rece-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-l striga pe frate-miu și-l strângea în brațe și plângea și râdea de bucurie și-i desfăcea lințoliul și-i scălda în lacrimi fața încă rece... ce rece-i era încă fața... nu, nu , eu rămăsesem acolo, în căldura vieții pe care-o văzusem... uite, mâinile lui frate-miu începuseră să se încălzească... iar când mi-a atins obrazul cu buzele... da, buzele lui erau deja calde și el mirosea ușor a scorțișoară, ca atunci când era copil mic... lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dulce, dulce și bună și m-a încălzit (doar știți cât poate fi de frig la mare când plouă și bate vântul) și m-am săturat... și acuma, când vă spun vouă, am gustul acela dulce în cerul gurii și căldura pe care am simțit-o atunci, uite aici, în piept... Dar dacă vindeca oamenii și dădea de mâncare la toți, de ce nu L-au pus rege pe El în țara aceea ?! am întrebat eu. Vezi tu, îmi răspunse bătrânul fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mâna pe pieptul lui. Iubirea aceea ca a Fratelui nostru o descoperi singur și o faci să crească. Uneori poți, alteori nu, pe urmă iar o vezi cum crește... o simți în lăuntrul tău, ca un arbore de lumină și căldură, și atunci totul în jurul tău nu e decât lumină și bucurie... Și știi cum o descoperi ? Fă ceva bun, cu toată inima, pentru ceilalți, nu spune nimănui nimic și nu aștepta nici o răsplată. Atunci ai să simți căldura ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lumină și căldură, și atunci totul în jurul tău nu e decât lumină și bucurie... Și știi cum o descoperi ? Fă ceva bun, cu toată inima, pentru ceilalți, nu spune nimănui nimic și nu aștepta nici o răsplată. Atunci ai să simți căldura ei și arborele iubirii o să crească mereu și mereu... și o să ai atâta loc în grădina aceea câtă lumină prinde arborele tău în crengile lui. Dar eu n-am făcut niciodată nimic pentru altul ! Înseamnă că puteam să mor aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut niciodată nimic pentru altul ! Înseamnă că puteam să mor aseară și nu ajungeam în grădină! Chiar nimic ?... îmi zise surâzând. Ia adu-ți aminte de băiatul acela al unei femei străine, prietenul vostru de joacă, atunci când a leșinat de căldură: toți au fugit care-ncotro. Numai tu ai venit într-un suflet la mine. N-aveai decât vreo patru-cinci ani, nici nu mai puteai vorbi : doar arătai spre umbrarul de pe mal, urlai, strigai, te agățaseși de genunchiul meu și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frații Fiului Lui, adică iubire din iubire... Într-un târziu, a adăugat : Și să știi, iubirea nu scade când o dăruiești. Cu cât o dăruiești mai mult, cu atât mai mult crește... ca o flacără care nu-și pierde nici căldura, nici strălucirea. Știi tu, îți spun acuma, dar o să înțelegi tu mai târziu: părinții spuneau copiilor în țara aceea unde se născuse Fratele nostru că iubirea e tare ca moartea. Dar eu cred că iubirea e mai tare ca moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu mine. Din aceasta vei avea Încă un câștig. Îți vei da seama cum privește el acest demers al tău... Cu pași mărunți, Despina s-a apropiat de Nicu, ca un vis. În clipa următoare, l-a Îmbrățișat cu toată căldura, murmurând: ― Tati, ești atât de Înțelegător și mereu cu sfatul pe buze! Cum poți fi așa? ― O explicație detaliată ar Însemna un adevărat curs de psihologie și de alte științe, adiacente. Eu, Însă, pe lângă caracterul meu, am avut și șansa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea doldora de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă, se va petrece un fenomen cu totul deosebit... ― Ce se va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub „bolșăvici” - vorba cercetașului Toaibă - strada Neculai și nu Nicolae Bălcescu. La capăt de drum, birjarul a oprit calul și a rostit, ca pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei veniți și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și bine ați venit! - i-a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i cu căldură. Mama Maranda a rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe mine. Nu-mi venea nici o idee... Colegul meu de la Nicolina nu se putea apropia de mine prea mult. Deci trebuia să gândesc de unul singur toată acțiunea și lui doar să i-o spun din fugă. „Oare cât ține căldura aici? Nu cred că prea multă vreme. Înseamnă că e nevoie să mă grăbesc. Da’ ia stai, nene! Adică marfarul ce are? Ba este de zece ori mai sigur decât orice alt mijloc de transport. Te-ai urcat Într-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
5 După câteva zile, la Vărăști sosi, în sfârșit, și Virgil. La fel ca în anii trecuți, el își luase concediu în august, dar acum îl aducea și pe fiul său, Ștefănel, care se apropia de doi ani. Era o căldură caniculară și Virgil, care îl dusese în brațe pe copil, cărând și bagajele, era leoarcă de transpirație, dar de cum păși pe poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
regulile asociației", își spune Dora înainte ca vizita să intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plăcere la cei doi băieții, Dragoș și Ciprian, fiii prietenului tatălui ei, le purtase doar o oarecare pică pentru că o văduviseră de câteva cărți dragi. De unde atunci această emoție ? Să fie vinovat oare parfumul acesta tare de blană de sălbăticiune ? Căldura emanată cu generozitate de cărămizile încinse, aidoma celor ce i le punea mama în pat în nopți prea friguroase ? Sau să fie prezența acestui bărbat plin de tandrețe și poezie ? Suntem în afara timpului, rostește Dragoș cu o voce pură, cristalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unui secol. Iartă-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
săracul de el de atunci, de când l-au snopit rușii în bătăi. * * * Casa este mare, gospodărească, cu o împărțire obișnuită pentru locuințele țărănești din Bucovina. Un cuptor enorm ocupă toată tinda, focul este întreținut cu lobde mari de lemn și căldura lui se răspândește spre pereții tuturor camerelor, așa cum nu întârzie Dragoș să precizeze cu o notă de ironie : Avem o adevărată încălzire centrală ! Vocea îi tremură. O per-soană sensibilă ar putea lesne sesiza că spune nimicuri pentru a-și ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]