20,803 matches
-
rugat să execut câteva activități. — Și acum e rândul meu, adăugă un pic mai târziu, la puțin timp după ce mă Îndemnase să iau o poziție care În mod normal n-ar fi fost indecentă, dar care, În situația de față, căpătă un nou Înțeles. — Nu te mișca până nu-ți spun. Turnura neașteptată pe care vizita mea Începuse s-o ia era la fel de ridicolă ca o mulțime de alte lucruri din viața mea. Din nou abia reușeam să aud ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capitalei suedeze corespunde cu cea a creierului uman. Nu știu cum a ajuns la o astfel de concluzie Îndrăzneață. Dar dacă efectuam un test similar pe orașul În care locuiam, am meditat În timp ce tramvaiul Își continua drumul spre nord și cerul a căpătat o nuanță dumnezeiască purpurie, era posibil să capete forma sacului scrotal. În definitiv, exact ca accesoriul bărbătesc, orașul meu adoptat era format din două părți importante, dar bine definite: partea de est și cea de vest. Între ele curgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu știu cum a ajuns la o astfel de concluzie Îndrăzneață. Dar dacă efectuam un test similar pe orașul În care locuiam, am meditat În timp ce tramvaiul Își continua drumul spre nord și cerul a căpătat o nuanță dumnezeiască purpurie, era posibil să capete forma sacului scrotal. În definitiv, exact ca accesoriul bărbătesc, orașul meu adoptat era format din două părți importante, dar bine definite: partea de est și cea de vest. Între ele curgea un râu care din punct de vedere geografic semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre labirintul meu personal al uimirii și al umilirii. Dar abia i-am trecut pragul, și am realizat că nu sunt deloc sigur Încotro mă va duce povestea asta. — Tot Maier era și profesorul nostru de educație fizică, am continuat, căpătând un pic de curaj. Genul acela de domn cu mâini puternice, nervoase și capul plin de idealuri grecești. Dacă nu reușeam să ne cățărăm pe sfoară sau nu puteam să sărim peste capră destul de repede, ne obliga să rămânem după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
filma ultima scenă. Îi va da filmului acel adaos necesar de periculozitate. Cerându-mi o altă țigară, mi-a spus că folosise câteva din creațiile sofisticate ale tatălui său ca să plătească pentru asistența tacită asigurată de Rigoberto. În schimb, Anton căpătase acces În unele locuri și la anumite echipamente. Dar acum nu mai era În stare să ceară nici un ajutor. Ceea ce era cât se poate de iritant, având În vedere că-i rămăsese de filmat doar ultima scenă. Plasată Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă viespe, decât albină. Îndrumat de senzații imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că acum mi le puteam explica. Concentrându-mă asupra acestei Îndeletniciri, m-am aplecat asupra fiecărui detaliu, chiar dacă părea o bătaie de cap insignifiantă, o Încurcătură de intuiții care, aparent, nu duceau nicăieri. Nimic nu mai era neimportant, totul putea căpăta sens. Sensul vieții era să aranjez o multitudine de detalii Într-un model coerent - cu cât mai frumos, cu atât mai convingător. Astfel, noua perspectivă asupra creierului meu se transforma Încet dar natural, luând forma despre care am vorbit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uit la ea! Nu m-am uitat! Și mai lasă-mă-n pace cu căcuța - doar sunt la liceu, ce naiba! — Ah, nu țipa la mine, Alex. Nu de la mine ți se trage diareea, te asigur. Dacă ai mânca doar ce capeți acasă, n-ai alerga la WC de cincizeci de ori pe zi. Mi-a zis mie Hannah ce faci, așa că să nu-ți închipui cumva că nu știu. O fi observat absența chiloților! Am încurcat-o! Mai mor! Da’acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
recompensă“ de o sută de mii de dolari. N-aveți decât să nu mă credeți, dar există în New Jersey un băiețel de nouă ani care e băiat din toate punctele de vedere, cu excepția faptului că poate face copii. Cine capătă recompensa? Eu sau cel care mă dă pe mâna lui? Doctorul Izzie mi-a morfolit scrotul între degete, parcă pipăind stofa unui costum pe care ar fi vrut să-l cumpere, și pe urmă i-a spus tatii că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am un secret: vreau un suspensor cum au sportivii. Știu să-mi țin gura, știu să tac chitic, dar, atunci, cum să capăt ceea ce nu cer? Unchiul Nate, un negustor elegant, cu mustață, scoate de sub tejgheaua de sticlă un slip pentru băieței, taman cum am avut și până acum. Sugerează că acesta e cel mai potrivit model pentru mine, se usucă rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
năzărit că unitatea semantică de bază a limbii engleze este silaba. De aceea, în rostirea lui, nici un cuvânt nu are mai puțin de trei silabe, nici măcar Rai. Ar trebui să-l auziți cum mai stâlcește pronunția lui Israel. La el capătă lungimea tirigomodinei! Și vi-l mai amintiți la bar-mițva-ul meu, ce zi formidabilă a petrecut în compania lui Alexander Portnoy? De ce, mamă, de ce-mi zicea întruna pe numele întreg? De ce, dacă nu să vă impresioneze pe voi, toți idioții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să-ncepem urcușul spre autostrada Pulaski, o țineam deja strâns, în pumn. Ținând cont de satisfacțiile deosebite ale zilei, ai fi putut crede că îmi căpătasem porția de plăcere și că făcălețul era ultimul lucru la care să-mi stea mintea în seara aia, în drum spre casă. Bruce Edwards, un prinzător nou din echipa de tineret-rezerve - și exact ceea ce ne trebuia nouă (noi fiind Morty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la cineva care, hotărât lucru, are asupra ei - da, o pizdă! Toate au pizde! Chiar sub rochie! Pizde numai bune de futut! Și, domnule doctor, excelență, sau cum ți-o fi zicând - pare-se că nici nu contează câtă pizdăraie capătă sărmanul, nenorocitul, fiindcă, în timp ce pompează păsărica de azi, visează deja la cea de mâine! Oare exagerez? Oare mă amăgesc numai și numai ca să mă dau mare? Sau, poate, sunt un lăudăros? Oare neliniștea asta, pofta asta de sex să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce vrea să-nsemne? Ce vrei să insinuezi? Știi, una din chestiile care nu prea te caracterizează, Maimuțo, e talentul de-a fi rațională. Ai talentul de-a fi sinceră, da - însă rațională, ioc! — Atunci, lasă-mă-n pace! Ai căpătat ce-ai vrut! Pleacă! — Poate că asta am să și fac! Pentru tine, oricum nu-s decât o altă aia! Te caci atâta pe tine cu vorbele tale mărețe și cu sfintele tale idealuri mărețe, dar în ochii tăi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e mort. „Iată o măicuță cu stea aurie“, zice Ralph Edwards pe un ton solemn, prezentând o participantă la concursul radiofonic Adevărul sau consecințele, care în două minute, cu efort minim, va fi împroșcată în poală cu sifon și va căpăta un frigider nou-nouț, pentru bucătăria ei... Măicuță cu stea aurie e și mătușa Clara, cea de sus, de la etaj, numai că aici apare deosebirea - ea nu-și pune stea aurie în fereastră, căci pe ea, la drept vorbind, un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și rece ca laptele de pasăre o să mă sărute îndoindu-și un picior în sus - iar nasul și numele meu nici c-or să mai existe atunci. Uite, nu cer luna de pe cer - pur și simplu nu înțeleg de ce să capăt de la viață mai puțin decât un fraier ca Oogie Pringle sau Henry Aldrich. O vreau și pe Jane Powell, fir-ar să fie! Și pe Corliss și pe Veronica. Și mai vreau să fiu prietenul lui Debbie Reynolds - începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și generoase? — În administrația locală, am răspuns eu arătând cu degetul spre clădirea de la numărul 30; eram întruchiparea modestiei, ce mai. — Te mai vezi cu careva din gașcă? m-a întrebat Ba-ba-lu. Ești însurat? — Nu, nu. În bărbia lui dublă căpătată de curând prinde viață bătrânul latino-american rufos și mare ’oț. — Și-atunci, ăă, cum te descurci cu zambilicile? — Am aventuri, Arn, și mi-o mai și iau la labă. Am zbârcit-o, îmi zic instantaneu în sinea mea. Am zbârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
agoniei și suferințelor. Era blândă, grijulie și sensibilă și-i lua numai pe cei care implorau să moară. Era îngerul morții. În 1987 mai apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase numele de Pavilionul Morții. În loc să pună capăt suferințelor, cele patru femei au început să le administreze tratamentul cu apă pacienților care sforăiau, udau așternuturile, refuzau să-și ia medicația sau o chemau pe soră în toiul nopții. La cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care stau înghesuite inele sclipitoare. Zâmbește și zice: — Tinere! Fata mea a uitat o fotografie de familie într-o carte. Flutură din degete și zice: Poți ori să respecți regula, ori să faci o faptă bună și să-ți capeți răsplata. Bibliotecarul se uită la degetele ei; pe chip îi joacă culorile prismelor și stelele de lumină frântă. Își linge buzele. Apoi dă din cap și zice: Nu se merită. Persoana la care e cartea o să facă reclamație, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
satinat, perle albe ca gheața și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii și gălbui. Și altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă, o carte nescrisă. A cumpărat-o împreună cu proprietatea lui Frankie. Pe copertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumoasă? Da răspunde Mihai, luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doinița, ai măsurat-o scurt cu privirea și-ai exclamat: "Leit Aglaia!" Asta șoptește Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una, înfățișarea e alta! Doina seamănă cu Aglaia, o să te convingi cînd o să le vezi împreună. Pot jura oricînd că-i din neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]