2,531 matches
-
României. Sunt lizibile semnătura generalului Stoicescu (vicepreședinte) și cea a comandorului Stănculescu (secretar general) (arhiva Daniel Focșa) Severinovka, august 1941. Scrisorile pentru cei de acasă sunt scrise pe profundorul unui avion sanitar RWD 13. Cel care stă cu spatele poartă cască model "Adrian", rămasă în dotarea aviației, în timp ce restul armatei române folosea căști model olandez, "1939", introduse pe vremea Regelui Carol al II-lea. (arhiva Daniel Focșa) Tighina, august-septembrie 1941. Virginia Duțescu (în prim plan) și Mariana Drăgescu (în avion) (arhiva
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
așeza, le îngrămădea pe masă sau pe lăicerul de pe pat, le despărțea în grămăjo are de 3-5 boabe, le punea la o anumită distanță între ele , le muta de ici-acolo, câte un grăunte dintr-o grămăjoară în alta, mai căsca, se vede că nu-și făcuse somnul sau poate așa vroiau duhurile cu care se războia, și, iarăși, nu știu c um se făcea și dregea, că după multe curse pe care tot le realiza cu boghii ei, se adeverea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
împânzeau strada, mai mult într-o singură direcție, spre răsărit. Un coleg și vecin, care nu prea era pus la muncă d e către părinți, dar nici el nu-și găsea preocupări serioase, nu făcea decât stătea toată ziua și căsca gura la armata și armamentul de război care era în retragere. Am aflat că nici armata română nu mai opunea rezistență puhoiului care se revărsa de la răsărit. După măcelul produs la Stânca, o localitate dintre Iași și apa Prutului, ofensiva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Uniunea Sovietică și repatriați, întâmplător, și după 10-15-20 de ani de la terminarea războiului. Țin minte că într-o duminică, dimineața, la locul unde la noi funcționau și cele două cârciumi, s e adunaseră vreo șase mineri, dar și copchilăraie care căscau gura să afle ce mai discută minerii despre întâmplările vremii. Unul din cei șase, un uriaș, cam de aproape doi metri statura, cu ceas de buzunar, legat în lănțișor la buzunarul pantalonilor, se fălea tare mult cu ceea ce avea el
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ceva timp să găsească o soluție pașnică, să ajungă la un rezultat. Despre un rezultat al convorbirilor dintre guvernul sârb și albanezii kosovari au avut loc deja vreo trei runde cred că nici nu putem vorbi; între ei s-a căscat o prăpastie, care nu poate fi acoperită decât fie printr-o decizie fermă a mediatorilor internaționali, fie Doamne ferește prin război. Eu nu exclud prima variantă, dar, din păcate, cea de-a doua se pare că are "șanse" mai mari. Am
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
bancă, fie ce-o fi! Profesorul și-a lăsat geanta și pachetul pe noua catedră și a reluat discursul: „Examenul e o sărbătoare în viața studentului... De aceea v-am adus să vă citesc vreo două dintre poeziile mele“... Gură cască! La așa ceva nu se aștepta nimeni... „Căci eu sunt și poet - se încruntă brusc. Știați, nu?!... Priviți această diplomă, o am încă de pe vremea când eram student ca voi... Dar să vă citesc!“... Și ne-a citit entuziast cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
uite-l cum minte așa, de la obraz! — Da, minte de la obraz, repetă mai încet cel numit Cornel. — Ce mint? Ce mint? Gata, v-ați găsit fraieru’, aruncați măgăreața pe Aurică! Ce, mata n-ai auzit de prezumția de nevinovăție? Mustăciosul căscă ochii mari. Interveni și păgubitul, mai mult buimac decât furios: — Dacă omul te-a văzut când mi l-ai luat... — Și ce? prinse curaj Aurică. Mata trebuia să-l și crezi? De unde știi că m-a văzut? L-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Eminescu îi punea la zid în poezia „Ai noștri tineri”: Ai noștri tineri la Paris învață La gât cravatei cum se leagă nodul, Și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
care mirosea a catran înmuiat de soare. Luna cu chip palid făcea decorul să arate romantic; ceea ce îi cădea mai degrabă prost. Acum, distanța îl separă mai sigur de Isidora decât onorabilitatea familiei lui. Era singur, și pentru multă vreme. Căscă și vru să se ridice, dar pe marea poleită de lună, ceva prinse să joace, ceva nedefinit, incert, poate chiar iluzoriu. Un obiect minuscul care plutea pe ape, săltat și ascuns alternativ de ritmul puternic al mării. Un rest putrezit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-și arate independența, chiar indiferența. Nu mai formează o unitate, ci un cuplu inseparabil, minat de un perpetuu dezacord. Resimte receptivitatea corpului față de boală ca pe o trădare. Corpul a rupt în mod unilateral contractul. Distanța care s-a căscat între ei este irecuperabilă. Mai rău, s-a instalat o opoziție între conștiința care vrea să dăinuie și suportul ei organic, un mecanism cu limite, care nu are veleitatea de a realiza imposibilul. Se instalează trainic o toamnă aurită. Ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
beția trupurilor pierdute în același vis era menită să justifice, să perfecționeze, chiar să sporească tehnica. Beția, doar ea. Pentru cei interesați de tehnică, există anumite locuri deocheate. Încercase și el o dată și nu mai repetase. Lăsând deoparte temperamentul, se căsca, cred, între cei doi amanți ceva ca un decalaj istoric. Din cauza profesiei, dar poate și din fire, Nastia nu se împiedica nici în falsele pudori pe care epoca le recomanda femeilor, nici în slăbiciunile care treceau drept o scuză a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
otomane, făcând o repede mișcare, ne închiseră într-un cerc de baionete și întinseră către noi chiar câteva tunuri. Mare fu efectul acestei manevre neașteptate. O tăcere de consternație se făcu deodată pe câmpie, multe fețe păliră, multe guri rămăseseră căscate de surprindere sau de spaimă. Aproape un sfert de oră trecu astfel, în chinurile așteptării. Rustan-bey, secretarul lui Fuat efendi, vine din partea șefului său și cere să-mi vorbească. șirurile se deschid, înaintează până la mine și mă vestește că vine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
simțiți pieptul prea dilatat? Ar trebui să respirați din abdomen și pe nas, încercînd în mod conștient să respirați cît mai ușor. Respiratul pe gură este un obicei prost în majoritatea cazurilor și poate fi controlat prin exercițiu. Oftați sau căscați mai mult decît alții? Oftatul sau căscatul excesiv poate fi un semn al hiperventilației. Gîfîiți sau respirați adînc în momentul în care, de exemplu, cineva vă sugerează o ieșire sau auziți telefonul sunînd? O respirație profundă poate declanșa ciclul hiperventilației
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de altă parte în desfășurarea „evoluției“ există „insule“ neacoperite, domenii în care modelul imaginat de oamenii de știință nu reușește să dea răspunsuri clare privind trecerea de la o anumită „stare“ la următoarea, a Universului. Adesea între două stări consecutive se cască o „prăpastie“, un domeniu de cele mai multe ori obscur. Teoria sau ipoteza „creaționistă“ trece peste prăpastie dintr-un salt. Teoria sau ipoteza „evoluționistă“, mai lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cu ea în scorbură a scos un șarpe lung și subțire, de culoare verde, cu dungi negre. Ne-a spus că e un șarpe neveninos și chiar a pus mâna pe el. L-a luat după cap și el a căscat gura mare, scoțând afară o limbă despicată la vârf. S-a mai învârtit de vreo două ori pe nuia și apoi i-a dat drumul. El s-a întins pe pietre și-apoi s-a dus în bulboană. Mariei îi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Înflăcărarea cin stitului soldat se stinsese, așa că părăsi tabăra cruciaților și hotărî să se Întoarcă acasă. Dar n-avea bani, n-avea cal, n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Văzuse prea multe În viața lui ca să știe că nu trebuie să fie niciodată prea curios. Îți mulțumesc, străine, că mi-ai salvat viața. Dacă nu erai tu..., ochii de un albastru foarte clar se Îndreptară spre abisul care se căsca alături. Hai să vezi unde aș fi căzut... Îi făcu un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil de aproape, altă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o strecură cu grijă În tivul descusut al mânecii. Lăsară focul să pâlpâie și se pregătiră de culcare. Lui Simeon Îi legară din nou brațele și picioarele, cercetând cu grijă legăturile. Apoi Hugo rândui un om de pază și spuse căscând: — Mai avem timp să tragem un somn de vreo două ceasuri. Apoi călărim mai departe, tocmai bine să ajungem În zori la Întâlnire. — Unde? Întrebă unul din ortacii săi. — La Sfântul Petru, ce, nu cunoști locurile? Doar ai mai făcut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că pricepi până și tu? Hugo râse scurt, mai căscă o dată și adormi. Așadar, aș teptau pe cineva, Își făcu socoteala Simeon. și se fereau să fie văzuți de călugări, deci puneau la cale o treabă necurată. Cineva urma să fie prins sau ucis, de asta trimisese Eglord banda lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă Înăuntru și, după ce slujitorul puse facla Într-un sfeșnic pe masă, ieși fără să spună un cuvânt, răsucind de două ori cheia În broască. O voce spuse: — Nu te mișca de-aici și cască bine ochii. Greu de crezut că doamna va putea sparge ușa, dar oricum preve derea e maica Înțelepciunii. Pașii răsunară din ce În ce mai slab pe treptele de piatră și o liniște apăsătoare se așternu În Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia prin Întuneric, o prăpastie neagră și adâncă, parcă fără fund. În zare se vedeau, vagi, contururile mun ților. Deci fereastra nu dădea spre curtea cetății, ci În afară. Aducându-și aminte cât urcase călare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încăperii, cercetând-o la lumina zilei. În Întuneric totul i se păru și mai amenințător. Privi cu nesaț prin fereastra deschisă de cu seară și-și dădu seama că avusese dreptate. Se găsea Într-un turn Înalt. Sub el se căsca o prăpastie amenințătoare. Turnul cetății era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și-n juru-mi fluturi cu duiumul mor (Brașov/Galați, ianuarie 2014) Mihaela Albu M-ai întrebat și despre sintagma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
părți. Lumea pestriță se mișca sinuos în ambele sensuri și soarele vesel și cald ne mângâia și ne scălda într-o baie de lumină. Făceam echipă cu două fete din Slatina și cu băiețelul uneia dintre ele. La vitrine doar căscam gura, căci buzunarele erau... goale! Am admirat, pentru început, o expoziție de artă plastică în aer liber; nu, nu erau kitsch-uri! Câțiva artiști își mutaseră simezele direct în stradă... Erau astfel mai aproape de sufletele celor pentru care ei creaseră
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
jos! Ce-o fi crezut că ascund, nu înțelegeam. I-am dat jos. A urmat un șir de comenzi, pe care le-am executat cu stîngăcie și cu o acută senzație de degradare, sub supravegherea lui de un profesionalism impecabil: Cască gura! Saltă coaiele! Întoarce-te cu spatele! Apleacă-te! Crăcănează picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]