2,870 matches
-
așezîndu-se la masă față-n față cu Klapka, și apoi porunci soldatului: Adă-mi și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la masă față-n față cu Klapka, și apoi porunci soldatului: Adă-mi și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire de țară... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofițer
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întîlnise la postul de comandă al regimentului și care se oferise să-l ducă până la cartierul diviziei, deoarece tot se gătea de plecare. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap. El asculta gânditor și tăcut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de vitejie, și-și reamintea emoția clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, fără umbră de emoție sau șovăire, parc-ar fi discutat cu un camarad binevoitor: ― Excelență, am conștiința că douăzeci și șapte de luni am luptat așa încît să pot sta cu fruntea sus în fața oricui. Nu mi-am cântărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. Azi însă mă aflu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rachetă, să vază și să se convingă. În lumina verzuie, terenul dintre tranșee părea mort. La dreapta, între sârmele ghimpate, zăcea cadavrul unui om. A fost ucis de acum două zile, pe când se întorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din greșeală sau de frică. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un mușuroi, grăbită să-și vază numai calea pe care și-o alesese pe hartă. Un șanț vechi, care începe la vreo douăzeci de metri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu se putea dumeri: de ce s-a făcut așa de ursuz Bologa? Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se împuște. Și-și pipăi revolverul, ca și când ar fi vrut să-și dovedească sieși că nu va șovăi. În fața bisericii se opri și se întrebă: unde merge? Da, umblă să se orienteze, sub pretext că se va prezenta superiorilor și camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va pleca. Nu trebuie să piarză nici o zi, nici un minut. Numai când va fi dincolo va putea fi aievea liniștit și fericit... Casa preotului, peste drum de biserică, părea îmbrăcată în bucurie. Apostol își aduse aminte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor. ― Bravo, bine că vii să ne scapi din încurcătură! strigă Klapka cu o curiozitate feminină pe față, arătând spre sublocotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute încercăm să ne înțelegem cu camarazii aceștia, și nu-i chip. Domnul nu știe sau nu vrea să vorbească decât românește, iar pe aici n-avem tălmaci... În vreme ce Apostol Bologa se uita zăpăcit când la ofițer, când la soldații prizonieri, un locotenent de huzari, zăcut de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se adresă direct preotului, dar cu vocea schimbată și cu o lucire nouă în ochi: ― Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. Urăsc tot ce-i aici, pe toți oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine! Aerul de-aici mi-e nesuferit și mă înăbușe... Dacă voi mai sta în lumea aceasta, simt că ura mă va pierde, trebuie să mă piarză, căci va trebui să izbucnească odată, chiar împotriva voinței
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin în inimă, dragul meu... ― Sunt laș, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, înfuriat parcă de sfiala camaradului. Fiindcă nu mi-a sosit încă vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grijă!... Acuma primesc ordinele, crâșnesc din dinți și execut... Nu mă plâng și nu plâng pe nimeni, ci adun picăturile de ură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
afară de locotenentul Gross, care ținea capul în jos, ca și când i-ar fi fost rușine. Apostol se uită mai îndelung spre dânsul, vrând să-i întîlnească negreșit privirea, să-l întrebe cum se face că a primit să judece pe un camarad și să-i arate că, iată, el nu-i nici șarlatan, nici smintit, fiindcă mai bucuros a fugit decât să mai osândească... Când își auzi numele, rostit cu glas tare, tresări, mirat: de ce strigă tocmai numele lui? Răspunse "prezent" și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cine-i purtat de fapt, sub ochii mei, l-am filmat cu camera TV.V. Ce sentimente, ce rememorări, ce interpretări mai puteam avea când auzeam răpăitul mitralierei și pocnetul ZB-urilor ?! Și totuși, n-am fugit, nu m-am îngrozit. ,,Camarazii cu brasardă” ne-au legitimat de zeci de ori, ne-au făcut semne să fugim ,,skoree”. Probabil atunci ne-ar fi secerat cu rafale de mitralieră. Curajul de a sta față în față cu ei, cred, ne-a salvat viața
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ori mai mult decât femeile de vârsta lor! Ei „vând” experiență și maturitate; - Profesia lor de bază este sportul; - Bărbații se află mereu în slujba lor înșiși și în relație cu alți bărbați, căci ei sunt mai ales campioni, prieteni, camarazi, colegi; - Dacă bărbații fac ceva bine sau măcar nu fac nimic rău, ei sunt răsplătiți cu bani și promovări de către alți bărbați și cu îngrijire culinaro-erotico-sentimentală de către femei. În aceleași locuri și situații, femeile și bărbații fac și vor lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
astă dată, Vasquez o întrerupse. ― Toate bune, dar eu vreau să știu un singur lucru. ― Da? ― Unde sunt? Ea întinse un deget spre spațiul vid situat între Ripley și ușă, îndoi degetul gros și dădu un bobârnac unui dușman imaginar. Camarazii ei își manifestară aprobarea prin strigăte și râsete: ― Așa-i! Dă-i la cur, Vasquez! Ca întotdeauna, Drake era încântat de setea de sânge a omologului. Ea dădu din cap. ― Unde și când vrei tu. Hudson se lăsă pe spetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o mașină mortală independentă, care putea practic să facă orice, numai că nu apăsa pe trăgaci. Vasquez surâse înduioșată. Era copilul ei, nu prea comod și cam complicat dar pe care se putea încrede pentru asigurarea protecției sale și a camarazilor. Îi arăta mult mai multă înțelegere și grijă decât avea pentru colegii ei. Drake o înțelegea foarte bine. Și el vorbea cu arma lui, deși pe tăcute. Nici unul dintre ceilalți militari nu găsea acest comportament anormal. Era bine cunoscut faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
afară; harnașamentul care-i împiedica să sară ca niște mingi în caz de coborâre rapidă, sau pe timpul înaintării în VTT pe teren accidentat; casca pentru protejarea craniului și viziera pentru ochi; emițătorul-receptor pentru comunicarea cu naveta de debarcare, blindatul, cu camaradul însărcinat cu supravegherea spatelui. Degetele vioaie se deplasau cu iuțeală pe încuietori și butonii de presiune. Când totul a fost pregătit, verificat și operațional, și-au reluat controlul. Iar cei care terminau înaintea altora își ajutau camarazii apropiați. Apone se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
debarcare, blindatul, cu camaradul însărcinat cu supravegherea spatelui. Degetele vioaie se deplasau cu iuțeală pe încuietori și butonii de presiune. Când totul a fost pregătit, verificat și operațional, și-au reluat controlul. Iar cei care terminau înaintea altora își ajutau camarazii apropiați. Apone se plimba printre oamenii lui, supervizând pregătirile, știind că era inutil. Își zicea totuși că "o prevedere în plus nu strică", și căuta butonul sau cârligul omis. Intr-o situație delicată, regretele ar fi zadarnice. Mișcați-vă, leprelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre clădirile coloniei tăcute, provocând jerbe de apă și nămol. Apoi aparatul se răsuci brusc la stânga pentru a se orienta cu fața spre intrarea principală. Ușa nu era deschisă decât pe jumătate când Hudson sări și o luă la fugă. Camarazii îl urmară și se împrăștiară rapid, astfel încât să acopere cât mai mult teren fără a se pierde din vedere. Atenția lui Apone era concentrată pe ecranul amplificatorului de imagine din vizieră și studia clădirile care îi înconjurau. Ordinatorul scanerului putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se întâmplă cu „trăiriștii“), ba din puseuri ciudat protocroniste (noi am „inventat“ și avangarda), ba din dorința mult mai firească de a „înmuia“ un canon literar interbelic păstrat cu grijă în formol de generații întregi de critici postbelici. Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, cartea semnată de criticul Dan Gulea și publicată la Editura Paralela 45, conține o promisiune de normalizare a raporturilor cu avangarda. Iar această promisiune este conținută într-una dintre premise: nu se poate discuta despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
recuperarea onestă a unei istorii a insurgenței, subversiunii, marginalității și protestului în literatura română. Am revizitat avangarda, prin intermediul acestui volum semnat de Dan Gulea, fără să simt neînțelegerea - tipică exegeților români - pentru extraliterarul din literarul avangardist. Dan Gulea, Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, Paralela 45, 2007 Scriitori pe „drumul fantomelor“ Bogdan Romaniuc Femeia în roșu este un roman documentar, optzecist, dar mai ales postmodern, scris la șase mâini, în doar 17 zile. Cei trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
pontiful Ioan Paul al doileaă, unul dintre lucrurile ciudate văzute de mine în metropolă a fost Capela Capucinilor. Coborâtă într-o subterană intenționat lugubră, dar, paradoxal, și senină, aici se aflau oasele dezmembrate a sute de călugări capucini, din care camarazii lor de austeritate confecționaseră, după moarte, candelabre, ghirlande, ornamente care împănau subterana, asemenea unui mormânt triumfal. Era vorba, firește, despre chiar o apoteoză a morții și despre o lecție privitoare la cum moartea poate fi instrumentată și utilizată... după moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
românismului! Așadar, mă bucur că până la urmă s-a făcut dreptate. Să ne Împăcăm cu ideea: Biserica Ortodoxă Română este cu adevărat biserica neamului românesc. Halal să-i fie! LA LOC teleCOMANDA Star Trek: The Romanian Generation Alex SAVITESCU Un camarad, regizor de film, a râs de mine așa cum numai artiștii știu să o facă. Asta s-a petrecut după ce i-am spus că, În ultima perioadă, m-a lovit patima serialului SF Star Trek. Bănuiesc - n-am Îndrăznit să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad de-al dumneavoastră m-a oprit mai în susul râului și... - suspină grecul - tot ce-am agonisit... — înțeleg - spuse turcul. Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grecul - și v-aș ruga frumos, dacă se poate, să nu... — Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A rupt-o un camarad de-al dumneavoastră, în amonte. — Am eu - răspunse ienicerul cel chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]