6,140 matches
-
azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul e ud de jur împrejur, dovadă că pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns târziu, de vreme ce camionul a ars cu totul. Staționate în față, se văd două mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul e ud de jur împrejur, dovadă că pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns târziu, de vreme ce camionul a ars cu totul. Staționate în față, se văd două mașini ale poliției de circulație, de cealaltă parte a șoselei un vehicul militar de transport al personalului. Olarul încetini să vadă mai bine ce se întâmplase, dar polițiștii, severi, încruntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
barăci. Din cauza vitezei nu reuși să vadă altceva, doar că părea că scot locuitorii din case. Era evident că, de astă dată, hoții nu se mulțumiseră doar cu jaful. Dintr-un motiv necunoscut, așa ceva nu se mai întâmplase, au incendiat camionul, poate că șoferul a opus rezistență, sau poate că grupurile organizate din barăci s-au hotărât să-și schimbe strategia, deși e greu de înțeles ce soi de profit se așteaptă ei să obțină dintr-o acțiune violentă, care, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vecina Isaura Estudiosa, femeia căreia i-a dăruit un urcior, și de șeful departamentului de achiziții din Centru, omul pe care nu știe dacă îl va putea convinge de interesul păpușilor. Gândul lui s-a concentrat cu totul asupra unui camion pe care flăcările l-au calcinat atât de tare încât n-au lăsat nici o urmă din încărcătura pe care o ducea, dacă ducea vreuna. Dacă, dacă. Repetă conjuncția ca cineva care, după ce s-a poticnit de o piatră, se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu pare dispusă să se arate, Cipriano Algor străbătuse trei kilometri buni gândindu-se la asta și aproape că renunțase, Isaura Estudiosa se pregătea să-și dispute terenul cu șeful de departament, când subit scânteia țâșni și se făcu lumină, camionul nu fusese ars de oamenii din barăci, ci chiar de poliție, era un pretext pentru intervenția armatei, Îmi pun capul că asta s-a întâmplat, murmură olarul, și se simți brusc foarte obosit, nu pentru că-și forțase prea mult mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi cu urciorul în brațe, dar, așa cum a apărut, a trebuit să dispară, în față se vede intrarea în subsolul unde se descarcă măfurile, și unde șeful departamentului de achiziții verifică facturile și hotărăște ce rămâne și ce nu. În afară de camionul care se descărca, mai erau două care-și așteptau rândul. Olarul se gândi că, neaflându-se aici ca să livreze mărfuri, logic ar fi să-l scutească de statul la coadă. Problema care-l aducea era de competența exclusivă a șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu lipsa de amabilitate cu care santinela de serviciu la telefon obișnuia să le răspundă rudelor gardienilor care locuiau în afara Centrului, și, în sfârșit, cu câteva cuvinte decorative, grăbite, menite să umple și să încheie discursul. Din fericire, trecerea pe lângă camionul incendiat abătu atenția de la un diferend gata-gata să devină o ceartă de familie, care, s-o spunem, nu va trece de o simplă amenințare, deși Marçal Gacho are intenția să reia subiectul când va fi singur cu nevasta, în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Pentru vânzare ne ajung vasele pe care le avem în olărie, În cazul ăsta, pare într-adevăr complicat, O să mai văd, poate le las pe undeva, pe drum, N-o să te lase poliția, Dacă rabla asta, în loc de furgonetă, era un camion care-și ridică lada, ar fi fost foarte simplu, un buton electric și gata, în mai puțin de un minut, ar ajunge totul în șanț, Ai scăpa o dată sau de două ori de poliția rutieră, dar până la urmă tot te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
restul de vase într-un singur transport, anunță, Nu știi nici măcar câte mai avem acolo, cred că mai sunt câteva furgonete, obiectă Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun că vasele nu pot fi așa de multe încât un camion obișnuit să nu poată rezolva problema cu o singură încărcătură, Și unde vom descoperi acest prețios camion, întreă Marta, Îl închiriem, Costă mulți bani, nu voi avea destui, spuse olarul, dar speranța făcea să-i tremure vocea. O zi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai sunt câteva furgonete, obiectă Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun că vasele nu pot fi așa de multe încât un camion obișnuit să nu poată rezolva problema cu o singură încărcătură, Și unde vom descoperi acest prețios camion, întreă Marta, Îl închiriem, Costă mulți bani, nu voi avea destui, spuse olarul, dar speranța făcea să-i tremure vocea. O zi va ajunge pentru toată treaba, dacă ne punem banii la un loc, ai noștri și ai dumitale, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că am putea să începem imediat după aceea să lucrăm din plin, Da, spuse Marçal, și s-ar câștiga aproape două săptămâni, Mi-ai dat o inimă nouă, spuse olarul, apoi întrebă, Cum facem, în sat nu cred că sunt camioane de închiriat, Închiriem din oraș, mâine plecăm de dimineață ca să avem timp să vedem cine ne oferă cel mai bun preț posibil, Înțeleg că e bine așa, spuse Marta, dar poate ar trebui să iei prânzul cu părinții tăi, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nemulțumiți. Marçal se crispă, N-am chef, și pe lângă asta, se întoarse spre socru și întrebă, La ce oră trebuie să fii la magazie, La patru, Dacă iau masa la părinții mei, apoi mergem în oraș, drumul până acolo, închiriem camionul și să fim la patru să luăm vasele, nu e timp, Le spui că trebuie neapărat să mănânci mai devreme, Chiar și așa nu e timp, în plus, n-am chef, o să mă duc în viitoarea mea zi liberă, Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar a fost surprinzătoare, și în respectiva circumstanță e minima denumire posibilă, izbucnirea lui de enervare cu greu reținută atunci când Cipriano Algor îl informă că venise să ridice restul vaselor, Pe toate, întrebă, Pe toate, răspunse olarul, am adus un camion și un ajutor. Dacă acest subșef cu o fire dovedit nesuferită va avea destul viitor în relatarea pe care o urmărim, într-o bună zi ne vom aminti cu siguranță să-l rugăm să ne dezvăluie sentimentele sale în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate perversă, a celor care se bucură de înfrângerile altora chiar când nu au nici un profit de pe urma lor. Pretextând că le-ar trebui ore ca să-și facă treaba și că îngreunau descărcatul altor furnizori, meschinul individ încercă să împiedice încărcarea camionului, dar Cipriano Algor puse, așa cum elocvent se spune, piciorul în prag și întrebă cine își ia răspunderea pentru cheltuiala cu închirierea mașinii în caz că trebuie s-o ducă înapoi, ceru caietul de reclamații, și, ca finală și disperată lovitură, amenință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trebui să ne surprindă că teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trebuie să fie viața, când unul își pierde curajul, celălalt își adună forțele și-l îmbărbătează. Lăsaseră furgoneta parcată la colțul unei străzi apropiate, acolo va rămâne până vor descărca și ultimul vas în groapa de lângă râu, apoi vor duce camionul la garaj, și, frânți de oboseală, mai mult morți decât vii, unul pentru că-și pierduse pe dreptele coridoare ale Centrului salutarul obicei al efortului fizic, altul pentru îndeajuns de cunoscutele dezavantaje ale vârstei, vor ajunge în sfârșit acasă, la lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fost promovat în sfârșit pe postul de gardian rezident, așa că nu merită să continui lucrarea, le explicăm celor din Centru că am închis olăria și vor înțelege, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, așa că ieși de acolo, camionul e la poartă să ia mobilele, s-au irosit banii dați pe cuptor. Cipriano Algor deschise gura să răspundă, dar umbra plecase, olarul voia să spună că diferența între cuvântul artizanului și o poruncă divină constă în faptul că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vopsitul cu pensula, nu face rău, Ar fi trebuit să cumpărăm cel puțin o mască, E scumpă, murmură Cipriano Algor, ca și cum i-ar fi fost rușine de propriile-i cuvinte, Dacă am reușit să facem rost de bani ca să închiriem camionul care a luat de la Centru ce-a mai rămas din vase, vom găsi și bani pentru mască, Nu ne-am gândit, spuse Cipriano Algor, apoi corectă, întristat, Nu m-am gândit. Acum mergeau pe bulevardul care ducea în linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care, cu toate acestea nu-l poate evita, cobora rampa spre subteran. După ce îl anunță pe paznicul de la intrare că venise să ceară o informație, și nu ca să descarce, parcă furgoneta pe aleea laterală. Se vedea un lung șir de camioane care așteptau, unele enorme. Mai erau două ore până la deschiderea serviciului de recepție a mărfurilor. Cipriano Algor se sprijini de scaun și încercă să doarmă. Ultima privire pe care-o aruncase prin ferestruica de la cuptor, înainte să vină în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina somnul de dimineață în subterana Centrului, nu-l trezea pentru prima oară, amplificat și multiplicat de ecouri, bubuitul motoarelor camioanelor. Coborî din furgonetă și avansă spre ghișeu, spuse cine e, spuse că venise pentru o lămurire, voia să vorbească cu șeful, dacă se poate, Este o problemă importantă, adăugă. Angajatul care îi răspunse îl privi cu un aer de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând un enorm efort pentru a îndepărta umbra care-l însoțise, pătrunse în traficul confuz al orașului. Nu era încă momentul să-l ia pe Marçal, avea destul timp pentru a se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să corecteze ce făcusem. Se consolase să nu ceară de la mine mai mult decât eram în stare să dau. Acolo am cunoscut-o pe Emilia. Venise să comande o cruce pentru un unchi al ei care murise călcat de un camion. Eram singur, meșterul plecase după marmură. Am întrebat-o cum dorea să fie crucea și cum n-aveam în lucru alte comenzi m-am apucat pe loc s-c cioplesc. Ea n-a plecat. S-a așezat pe o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
medicale ni s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. „Câmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta”, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]