7,454 matches
-
i-a trimis înapoi să-l vadă, și a zis: "Aduceți-l la mine în patul lui, ca să-l omor." 16. Oamenii aceia s-au întors, și iată că terafimul era în pat, și în jurul capului era o piele de capră. 17. Saul a zis către Mical: "Pentru ce m-ai înșelat în felul acesta, și ai dat drumul vrăjmașului meu, și a scăpat?" Mical a răspuns lui Saul: "El mi-a zis: "Lasă-mă să plec, ori te omor!" 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în locuința lui la Rama. Atunci David s-a sculat și s-a coborît în pustia Paran. 2. În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre, și se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui. 3. Numele acestui om era Nabal, și nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port și vroia să-i găsească pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a mai apărut în port la zilele fixate și nimeni nu a știut ce s-a întâmplat cu el și cu presupusa Felicia și care a fost adevărul relației dintre ei. Am ajuns, oameni buni, strigă Nikolai, răsucindu-se pe capră cu tot bustul său masiv. Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la Tîrgu-Frumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de frig. Iar când simțurile amorțite colaborează cu lumina înșelătoare, minciuna ia proporții de fantasmagorie. Obosit de insomnia nopții precedente și de treizeci de kilometri făcuți pe jos în timpul zilei prin munți, călătoream într-o noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. În toropeala luptei cu somnul, vedeam în copacii izolați de pe marginea drumului femei uriașe, care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lăsîndu-mă cu doamna M..., care o urmă imediat, decentă. - Ai cumpărat și cracatița?! putu abia să articuleze Adela,acum în trăsură, tamponîndu-și cu batista fața plânsă de râs. Cracatița mirosea, firește, a cracatiță, dar mirosea grozav. Am ascuns pachetul sub capra trăsurii. Degeaba. Mireasma - ca orice emanație subtilă, de roze și de cracatiță - nu cunoștea bariere și continua cu entuziasm să îmbălsămeze împrejurimile. - Cucoane, da-mi spurcă trăsura, să iertați! răsuflă birjarul,nemaiputînd să rabde. M-am hotărât să arunc stârvul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a gândit la cuvintele mele, a pus acest costum ca să-mi facă plăcere, ori pentru ca să-mi placă ea? În roz era mai înaltă, mai împlinită. Existența ei părea mai prezentă și mai bogată. A ținut să se suie pe capră. Când a pus piciorul pe roata trăsurii, rochia, desfășurată în evantaliu, i s-a ridicat puțin deasupra botinei înalte, și rotunzimea de zăpadă i-a sidefat o clipă voalul negru al ciorapului. Copilărește fudulă de locul înalt pe care și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lat.). 2Dragă maestre... Maestre drag. (fr.). În mănăstire a dat un raport spiritual despre peregrinările noastre, omagiind pe "alpinistul încercat" și pe ghidul ei. "Ghidul meu"... "Meu"... După masă ne-am întors acasă pe lună. Am voit să stau pe capră, căci în trăsură nu puteam încăpea, relativ comod, decât trei. Adela a hotărât că trebuie să stau cu ea pe scăunaș, cum vom putea, ca să fim toți la un loc, declarând că nu admite nici o împotrivire. Când a pornit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Subotinilor luară foc. Se produse o adevărată vălvătaie. Bancnotele aprinse se Înălțau În aer, zburând peste acoperișuri. Pluteau ca niște rîndunele vesele În văzduh, scoțînd sunete ciudate. Intrau În pe ușa grajdurilor, se așezau pe crupele cailor, ale vițeilor, ale caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin. Tot satul era o vîlvătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot ce fac sau nu fac, și nici În grajd nu am decât o capră, așa că nu văd de unde să pornească atâtea mugete și vaiete..., replică gazda. - Mă rog, zise Extraterestrul, prins cu mâța În sac, lumea vorbește... Unii Își Închipuie că faci cine știe ce. - Și ce fac eu? - Pe mine unul nu mă interesează astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai bine găletușa Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fântâna cu batoza, iar batoza cu mesteacănul, pe care tot Încerca să-l scoată la păscut. Mașei Îi spunea, „săru’ mâna, bunicuță“ și căuta s-o ajute să treacă peste prag. Privind la biserica de peste drum, se Întreba ce căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri. Tot gândindu-se la Țara Sfântă și la Bertha, abandonase mulsul și se uita pierdută-n gol. Abia behăitul nedumerit al caprei și lovitura de copită În podea o aduseră Înapoi, dar nu pentru mult timp, la realitate. „Hai, Își spuse ea, termină odată de muls și du-te la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vină cineva și să traseze pe față continentele și am să arăt taman ca globul pământesc“, gândi Mașa, Îmbărbătându-se. Era totuși curios faptul că vedea perfect și se putea orienta În spațiu. În jurul ei totul rămăsese neschimbat, doar capra suferise și ea o ușoară metamorfoză; picioarele-i erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre exterior, astfel că grajdul aducea acum cu pupa unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei ia forma unui chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se ițea o față ce i se păru a fi destul de cunoscută. Era ca și cum capra ar fi Încercat să lepede pe cele două ieșiri doi fetuși, care Îndată ce dădură de lumina zilei Împietriseră În aerul dens, metamorfozându-se În două capete de om. Unul de bărbat și altul de femeie. Ugerul Evlampiei o atrăgea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte, perspectiva ce ți se deschidea În fața ochilor era și mai bizară. Capra semăna Întru câtva cu o mașină imensă de tocat carne, sprijinită pe patru picioare Încălțate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte, perspectiva ce ți se deschidea În fața ochilor era și mai bizară. Capra semăna Întru câtva cu o mașină imensă de tocat carne, sprijinită pe patru picioare Încălțate În cizme, din ale cărei extremități se scurgeau două capete umane. Mașa-Mașa se uita la ele ca prostită. Atât capul de bărbat, cât și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le scoteau pistoanele Îți puneau timpanele la grea Încercare. Mașa Își astupă urechile cu degetele și-nchise pleoapele. Nu voia să audă și să vadă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și viceversa...“ „Îmi vâjâie capul de atâta harababură. Am să Înnebunesc de tot. Oriunde Îmi Întorc privirea dau de aceste Mașe... Nu cumva mi-ați făcut felul?“, se Îngrijoră gazda. „Ne-am unit În interiorul acestei arătări“, zise Extraterestrul, arătând spre capră. Acum suntem legați unul de altul pe vecie“, adăugă el. Mașa-Mașa aruncă o privire cercetătoare spre fața sulemenită a celeilalte Mașe, pe care strălucea fardul de un deget. Oare trăia Într-adevăr un vis urât? Un strat gros de ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]