9,952 matches
-
comisii de examinare și membrii ei n-au avut Încotro și m-au trântit de nu m-am văzut. Adevărul este cu totul altul. După cum știți, eu din rațiuni de filozofie personală nu am dorit să obțin acel nenorocit de carton. Însă am făcut pentru alții o grămadă de teze, fără ajutorul arhivelor, toate izvorâte din multele mele cunoștințe și din talentul pe care mi le recunoșteau până și cei mai severi profesori. E posibil să fi ajuns, vreodată, din pricina bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de greșeli, scrisă cu un creion chimic. O căpătasem de la un coleg de clasă care, la rândul său, o furase de prin hârțoagele lui tată-său, președinte, Într-o vreme, al cooperativei sătești de consum. În dosarul cu scoarțe de carton omul, grijuliu, nota Întâmplările pe care le socotea cât de cât Însemnate din viața familiei sale și mai ales din cele ale celor trei copii, căci Își pusese În gând ca, atunci când ei vor fi fost oameni așezați temeinic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vitele să nu aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sat, se angajase la școală ca Învățătoare și-i pusese În mână tocul unui strălucit elev al ei, viitorul profesor Marin Foiște, căruia Îi Împărtășise și din priceperea ei de a amesteca feluritele culori și de a le așterne pe carton sau pânze. Profesorul Îi păstrase toată viața o adâncă venerație, alimentată și de faptul că Învățătoarea lui nu făcea parte decât Întâmplător din clanul de oameni pe care, nici el nu se putea prea bine lămuri de ce, nu izbutea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să salute. Ajuns acasă, trăsese câteva focuri Într-un carton, ca să vadă cum bate arma. Apoi, seara, plecase la adevărata vânătoare, hotărât să doboare măcar unul din perechea de guguștiuci ce cuibăreau În vârful unui stâlp de beton. Pusese, Însă, prea multă hârtie și capsa i se spărsese În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să dea Îndelung așteptatele și cerutele dovezi de bărbăție În cel mai nepotrivit chip cu putință. Ectoraș Își luase bătaia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre cele două curve pe care soldații le poștiseră cu o noapte Înainte de aceea a accidentului ce avea să aibă drept urmare nimicirea unei tarlale cu porumb timpuriu. Cum auzise de Întâmplarea ce se petrecuse după plecarea ei din baraca de carton, fata se Îmbrăcase și se sulemenise cum putuse și cât putuse de bine, plecase către orășelul capitală de județ și-l căutase acolo pe procurorul militar, pe care Îl cunoscuse În Împrejurări tainice și deocheate. Îi oferise plăceri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui Vieru notase ceva anume În dosarul cu scoarțe de carton În care ținea șirul evenimentelor Însemnate din viața copiilor săi. Pe urmă smulsese foaia, o mototolise și se pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
solidă și se deschidea cu o greutate solemnă. Așa cum era și firesc. Dar trecând de ea, am fost surprinsă să descopăr că pătrunsesem într-o zonă de recepție foarte modernă, utilată cu copiatoare, telefoane, faxuri, calculatoare și pereți subțiri din carton. Pe unul dintre ei era un afiș pe care scria „Nu trebuie să fii dependent de droguri ca să lucrezi aici. Dar e un avantaj!“. Deși poate că partea asta n-am făcut decât să mi-o imaginez. —Bună dimineața, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mănânc. în orice caz, nu pe tot. N-am vrut să mănânc decât punguța de celofan cu bombonele Beano din mijloc. Planul meu era să învelesc oul la loc în staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și descoperea că-i lipsește punguța cu bombonele, putea să creadă că oul fusese defect din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seama dezgustată, că nu deschisese cutia nici măcar ca să lingă oul! Am început să îndepărtez banda adezivă cu mare atenție. Mâinile mici și grăsuțe îmi transpiraseră. Dar figura nu mi-a reușit fiindcă odată cu ea am rupt și capacul cutiei de carton. însă am decis că eram mult prea nerăbdătoare ca să-mi mai pese și că aveam să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul de ciocolată înapoi în cutie. Dar nu voia deloc să stea drept. Fiindcă cealaltă jumătate nu mai era acolo ca să-l sprijine, împingându-l în peretele cutiei de carton. Și fiindcă banda adezivă avea prinsă de ea jumătate din capacul cutiei, nu se mai lipea. Atunci mi s-a făcut cu-adevărat frică. Foarte, foarte frică. Aș fi dat orice să pot da timpul înapoi, să mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era totalmente caracteristic pentru Jackson. Datorită unei liste de obligații încărcate, săptămâna zburase pe nesimțite, iar acum era ora 5:00, în vinerea care reprezenta ultima mea zi de lucru. Toate dosarele fuseseră aranjate cu meticulozitate. și ultimele cutii de carton fuseseră sigilate cu scotch. Nu-mi mai rămăsese decât un singur lucru de făcut: să le trimit colegilor e-mail-ul meu de adio, în care le dădeam noile modalități prin care puteam fi contactată și prin care le spuneam cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și lipicioasă care se deplasează către serviciu. Deasupra mea, pe trotuarele supraaglomerate, oamenii abia dacă se mișcau. Ce ne ținea pe loc? După ce-am mai urcat două trepte, am văzut cu ochii mei: un bărbat adult, îmbrăcat cu un carton publicitar în formă de sandwich și cu o bonetă de copil mic pe cap, împărțea fluturași tuturor pietonilor pe care reușea să-i convingă să îi accepte. M-am simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai multe dintre persoanele nemulțumite, care sunaseră de mai multe ori, erau pe cale să organizeze o rebeliune. Trebuia să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de gărzi înarmate. Am considerat că a fi dată afară din clădire, în felul ăla, era cea mai potrivită încheiere pentru acel capitol al vieții mele. Dar apoi mi-am aruncat Rolodex-ul și pantofii de rezervă într-o cutie de carton și m-am grăbit să-mi strâng și celelalte lucruri. Îmi luasem doza de urâțenie. Voiam să plec din birou cu demnitatea intactă. Băieții de la Resurse Umane au făcut un schimb de priviri suspicioase. — Ai tras destul de timp, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doza de urâțenie. Voiam să plec din birou cu demnitatea intactă. Băieții de la Resurse Umane au făcut un schimb de priviri suspicioase. — Ai tras destul de timp, a zis unul dintre ei. Timpul a expirat. Mi-au verificat conținutul cutiei de carton, pe care apoi am săltat-o, sprijinind-o pe un șold. Venisea vremea să plec. La revedere, sală de conferințe, locul atâtor izbucniri, complet greșite, ale lui Vivian. La revedere, ușă a sălii de conferințe, care ai fost trântită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe nici un fel de cuțite sau furculițe. Bietul Henry pare atât de părăsit! zise Sally. O să mă duc și-o să-l încarc cu energie. Ieși în grădină și-l apucă pe Wilt de braț. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alcool. Ori are treișcinci bătuți pe muchie, ori eu habar n-am. — E minunat să dai peste un bărbat care spune exact ce gândește, zise Sally și luă o bucată din burgerul cu carne de vită de pe farfuria lui de carton. Gaskell pur și simplu nu-mi spune niciodată ceva deschis, pe față. Sunt înnebunită după oamenii dintr-o bucată! Se așeză pe iarbă și-l trase și pe Wilt după ea. Eu cred că este teribil de important ca doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea. Nu te deranjează ce spui. Femeia se ridică în picioare și-l trase și pe Wilt după ea. — Am de gând să-ți arăt camera lui cu jucării. întotdeauna mi se pare așa de nostimă! Wilt lăsă farfuria de carton jos și intrară amândoi în casă. Eva decojea portocale pentru o salată de fructe și discuta cu etiopianul despre ritualurile de circumcizie, iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o îmbrace. Scotoci prin câteva sertare, în căutarea unui sutien și a unei bluze, hotărî apoi că Judy n-avea nevoie de sutien, după care puse mâna pe o cămașă veche și o pereche de colanți. într-o cutie de carton din dulapul de haine descoperi una dintre perucile Evei. Femeia avusese o fază când îi cășunase pe peruci. în fine, îi mai trebuia o pereche de pantofi. Când reuși să termine, copia Evei Wilt stătea întinsă pe pat și zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
miroase a bine. O porniră pe cărarea care ducea la ușa bucătăriei și ocoliră grădina din spatele casei. Wilt reuși să vadă ce voise să spună inspectorul când pomenise de bombardament. Grădina nu arăta deloc bine. O mulțime de farfurii de carton erau împrăștiate pe gazon sau, purtate de vânt, se rostogoliseră prin grădină în tufele de caprifoi sau se cocoțaseră pe trandafiri, în timp ce altă mulțime, de data aceasta formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
arăta deloc bine. O mulțime de farfurii de carton erau împrăștiate pe gazon sau, purtate de vânt, se rostogoliseră prin grădină în tufele de caprifoi sau se cocoțaseră pe trandafiri, în timp ce altă mulțime, de data aceasta formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi chipul unui atât de tânăr condotier? Ședea deja în fotoliul din față, se confesa deja, viclean, umil, prost plătit. Sper că nu v-ați supărat. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]