2,847 matches
-
ce scria un copil, fiica unei familii vecine, despre securistul „plantat” pur și simplu În fața casei: „Am dat teza la mate. Alină are iar „codită”. Azi a fost unul Într-un trabant verde deschis. Era Îmbrăcat Într-o geaca de catifea (parcă În dungi) maro. O șapca pe cap la fel. O bluză albă pe dedesubt. Era gras, cu nasul turtit. De sub șapca i se vedea par cârlionțat, perciuni mari. La ora 14 a plecat. Era cu botul mașinii la „stejar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
erea moștenitorul Tronului. Nu voi face descripția întreagă a serbărilor, voi da numai o idee generală. La ora 10 iese de la palatul Cotroceni cortegiul. Regina este într-o trăsură de gală înhămată à la Daumont; e deschisă și capitonată cu catifea purpurie ce cade în falduri peste tot. Capra era un coș de flori, în locul scărilor o mare coroană. Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfârșită garnisită cu dantele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lungul Calei Victoriei. Iată cortegiul: Membrii comitetului executiv, studenții, mai mulți domnitori din trecut, Traian împăratul, un șef însoțit de soldații lui îmbrăcați în fier, un stindard turc și soldați turci în lanțuri, cinci țărance tinere ducând pe pernă de catifea o coroană regală, școli etc. Apoi carul agriculturii, al Teatrului Național, al comerțului reprezentat printr-o corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor grafice, bijutierii și ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de flori; când a trecut carul în fața
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
plutoane de geandarmi și de un escadron de roșiori au mers, conform ceremonialului stabilit, la președinția Consiliului de miniștri. Președintele Consiliului de miniștri și d. ministru de Finanțe au luat loc în prima trăsură, ținând coroanele regale pe perne de catifea roșie. D-nii miniștri de Interne, de Rezbel, de Justiție și de Lucrări Publice au luat loc în a doua trăsură; iar d-l ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice aștepta sosirea cortegiului la catedrala Sf. Mitropolii. Pornirea cortegiului la Mitropolie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
armatei precedate de muzica roșiorilor. Majestatea-Sa Regele. Marele stat-major al armatei și casa militară a regelui. Majestatea sa Regina cu A.S. principele hereditar de Hohenzollern și fiii săi, Ferdinand și Carol, în o trăsură de mare gală acoperită de catifea roșie cu torsade de argint, având Coroana regală dasupra. Atelagiul se compunea din opt cai cu hamuri îmbrăcate în argint și împodobiți cu pene în frunte; iar pe coame cu panglici și rozete tricolore. Doi picheri precedează trăsura și servitori
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mie-mi scriu tot felul de tovarăși, dar nu-mi face nici o plăcere să le scriu, deși ei cred că-mi sînt prieteni. Niște discuții plîngăcioase n-ar avea sens. Nu avem timp de banalitate, de spînzurători cu șnur de catifea. Avem de scris, de spus, de "încîlcit" poveștile seci, eu unul trăiesc cu sentimentul că nu am scris capodopere (nu rîde!), dar simt că sînt Altfel, simt că-n mine se-ntîmplă lucruri grave, că mă sugrumă secunde de geniu. Sîntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai cresc și poate m-oi face croitoreasă. Toate fetele care știu să coase la mașină, câștigă bani frumoși. Noaptea în vis, mă și vedeam stăpână pe mașina mea de cusut și lucram de zor rochii de mătase și de catifea pentru fetițe și mamele lor. Când într-o vineri, mama s-a dus cu treburi la târg, la Rădăuți, tata fiind la primărie și sora la școală, m-am gândit să n-ar fi rău să-i fac o surpriză
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o surpriză plăcută mamei, la întoarcere. M-am așezat pe scăunelul mamei de la mașina de cusut și-am început să învârt de rotiță. Am băgat o rochiță de-a Larițucăi, păpușa mea, ca să-i cos tivul. Pesemne, că materialul de catifea era prea gros, căci în clipa când învârteam rotița, acul a sărit pe covor, în trei bucățele. Când a venit tata de la servici, nu i-am spus ce am făcut, deși știam că n-o să mă certe prea tare. În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aer liber. Fiind o zi de primăvară, caldă și senină, ne-am plimbat pe la mai multe temple și altare. Am urcat pe munte vizitând un templu cu o grădină asemănătoare Paradisului. Dealtfel, toate grădinile de pe lângă temple sunt încărcate de frumusețea catifelei alb-roz a florilor de cireși. Aici, la templul „Ryuko-ji”, am ascultat legenda călugărului „Nichiren”, fondatorul unicei secte budiste japoneze. „Nichiren” a petrecut peste 20 de ani în Kamakura, unde a propovăduit budismul, subliniind importanța „Sutrei Lotusului”. Oceanul de culoarea safirului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a zăpezii căzută din abundență în timpul nopții. Templul Senso-Ji este pitulat sub mantia de nea, așternută, inclusiv, pe căsuțele călugărilor din jur. Cu capetele goale și în robe portocalii, câțiva călugări budiști se îndreaptă spre templu. Lam rugat pe Alex
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trandafiri albaștri. Trandafirii, în general, și cel albastru, în special, sunt regii florilor, vibrațiile lor fiind mai înalte decât ale oricărei flori. Ei simbolizează iubirea, iar prin parfumul lor sublim, vindecă și deschide sufletul spre pace și armonie. Petalele de catifea, culoarea și parfumul lor, au inspirat poeții lumii, de-a lungul timpului. Deocamdată, în Japonia, numai un om cu stare materială bună, își poate permite a oferi iubitei...un superb trandafir albastru. În mijlocul parcului, de lângă debarcader, trona o fântână arteziană
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
l-am văzut acoperit acolo, În colțul lui, În cuibul lui, nu cu păturile lui zdrențuite, ci cu puțin pământ, cu care se acoperă și mai marii lumii, cei care mai Înainte se acopereau cu pături de mătase și de catifea. Bătrânul Trifon a plecat la cealaltă viață de Schimbarea la Față a Mântuitorului, În 1978, la nouăzeci și patru de ani. S-a nevoit puțini ani cu multă mărime de suflet iar acum se odihnește veșnic. Să avem binecuvântarea lui. Amin. Arhiva
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea el, cu mintea și Îndemânarea lui, să dezvăluie din ea. și era fericit. Apoi, Într-o zi, meșterul Îl chemase la el și-i spusese: — Simeoane, fiul meu, nu mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai era În viață. În cădere, calul Își aruncase călărețul din șa și acum acesta se ridicase șchiopătând și-și pipăia cu grijă mădularele. Era palid, dar se străduia să zâmbească, scuturându-și capul de pe care alunecase o bonețică de catifea albastră. — Am căzut chiar unde trebuia. Câțiva pași mai Încolo aș fi căzut direct În rai, spuse el, dându și aere de om curajos. Simeon privi mirat și-și trase piciorul de sub cal. Slavă Domnului, nu era rupt și putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și aere de om curajos. Simeon privi mirat și-și trase piciorul de sub cal. Slavă Domnului, nu era rupt și putea să pășească. Doar brațele Îl dureau. și le scutură privindu-l cu luare-aminte pe tânărul călăreț. De sub boneta de catifea un păr bogat, auriu, se revărsase pe umerii subțiri. Era o făptură delicată, frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul. Pielea feței era neîn chipuit de fină și o rumeneală de piersică gonea treptat pa loarea spaimei. În aceeași clipă se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe care mâna lui uriașă le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
arătase a fi om de Încredere. Pe cuvântul lui te puteai bizui, mărfurile sale erau bune și Își plătea totdeauna datoriile la timp. Se povestea că avea mare trecere și la signorie, chiar mai mult decât atât. Nu livra numai catifea, mătăsuri și alte bunuri de lux, ci și arme și mercenari pentru lupta Împotriva piraților din Marea Adriatică. Dar acesta era un secret atât de mare, Încât nici măcar toți membrii Sfatului celor Zece nu-l cunoșteau. Sosirea lui la Zürich fu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată cu adevărat prietenoase. Nimic nu și-ar dori el mai mult decât să devină În sfârșit Împărat roman. și dominația asupra Veneției l-ar aduce cu un pas mai aproape de acest vis. Deci mi-am luat haine frumoase, din catifea și mătase, am lăsat sabia acasă și am jucat la Curte rolul lui Papagallo. Fiul unui venețian Înstărit și influent este totdeauna bine-venit la Curte, mai ales dacă e ușuratic și Încrezut, dacă aruncă cu bani Încoace și-ncolo și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iar în casă au rămas părinții mei și trei copii: Mircea, Lică și Titi. Două ființe dragi ne părăsiseră pentru totdeauna. Stăteam în pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lângă altele într-o succesiune respectând ordinea descrescătoare a dimensiunilor. În fața noastră se afla un geam mare, dublu, prin care lumina pătrundea nestingherită în vastul atelier. De o parte și de cealaltă a geamului se aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de viață. Uite, dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sfârșitului. Moartea, prezența și procesul ei „excluse” din viața de zi cu zi și din preocupări, despuind-o de aura ei magică, solemnă, sub care a patronat secole. Moartea, retrasă În clinici Închise și În noile camere de tortură „de catifea” ce au devenit stațiunile de reanimare, a devenit o „non-existență”, iar muribundului i s-au răpit acele privilegii care făceau ca În trecut el să se poată regăsi În mijlocul familiei și prietenilor, onorat pentru ultima dată, furat nu numai el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amuze pe invitați. Ca măsură de precauție împotriva unor musafiri nepoftiți am angajat doi bodygarzi (unul machiat ca Frankenstein, celălalt purtând o mască reprezentându-l pe Dick Cheney) și i-am plasat în fața ușii de la intrare, dincolo de un cordon de catifea, fiecare înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre studenții mei. Am trecut pe lângă bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în vrăjitoare sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Pete era afară și întâmpina dificultăți în a trece de Frankenstein, care apoi m-a sunat prin intercom și mi-a spus că cineva - fără să fie pe listă, costumat în cadavrul lui Slim Pickins - aștepta nerăbdător în dreptul cordonului de catifea. Îndreptându-mă spre ușa de la intrare, i-am spus lui Pete: „Ai răbdare, vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu ea. - V-ați pus centurile? am întrebat cu voioșie în timp ce ieșeam din curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler Peter Pan și pantaloni de catifea, iar pe deasupra un poncho din angora. („Toate fetițele de șase ani poartă țoale ca Cher?“ am întrebat-o pe Marta când mi-a adus-o pe Sarah la birou. Marta a dat din umeri și-a zis: „Cred că arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Instituția se află la zece minute de noi și este situată în fostul Palais Royal (o manifestare a republicanismului extrem). Traversăm o piață interioară, îngrădită de jur-împrejur cu coloane. E frumos, nimic de zis. La etaj, sclipesc candelabre de preț, catifeaua roșie a draperiilor îți fură privirea, lume multă - o fojgăială de nedescris. Evident, noi, scriitorii, suntem doar o parte, aproximativ jumătate, poate mai puțin, dintre cei prezenți. Se fac probe de microfon, invitații formează un semicerc, la o distanță respectuoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]