3,719 matches
-
Germania. — Și cum este? — A Început școala În septembrie. Nu pare să fie nimic În neregulă cu el, dar unul dintre vecini spune că are o cicatrice urâtă pe braț. De parcă ar fi fost ars. Brunetti Își termină cafeaua, puse ceașca pe tejghea și spuse: — Să mergem acasă la ei și-ți voi spune ce știu. Pe când străbăteau aleile adormite și drumurile mărginite de copaci, Brunetti Îi explică lui Ambrogiani ce aflase din cărțile citite, Îi spuse despre xerocopia fișei medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sergent. Ambrogiani zâmbi și clătină din cap, dar nu făcu nici o Încercare de-a se prezenta, lăsând conversația În seama lui Brunetti. — Păi, Întrebați-mă, zise americani, apoi adăugă: Regret că nu vă pot invita, domnilor, În casă pentru o ceașcă de cafea, dar soția Încă doarme și m-ar ucide dacă i-aș trezi pe copii din somn. Sâmbăta e singura ei dimineață când poate să doarmă mai mult. Înțeleg, spuse Brunetti. La fel e și la mine acasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tu. Iar până acum, sinceră să fiu, nu mi se pare că ai avea mare lucru. În punctul acesta tensionat al întâlnirii, Sherry a intrat încărcată cu o tavă cu cafea proaspătă. În secunda în care a așezat farfurioara și ceașca lângă mâna Amandei, cotul acesteia a zvâcnit cu forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pare că ai avea mare lucru. În punctul acesta tensionat al întâlnirii, Sherry a intrat încărcată cu o tavă cu cafea proaspătă. În secunda în care a așezat farfurioara și ceașca lângă mâna Amandei, cotul acesteia a zvâcnit cu forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi până la genunchi ale lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar asta e problema cu ceștile astea, nu-i așa? N-au capac! Până la urmă, ar fi fost mult mai bine dacă te-ai fi dus să-mi aduci un latte. Apoi s-a ridicat, și-a luat geanta, le-a trimis un sărut și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
viață. Starea de spirit a Laurei se schimbase brusc. În glas i se simțea amărăciunea. Hugo nu era sigur ce voia să spună Laura. Și nici dacă el voia neapărat să știe. Intuind că problema era complicată, Hugo a luat ceașca și a înghițit cât a putut din apa neagră și ușor opărită. Era nerăbdător să scape cât de repede putea. Laura a ridicat bărbia și și-a tras nasul. Hugo a văzut că ochii îi înotau în lacrimi. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să plece, târșâindu-și picioarele, către parcarea supermarketului când a observat o persoană înaltă și blondă îndreptându-se în grabă către el. Era o femeie cu un copil în brațe. Alice. Zece minute mai târziu, stând în fața ei la o ceașcă de cappuccino, Hugo și-a dat seama că lucrurile nu mergeau așa de bine pe cât sperase el. Conversația era, în cel mai bun caz, poticnită. Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și groase a ceștii de cafea. Iar acum are deja cinci. —O, Doamne, sigur, e de-o vârstă cu Theo, a exclamat Hugo pocnindu-se cu palma peste frunte. Cafeaua din ceașca pe care o ținea în cealaltă mână s-a vărsat direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și groase a ceștii de cafea. Iar acum are deja cinci. —O, Doamne, sigur, e de-o vârstă cu Theo, a exclamat Hugo pocnindu-se cu palma peste frunte. Cafeaua din ceașca pe care o ținea în cealaltă mână s-a vărsat direct pe încheietura lui. Hugo a simțit lichidul maro și călduț prelingându-i-se până la cot. Fir-ar al dracului! Altă cămașă distrusă, iar el nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndrăzni. —De ce nu? Ești un părinte. Un client care plătește. Ai dreptul să pui întrebări. Presupun că da. Ideea asta revoluționară nu-i trecuse niciodată prin minte lui Hugo. — Eu bănuiesc, a spus Alice jucându-se cu cafeaua de pe fundul ceștii, că Theo e foarte bine din secunda în care tu ieși din camera copiilor. Nu face decât să încerce să te manipuleze. Asta fac toți copiii. Da? — Păi, când te duci să-l iei, cum e? Plânge? Hugo a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comod. Ăăă, da, a recunoscut Hugo. Cu siguranță că rareori se simțise mai puțin comod decât în clipele alea. Ziarista și-a notat ceva. Hugo a văzut că expresia Amandei era încurajatoare, aprobatoare. În următoarele două ore, Hugo a cărat cești de ceai pentru întreaga echipă, în timp ce Amanda stătea pe canapea cu Theo și-i dădea înainte despre abilitățile ei de mamă, editor și gospodină. Cred că ești așa de mândru de ea, a perorat ziarista când Hugo și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
proastă. Dar Theo nu se mai deda unor astfel de comportamente. Sub nici o formă. În vreme ce Hugo se relaxase și înflorise în calitate de tată, Theo se relaxase și înflorise în calitate de copil. Ești prea bună! s-a fandosit Amanda întinzându-și către Hugo ceașca de ceai. Aș mai vrea niște ceai, te rog... dragul meu. Nu mai avem lapte, i-a răspuns Hugo. Draga mea, a adăugat el grăbit. Amanda și-a dat ochii peste cap către ziaristă. —Bărbații! Tipic! Le ceri să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dumneavoastră la Chicklets. —Un părinte model? a respirat Hugo. Eu? Și-acum, a spus Rottweilerul întinzându-se către un ceainic electric care se afla pe o masă din spatele ei și dându-i drumul. Dați-mi voie să vă propun o ceașcă de ceai. Cu zahăr, a adăugat ea aruncându-i lui Theo o privire amuzată. Cred, a completat ea cu un surâs, primul pe care Hugo îl vedea înflorind pe buzele ei, că face bine la șocuri. În ultima vreme, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două ore de când se trezise, dar nu se atinse de laptop. Îl ignoră. Asta în pofida faptului că simțea furnicături în buricele degetelor și era atras permanent - așa cum nu se mai întâmplase de foarte multă vreme - de acel display
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo gonflabilă prin șifonier...) că nu am mai văzut nimic. Fluiera ceaiul pe aragaz și m-am dus să opresc flacăra. Pe urmă l-am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să ajung ne-a-pă-rat la magazin, zahăr brun, acesta este cel mai indicat ( Detectivul oftează insesizabil, oprește-te, zăbăucule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el. Simți doar căldura. Apoi se prăbuși în noroi, în timp ce Magicianul se apleca deasupra lui pentru a-i pune ziarul pe față. În cealaltă mână ținea ceașca de ceai. Aburea. 8 Văzu laptopul. Apoi auzi sirenele. Duse mâna către locul unde fusese lovit de glonte și simți o durere surdă. Încercă să surâdă. Dar nu reuși. Se apropie de fereastră, lăsând în urma sa urme de noroi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apropie de final. Unul deschis, care va atrage după el o continuare. O vom scrie împreună, Scriitorule... Sunt sigur de asta. Și mă bucur, ți-o spun cu toată sinceritatea. Își aduse aminte de laptop și scăpă cafeaua din mână. Ceașca porni către podea, urmată de farfurioară, o urmări distrat, cădea cu încetinitorul, apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fărĂ să trebuiască să asist la degra- darea neamului meu. — igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne explică Père Joseph. Ceaiul e gata. Apucăm ceștile fierbinți În mâini și ascultăm cu sufletul la gură povestea lui igalaq. — m-am născut În Wendake, pe malul râului Saint- Charles, puțin mai la nord de Québec. Fac parte din tribul Huronilor, cei mai renumiți meșteri de rachete de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru asta ați venit să mă vizitați atât de dimineață, intră Père Joseph pe făgașul discuției. Am gustat din ceai, neștiind cum să Încep. — V-am pus puțină miere, aproape că se scuză el. — mulțumesc. E foarte bun. Am pus ceașca jos. — Am venit să vă văd pentru că de la o vreme trăiesc cu un fel de durere continuă, ca și cum ar trebui să târâi mereu un bolovan după mine. Simt că am ajuns la capătul puterilor. — Cred că Înțeleg ce vreți să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spune bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fără să trebuiască să asist la degradarea neamului meu. — Igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne explică Père Joseph. Ceaiul e gata. Apucăm ceștile fierbinți în mâini și ascultăm cu sufletul la gură povestea lui Igalaq. — M-am născut în Wendake, pe malul râului Saint- Charles, puțin mai la nord de Québec. Fac parte din tribul Huronilor, cei mai renumiți meșteri de rachete de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru asta ați venit să mă vizitați atât de dimineață, intră Père Joseph pe făgașul discuției. Am gustat din ceai, neștiind cum să încep. — V-am pus puțină miere, aproape că se scuză el. — Mulțumesc. E foarte bun. Am pus ceașca jos. — Am venit să vă văd pentru că de la o vreme trăiesc cu un fel de durere continuă, ca și cum ar trebui să târâi mereu un bolovan după mine. Simt că am ajuns la capătul puterilor. — Cred că înțeleg ce vreți să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
au lăsat să se Înțeleagă. Era bine, măcar din cînd În cînd, să ai un bărbat În casă. „Bye-bye!“, au ieșit În fugă, nici nu s-au mai uitat În urmă. După ce a sorbit un rest de cafea rămas În ceașcă, pînă la zaț, Thomas a privit În jur; era bine acolo. Venise vremea să facă un duș. Se simțea nițel cleios, pielea avea o patină, urmă a Încleștărilor de peste noapte; apa va purifica trupul, va limpezi cugetul; Împrospătat, Thomas va
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]