12,819 matches
-
tratarea reumatismului se mai foloseau băile cu frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de albine amestecată cu hrean rasă se folosea pentru boala de plămâni. Contra bubelor dulci se folosea piatra vânăt arsă în focă și amestecată cu smântână curată. La accidente, luxații, fracturi se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe scară târând tot calabalâcul acela, lifturile zbârnâind la urcare, zbârnâind la coborâre, recomandările, alarmele subite, Ai grijă cu pianul, ai grijă cu serviciul de ceai, ai grijă cu tava de argint, ai grijă cu tabloul, ai grijă cu bunicul, firește, spuneam, chiriașii din celelalte apartamente se treziseră, totuși nici unul dintre ei nu se ridică din pat ca să se ducă să pândească la sita de aerisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un sprijin numai moral ar avea greutate, codul, acceptat în mod liber, al obligațiilor conjugale elementare, la capitolul ajutor reciproc, impunea să se scoale imediat și să se ducă să pregătească cu propriile sale mâini, fără să cheme servitoarea, un ceai reconfortant cu garnitura sa corespunzătoare de fursecuri, cu toate acestea, disprețuită, frustrată, cu voluptatea care se trezea, deja complet vlăguită, se întoarse pe partea cealaltă și închise ochii cu putere, cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ordine care să fi trebuit învățat pe de rost, dar adevărul este că toți au coborât să ajute după puterile lor, iar acum ei au fost aceia care au spus, aveți grijă cu pianul, aveți grijă cu serviciul de ceai, aveți grijă cu tava de argint, aveți grijă cu tabloul, aveți grijă cu bunicul. Este de înțeles, prin urmare, faptul că se văd atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să doarmă încă, cel puțin nu dădeau nici un semn. Mestecă fără chef un fursec, mai mușcă unul, apoi se duse din nou în baie ca să se spele pe dinți. Intră în cameră, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ați prânzit, trebuie să vă fie foame, dar să nu uitați să aduceți factura ca s-o vizez, Și dumneavoastră, întrebă agentul, Eu am mâncat bine, cu toate astea, dacă pofta de mâncare îmi va da ghes, oricum sunt aici ceaiul și biscuiții pentru primele impresii. Inspectorul spuse, Considerația mea pentru dumneavoastră, domnule comisar, mă obligă să vă spun că persoana dumneavoastră mă îngrijorează foarte mult, De ce, Noi suntem subordonați, nu ni se poate întâmpla nimic mai mult decât o mustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o mai avea, costumul însă avea să fie același, pentru o misiune de doar cinci zile nu se presupunea că era nevoie de mai mult. Se uită la ceas, era aproape ora nouă. Se duse la bucătărie, încălzi apa pentru ceai, puse în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era deja prea mult luxul pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări binevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi înaintat ca o pereche de elefanți printr-un magazin de porțelanuri. Comisarul deschise pachetul, scoase două felii de pâine, puse între ele două felii de șuncă și zâmbi justificându-se, Mărturisesc că mi-e foame, am băut doar un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam să găsesc nici o vorbă de spirit decât după sfârșitul petrecerii. Încercam să-mi ascund jena servind oaspeților ceștile cu ceai și tartine cu pâine cu unt, destul de prost tăiate. Nu voiam, să mă bage nimeni în seamă, pentru a putea observa în liniște aceste ființe celebre și pentru a putea asculta lucrurile inteligente pe care le debitau. Îmi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îmbina o inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le scria erau deopotrivă originale și deconcertante. Într-o bună zi în casa ei am cunoscut-o pe soția lui Charles Strickland. Dra Waterford dădea un ceai și cămăruța ei era mai plină decât de obicei. Toată lumea părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sunt amândoi la școală. Subiectul fiind epuizat, am început să vorbim de alte lucruri. V În cursul, verii am întâlnit-o destul de des pe dna Strickland. Mă duceam din când în când la dejunuri agreabile în apartamentul ei, precum și la ceaiuri mult mai impresionante. Am început să ne simpatizăm. Eram foarte tânăr și poate că-i plăcea ideea de a-mi călăuzi pașii virginali pe calea aspră a literelor. Iar pentru mine era plăcut să am pe cineva la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în oarecare măsură și pentru că, de la țară, îi scrisesem dnei Strickland anunțându-mi întoarcerea; și adăugasem că dacă nu primesc din parte-i vreo veste care să mă facă să renunț, mă voi duce într-o anumită zi să beau ceaiul la ea. Și tocmai aceasta era ziua respectivă și nu primisem nici o veste de la dna Strickland. Voia sau nu voia să mă primească? Era foarte probabil ca în agitația momentului să-i iasă din minte bilețelul meu. Poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
amâne. Mi s-a părut că și colonelul e deranjat de intruziunea mea. — Nu eram prea sigur dacă mă așteptați sau nu, i-am zis dnei Strickland încercând să par netulburat. — Firește că te așteptam. Anne aduce într-o clipă ceaiul. Chiar și în semiobscuritatea din cameră am observat că fața dnei Strickland e umflată de plâns. Pielea ei - de obicei cam palidă - era acum pământie. — Ți-l amintești pe cumnatul meu, nu? L-ai cunoscut aici la noi chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu l-am băgat în seamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu l-am băgat în seamă și m-am străduit s-o ispitesc la vorbă pe dna Strickland. Colonelul, rămas în picioare în fața căminului, n-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
peste vară nu fuseseră puse înapoi la locul lor. Era ceva trist și rigid în această încăpere care păruse întotdeauna atât de prietenoasă. Îți dădea o senzație ciudată, de parcă ar fi fost un mort undeva după perdele. Ne-am terminat ceaiul. Nu vrei o țigară? m-a întrebat dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea nicăieri. — Mă tem că nu e nici una. Deodată a izbucnit în plâns și a ieșit repede din odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu multă grijă ora. Un apel la afecțiunea omului nu pare să aibă șanse de succes înainte de prânz. Propriile mele gânduri erau atunci ocupate în mod constant de dragoste, dar nu-mi puteam închipui niciodată fericirea conjugală decât după ora ceaiului. Am întrebat la hotelul meu de cel în care stătea Charles Strickland. Se numea Hôtel des Belges. Dar, spre surprinderea mea, portarul hotelului meu mi-a spus că n-a auzit niciodată de el. De la dna Strickland înțelesesem că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre biliard timp de zece minute, apoi despre vânătoarea de potârnichi, bridge, havane și, în sfârșit, gastronomie franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
moarte, de vreme ce nimic nu îmi semnalase prezența ei. Mă mai ținură încă două săptămâni. Eram în mod ciudat slăbit. Nu o cunoșteam pe niciuna dintre infirmierele care se ocupau de mine. Dar ele păreau să mă cunoască. Îmi aduceau supe, ceaiuri, carne fiartă. O căutam din ochi pe doamna de Flers. Am întrebat-o pe una dintre ele dacă mai era acolo. Infirmiera îmi zâmbi, fără să-mi dea un răspuns. Credea probabil că delirez. Când se consideră că puteam pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy. Nu are la mână funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai fin gel de duș, și ceaiuri, și flori puneam în apa din cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy și-i vorbeam seara, când ajungea acasă, tot cu vocea blondei, eram calmă, dulce și copilă, i-am și cântat de ziua lui: „Happy...” (melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care era o cămașă roșie, strânsă într-un fel anume, o figurină, o arătare despre care numai ea știa ce reprezintă, apoi adusese acolo, pe masă, niște cești, se răzgândise și le înlocuise cu pahare de sticlă, impersonale, pline cu ceai (cupele cu vin), se mai găseau pe taburet două săbii „de-adevăratelea”, împrumutate de la o sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea la intrarea spre încăperea palatului. Măsura din nou totul. Moartea, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și a prăjiturelelor pentru ceai În timp ce cobora la parter, pe urmele mamei și ale fiicei. Sunetul unui gramofon se Împletea cu vocile multor fete, care făceau să zumzăie aerul, și În Amory s-a născut o căldură plăcută, care l-a invadat: „Casey-Jones urcat-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unei școli sau unui colegiu. Dar În următorii patru ani partea cea mai bună a intelectului lui Amory avea să se concentreze asupra problemelor de popularitate, asupra complexităților sistemului social universitar și ale Societății Americane, așa cum era ea reprezentată de ceaiurile de la Biltmore și de terenurile de golf de la Hot Springs. ...În rezumat, o săptămână minunată, În care mintea lui Amory a fost Întoarsă pe toate fețele, o sută de teorii i-au fost confirmate, iar pofta de viață i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]