2,571 matches
-
o totală neadaptare la sistem. Ești un marginal, un paria, trăitor de azi pe mîine din expediente, la periferia societății. Zurbagiul, eroul lui Zinoviev, "s-a proiectat (în stil existențialist) odată pentru totdeauna cîine de pripas, capră rîioasă, călugăr, bandit, cerșetor, smintit, nebun, pentru (întru) libertate". O astfel de poziționare te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac resemnat și ascultător, cum erau cerșetorii și sărmanii...". Al doilea moment va fi confruntarea cu doamna T., transformată în martor de profesie. Acum e pușcăriaș vechi, s-a înțelepțit și s-a șmecherit, a învățat să se apere, le cunoaște trucurile și, atenție, i-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de-ajuns pentru toți, la preț dublu sau triplu. Toți deveniseră, din oameni simpli, mari comercianți. A văzut micuțul Cristian cum se pot îmbogăți unii peste noapte, când alții mureau de foame. A văzut cum li se fura măruntul orbilor cerșetori din pălării și nu putea face nimic, pentru că, dacă doar ridica glasul, ar fi fost pocnit de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui. A învățat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cât, până la huiduieli în sală ? Și el ce le va zice ? Îl vezi tu pe domnișorul Cristian să tacă ? Iar ei sunt niște lepre cum nici nu-ți imaginezi. Una-două îi vor răstălmăci cuvintele și din rege îl vor face cerșetor. Pentru ce, monsieur Ionel ? Pentru ce ? S-au terminat poeții ? S-au terminat textierii ? Mă faci să râd. — Sachi, știi bine că noi trei suntem o echipă. Nu e vorba de alții, pot fi alții de zece ori mai buni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care se putea termina cu totul altfel. — Și cu toate acestea nu am niciun regret. Am mers pe drumul meu cu inima deschisă întotdeauna și nu m-am schimbat o clipă. Am rămas la fel, lumea m-a transformat din cerșetor în rege și iar, înapoi, în cerșetor. Tu spui că puteam să fac altfel și pe dincolo, dar eu am făcut întotdeauna ceea ce am simțit, zâmbește Cristi. Fără compromisuri. Fără minciuni. O viață plină de stângăcii și greșeli minunate. Le-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și cu toate acestea nu am niciun regret. Am mers pe drumul meu cu inima deschisă întotdeauna și nu m-am schimbat o clipă. Am rămas la fel, lumea m-a transformat din cerșetor în rege și iar, înapoi, în cerșetor. Tu spui că puteam să fac altfel și pe dincolo, dar eu am făcut întotdeauna ceea ce am simțit, zâmbește Cristi. Fără compromisuri. Fără minciuni. O viață plină de stângăcii și greșeli minunate. Le-am făcut pe toate exact așa cum am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În unele poeme „nebune” ale poeților noștri, pe care, ca și mărunții tirani ai vechii și insularei Grecii, Îi ținem pe treptele palatelor noastre, alături de cîini și cerșetori, aruncîndu-le din când În când o privire concesivă sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
peste secole, un catharsis colectiv. Participi la el fără să sesizezi momentul alunecării în această sensibilitate afișată a mulțimii. Și nici nu-ți mai pare atât de vulgară. Câteva săli cu pictură spaniolă. Nu văd Velázquez. Rețin un Murillo, Tânărul cerșetor, splendid. Goya, câteva lucrări din celebra și strălucita lui serie de portrete. Contesa de Carpio seamănă mult cu o mătușă a mea pe linia mamei, Maria, cu origini grecești, care s-a înecat la treizeci și ceva de ani împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reparație, unde a avut loc concertul rock de aseară. Nimic deosebit - o stelă de piatră în formă de romb, iar sus, pe zidul catedralei, este scris, în limba rusă, numele filozofului, anul nașterii și al morții. Suntem acostați de câțiva cerșetori, cer bani în limba germană. Și disperații aceștia intuiesc că-i poate salva doar patria lui Kant... VITALIE CIOBANU: Peisajul e deprimant, discuția lâncezește, și, în lipsă de ceva mai bun, răsfoiesc, în drum spre Svetlogorsk, hârtiile cu care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
abator în aer liber. Pe timpul când Dumnezeu era popor și religia mai mult un mod de viață decât o "opțiune spirituală", piața de unde-ți procurai toate cele era și loc de rugăciune, dar vedeai aici și vite și zarafi și cerșetori și taumaturgi și scuipători de flăcări. Nu-l deosebeai cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite o păsărică pe sârma telegrafului; uite un cal, cât de mic e... Nu-i mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu-i mic, e departe. E departe? Da mai avem mult până la M-rea Neamțului? Nu-i aici? De-abia am plecat. Aici e o căsuță. Așa? Uite, tată, ce fântână frumoasă! Uite, tată, uite. [ITINERAR DOBROGEAN] Din urmă: un cerșetor bătrân, așezat pe o movilă de prund, cu crucea și cutia lui de tablă, e bucuros de ziua lui de azi. Ține de mână pe un bătrân care l-a miluit și-i spune zâmbind "cum a fost și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vrut să umble altfel. Băeți cari pasc vitele pe prund. Se învață a striga chiuituri de joc, întocmai ca la noi. În jurul Devei e un ciclu complect de munți mici. Zi de iarmaroc, Miercuri. La un colț de stradă un cerșetor orb cântă balade vechi, acompaniindu-se cu armonica. Lumea îl ascultă și-l miluiește cu bani de aramă. S-audă tot omul, și Sasul, și Ungurul, și Țiganul, că mâni (24 Aug.) e ziua Împăratului! A cărui Împărat? A împăratului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai unde lucra. Cum se poate să faci așa prostie. Vai de mine și de mine! Mama dracului! tare prost! Unde este pentru doi, este și pentru trei. Lumină? Da. Vin nu. Totu-i cu putință, toată lumea are dreptate. Unui cerșetor care făgăduiește să se roage p. mine. Ce crezare poți avea pe lângă D-zeu dacă te lasă să mori de foame? Ai făcut ceva rău și nu mai ai nicio trecere pe lângă el. Pe ceia lume ai să stai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i mâță, șoarecii întind horă. Cel ce se teme de vrăbii să nu samene mălai. Cine cere zgârcitului vrea să sape fântână în mare. Oțetul de dar pare miere. Inima-i prunc, care dorește tot ce vede. Pântecele și desaga cerșetorului nu se umplu niciodată. Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic. Pânea altuia nu mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă săracului dă lui Dumnezeu. Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta: bărbierește-te." Un golan întinde trufaș pălăria cerșind, la una din porțile Madridului. Nu ți-e rușine, îl mustră un neguțător, să faci asemenea meserie? Doar ești om cât un munte și ai putea lucra. Domnule negustor, răspunde mândru cerșetorul; îți atrag atenția că nu-ți cer sfaturi, ci monede. Virtuțile sunt instituții omenești; pasiunile, divine. Patima nu se leapădă ușor cum ai arunca un strai. Sărăcia nu e vițiu; e ceva mult mai rău. O fată naivă se prezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se cheamă toate Sechelariu, în care stațiile de autobuz se cheamă Sechelariu, în care femeile de iubit se cheamă toate Sechelariu și cîinii vagabonzi se cheamă tot Sechelariu și stadioanele, sălile de cinema, clădirile poliției, spitalele, morga, parcurile, taxiurile, cișmelele, cerșetorii, bisericile tot, tot, tot se cheamă Sechelariu, după cum se numește marele primar al urbei, îți vine greu să-ți imaginezi că poate să existe cineva pe care să-l cheme Cimpoeșu. E, de altfel, modul său permanent de dizidență. Va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îmi pun banii neglijent în buzunar, acesta m-a avertizat: "Să fiți atent cu banii, că sunt români prin preajmă...". Am mulțumit și am plecat...! Ai avut experiențe asemănătoare? Sigur că mă simt într-o situație inconfortabilă când văd câți cerșetori veniți din România se află pe străzile marilor orașe din Europa. În fiecare zi merg la RFI cu un metrou, numărul 6, între Place d'Italie și stația Passy, un traseu de vreo 15 minute. Practic nu este zi să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucrat cu regizori italieni care mi-au montat diverse piese. Ei bine, nu a fost unul să nu-mi spună: Știți, noi avem acasă o femeie din România care îngrijește de părinții mei..." Da, România trimite în Europa mii de cerșetori și sute de mii de oameni pentru muncile cele mai grele. Nici o muncă nu e rușinoasă, se spune de obicei. Ei bine, nu este chiar așa... Când sute de mii de români se duc în Italia sau în Spania pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
țărani. Oamenii aceia s-au transferat la oraș cu mentalitatea și gestica lor rurală. De asta orașele noastre sunt caricatura unor așezări urbane, cu mahalaua în centru, cu căruțe pe bulevarde, cu câini flenduroși în ușa hotelului "marcă europeană", cu cerșetori care indienizează strada, cu cetățeni guralivi care se comportă oriunde ca pe toloaca din comună, cu bețivăneală generală, cu milițieni care emană puturoșenie și aroganță de tont cu diplomă și bulan la șold, cu indivizi în mijloacele de transport în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
negri uciși în urma unor revolte în 1912. Pentru apărarea drepturilor populației de culoare, la 1908 avea să apară "Partido Independiente de Color". În toată perioada de până la 1959 negrii ofereau cel mai ridicat procent de analfabeți 90%, de șomeri, de cerșetori. Segregația era prezentă peste tot, existând școli și spitale pentru negri, autobuze pentru negri, restaurante pentru negri, închisori pentru negri și chiar bănci în parcuri pentru negri. Se afirma că cercurile înalte ale albilor din Cuba aveau să meargă atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la răcoare. Nu mai vezi junkeri care așteptă legătura la intersecția dintre Broadway și 103. Legătura a plecat În altă parte. Dar aura mărfii e Încă acolo. Te izbește la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat cînd te-ndepărtezi. Joe Mexicanu’ avea o față subțire, un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui, dar Joe nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu-se și agățîndu-ni-se de mîneci: „Doar o capsulă!” Am zis nu și am mers mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]