2,856 matches
-
care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe care urmează să le consume singuri la picnic). Împachetarea devine, cu alte cuvinte, un ceremonial artistic, cu deschideri spre religiosul contemplativ. Ori de câte ori cumpăr un suvenir dintr-un magazin de obiecte tradiționale, rămân minute în șir să privesc dansul pe care mâinile albe ale vânzătoarei îl descriu în jurul obiectului, proiectând asupra lui pulsațiile delicate ale limfei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă degajată de "Perla cea Verde", cum a numit Oshima un poet aproape uitat din secolul trecut. Ca zeilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așa cum îi reamintește Ismena chiar la începutul tragediei, dintr-un neam blestemat să piară de moarte violentă (de esemplu, automutilarea lui Oedip ori sinuciderea Iocastei). Gata să se sacrifice pentru a fi pe placul morților ei îndrăgiți, pentru a respecta ceremonialul funebru al înmormântării lui Polinice, Antigona i se împotrivește lui Creon, care îi interzisese să se atingă de rămășițele pământești ale dușmanului său și cere vehement să fie îngropat după rânduieli. Acest ritual pentru cei este pentru Antigona legea nescrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
jalonează, F. Frontisi-Ducroux nu reține decât prezența lui intimă, cotidiană și familiară. Dar nu-l neglijează cumva cu prea mare ușurință pe Hermes, călăuza sufletelor celor morți? Nu uită oare de răscrucile tragice ale destinului lui Oedip? Tragedia, „acest grandios ceremonial vizual” care „se desfășoară în onoarea lui Dionysos și sub patronajul său”, deoarece „statuia zeului asistă la el, ca și marele său preot și ca alte măști purtate de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cel mai ceremonios cu putință, să dezvălui pretextul care a stat la baza construcției: un cadavru”. În acest punct al textului, Genet simte nevoia să adauge o notă esențială, pe care o „agață” realmente de un cuvânt-cheie pentru teatrul lui: ceremonial. Făcând o paralelă între scris și sculptură și subliniind strânsa lor legătură, dramaturgul constată: Desprinse din limbaj cu dalta mea cea rece, cuvintele, blocuri netede, sunt și ele niște morminte. În cuvinte stă închisă, veșnică prizonieră, o nostalgie tulbure, nedeslușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai poate fi astăzi cuvântul ceremonial, exceptând ceea ce a mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau shakespeariană, teatrul lui Genet își amintește vag, și recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox face însă ca acest act să fie legat de colossos-ul originar, de rudimentara stelă funerară, de primul mormânt. Astfel încât tot acest ceremonial desfășurat în jurul unui cadavru prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Un ciudat paradox face însă ca acest act să fie legat de colossos-ul originar, de rudimentara stelă funerară, de primul mormânt. Astfel încât tot acest ceremonial desfășurat în jurul unui cadavru prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ni se arată: să fie vorba despre un zeu sau despre o simplă cuminecătură? Despre o prezență invizibilă sau despre niște obiecte materiale? Ei bine, prin fisura creată de această indecizie se poate strecura credința, singura capabilă să asigure eficiența ceremonialului, a reprezentației. „O reprezentație care n-ar acționa asupra sufletului meu ar fi inutilă. Ar fi și este inutilă dacă eu nu cred în ceea ce văd, în toate aceste lucruri care vor înceta să mai existe - care nu vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o superbă jerbă de maci care se risipi, mai apoi, în stropi mărunți peste restul trupului rămas încă în picioare, pătând, iremediabil, proaspătul caftan. Pentru mulți nu era prea clar și chiar se întrebau de ce se făcuse atâta risipă de ceremonial, când totul se putea rezolva ceva mai simplu și mai ieftin. Un colț de stradă, un ucigaș de rând... Ei bine, în cazul acesta nu s-ar mai fi scris nici o ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de până În patru ani. Cântec foarte cunoscut, interpretat de trupa rock The Doors În anii ’60. . Soi parfumat de struguri, din care se face vinul cu același nume. . Personaj de desene animate, cu chipul unei locomotive albastre. . Liderul figurativ și ceremonial al principalelor orașe scoțiene, cu atribuții similare cu acelea ale primarului obișnuit. Doar patru dintre orașele Scoției au dreptul să numească un Lord Provost: Aberdeen, Dundee, Glasgow și Edinburgh. . Dropsuri mentolate ambalate individual, comercializate În Scoția. . Referire la un colind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l-au Însoțit de la capelă, numărul lumînărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
post”, în timp ce Dumnezeu „trage” un „danț” cu îngerii : Joacă-o horă de îngeri, Dar danțul cine mi-l trage ? ’l trage bunul Dumnezeu (14, p. 59). Omul pare să-și „construiască” un model divin pentru propriul său comportament ritual și ceremonial (73). „Precum în cer, așa și pe pământ.” Nu pare deci să fie vorba de o tratare profană a temei, cum crede Lucia Cireș (14, p. LIV), ci de transpunerea la nivel divin a unui obligatoriu desfrâu ritual, pe care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolul XX : „Unde sunt două turce, fiecare începe de la un cap de sat și când se întâlnesc, se întrec [se bat ?] jucătorii” (58) ; sau „Cu masca [...] se amenință, se atinge, se lovește, se bate cel colindat, în scopuri rituale sau ceremoniale, ale căror semnificații magico-mitologice astăzi s-au pierdut” (59, p. 234). Cred că „semnificațiile magico-mitologice” ale acestui compor- tament nu „s-au pierdut” în totalitate, așa cum scria Romulus Vulcănescu în 1970. Am încercat în paginile de mai sus să desci-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în retrospectiva istoriei religiilor, carnavalul e o sărbătoare ances- trală totală, anterioară creștinismului în Europa, care simbolizează „sacrul de transgresiune”, [...] în care sunt concentrate toate formele de dramatizare a timpului mitic [...]. În ansamblul lui, carnavalul reprezintă un complex ritual și ceremonial care are loc anual [...], urmărind răsturnarea completă a ordinii și ierarhiei [...] și, ceea ce este mai semnificativ, însăși renașterea spirituală din haosul astfel produs și retrăirea timpului sacru în care a început creația lumii (60, p. 431). în bună măsură, în cadrul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se dădeau la o parte în fața lui, lăsându-l să treacă nevătămat” (Grimm, Frumoasa adormită). Sărutul eroului trezește (readuce la viață) prințesa și, odată cu ea, întreaga cetate. „Zona” în care se instaurase Haosul este astfel recosmizată și ordinea restabilită. în cadrul ceremonialului de sfârșit de an, rolul eroului din basm îi revine fie celui căruia i se colindă (care devine ad hoc eroul care trezește leul, fata etc., fiind inclus în chiar scenariul colindei), fie colindătorului, a cărui incantație are menirea de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acest motiv, sfârșitul era indispensabil oricărui nou început” (33, p. 47). Nu altfel se întâmplă lucrurile cu prilejul ceremoniilor din cadrul sărbătorilor de iarnă la români și nu întâmplător un text precum cel al colindei tip Furarea astrelor este în mod ceremonial recitat la granița dintre un an vechi și unul nou. Pentru ca o nouă ordine cosmică să fie stabilită, în prealabil trebuie instaurată dezordinea. Pentru ca Demiurgul să creeze o lume nouă, cea veche trebuie mai întâi cufundată în Haos, trebuie distrusă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
construcției pe locul și din lemnul unui copac din care au fost alungate, pe cale magică, duhurile malefice (103). 5. Toaca lui Noe și Toaca lui Dumnezeu Obiceiul de a bate toaca este, probabil, precreștin. El a fost preluat și încorporat ceremonialului creștin-ortodox în exclusivitate, fiind complet necunoscut la catolici. În limbile vest-europene nici nu există termeni care să desemneze acest instrument. La jumătatea secolului al XVII-lea, arhiepiscopul catolic Marcus Bandinus era contrariat de această „deprindere” pe care o au „românii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este implicat în această „creație”, slujind (ca și toaca lui Noe) la îndeplinirea unui ritual magico- -muzical care să facă opera să dureze. Altfel, mobilierul sacru, implicit templul și lumea, s-ar surpa. Într-adevăr, textul continuă cu descrierea unui ceremonial magic de folosire de către Ghilgameș a acestui instrument magic de percuție. Dar, din păcate, textul este aproape ilizibil. Epopeea continuă însă cu un alt episod extrem de interesant. Din cauza unei greșeli rituale (ruperea tăcerii), instrumentul cade în lumea de sub pământ. Enkidu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei, București, 1985. 70. Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane, București, 1982. 71. Nu se știe dacă sunetul produs de nuca de cocos lovită de țăruș avea vreun rol magic în cadrul acestui ceremonial, dar se știe că acest fruct (găurit, golit și lovit cu un băț) era un străvechi instrument magic de percuție și că toba făcută din fructul lemnos al baobabului era încărcată de virtuți cosmogonice în miturile și riturile dogonilor (10
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
umerei doi luceferei ; Jur-prejur pe poale Cerul plin de stele, Toate văzdurele. Și el că-mi trecea Tot cu oștile Tânăr făt-frumos, Fie-mi sănătos (18, pp. 58-59). Nu întâmplător oștenii care-și caută „domn” sunt plasați, la începutul textului ceremonial, „sub umbrița” celor „trei păltiori/ ’nalți și gălbiori” sau la umbra altor copaci înrudiți (arvun, jugastru). Se pune întrebarea dacă paltinul (în general, arborele sacru sau consacrat) a jucat aievea rolul de copac la rădăcina căruia avea loc ceremonia de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vântul și să o vază pământenii”. Dar, ulterior, fata învie (44, p. 147). În esența lor, datele epice ale scenariului par a se repeta, dar ele nu sunt încă în măsură să jaloneze și să definească substratul mitic și complexul ceremonial care le-ar fi putut genera. Informații cantitativ și calitativ superioare ne sunt oferite de o colindă excepțională (Toader Diaconul), culeasă în 1884 de la celebrul Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Dacă a doua parte a colindei (referitoare la Toader Diaconul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]