11,711 matches
-
etnică și religioasă, referindu-ne la ultimele evenimente din această țară? Francezii au exersat o integrare cetățenească, formală, nu și o integrare adâncă, de natură spirituală, culturală. Nu mai vorbesc despre integrarea economică, despre care putem spune că, În mod cert, nu s-a realizat. Ce s-a Întâmplat În orașele din Franța este o dovadă că acest model de integrare a fost un eșec. A construi o societate doar pe piloni civili, chiar economici, e prea puțin. La un moment
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
le presupunea nediseminarea armelor nucleare astfel cum era preconizată de Uniunea Sovietică și de Statele Unite. Contactele politice la nivel înalt cu o serie de state în cursul anului 1964, îndeosebi cele cu China, Franța și Iugoslavia, au oferit în mod cert liderilor români posibilitatea unei mai bune înțelegeri a complexității problemei neproliferării nucleare, a profundelor sale implicații de natură politică, economică, științifică, tehnologică și militară, a consecințelor în planul raportului de forțe și al echilibrului strategic la scară planetară. Dezbaterile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Miniștri al RDG. Poziția și argumentele delegației române au fost expuse cu aceeași claritate, reafirmându-se opoziția fermă față de includerea pe ordinea de zi și discutarea altor probleme decât cea asupra căreia s-a convenit inițial. Prezintă însă un interes cert următoarea afirmație a lui Gheorghiu-Dej, în contextul referirilor la nediseminarea nucleară: "Noi ne gândim să venim cu un proiect de tratat pentru interzicerea folosirii armei nucleare, încetarea fabricării și distrugerea stocurilor existente". Intenția aceasta nu s-a materializat nici în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mass-media, cel mai mare impact îl are televiziunea. Ca sistem informațional și ca mijloc tehnic, televiziunea este o invenție a minții omenești care în sine nu este negativă, dar modul în care ea este folosită, a transformat-o într-o certă sursă de manipulare. Există din ce în ce mai multe victime, îndeosebi printre copii, ale programelor de televiziune care promovează, în pofida reglementărilor ori a monitorizărilor Consiliului Național al Audovizualului, agresivitatea și violența sub toate formele lor. Televiziunea, principalul instrument al mass-media După 1989 și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe aceea de a avansa ipoteze și concluzii îndrăznețe, spectaculoase, greu „demonstrabile”, deseori inflaționiste. Ca ideolog al unui autohtonism modern, „intelectualist” cu „față mondială”, ca polemist viguros și susținător al protocronismului în epoca ceaușistă, își va păstra un loc de cert relief în istoria ideologiilor culturale românești. La sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80, A. s-a impus atenției printr-un vast ciclu romanesc, în care e propusă o frescă istorică amplă, cunoscut sub titlul generic Zăpezile de-acum un
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
adevărata vocație a lui A. este romanul polițist. Aici lecția unor Chase ori Chandler a însemnat foarte mult. Eroul este un amestec de Sam Spade și Marlowe, superman flegmatic și Don Juan pe cât de păgubos, pe atât de invincibil. Cu certe calități scenaristice (Atac în bibliotecă, 1983, a și fost ecranizat după 1990), proza polițistă a lui A. are toate ingredientele „meseriei”, inclusiv doza de autopersiflare prin care faptele cele mai dure devin un plăcut decor compensator pentru bovarismele lectorului român
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
de fond, a crizei identitare, e aceeași. Resorturile care declanșează asemenea mecanisme sunt dezvăluite subtil, cu instrumentele artei, de către Hugo von Hofmannsthal În Basmul celei de-a 672-a nopți, scris În 1895. Istoricii literari dau ca mai mult decât certă influența pe care trebuie să o fi exercitat asupra poetului austriac, el Însuși marcat de un dezechilibru sexual, procesul lui Oscar Wilde, larg dezbătut În ziarele vieneze. Protagonistul, un tânăr fiu de negustor, orfan, Îndrăgostit de propriul chip, trăind În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în funcție de un efect de "prefăcătorie", din dorința de a minți, pentru a-și ascunde eventuala avere ilicită, sau pur și simplu pentru că sunt nefericiți în plan personal și confundă conceptul de fericire personală cu cel de fericire socială. În mod cert, răspunsurile sunt dictate până la urmă de starea de fericire/nefericire personală a fiecărui respondent, individ chestionat. Spunem aceasta deoarece poate exista un număr infim de oameni care să gândească și să răspundă dincolo de preocupările personale și prin raportarea la propriul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
angajații pot aprecia mai bine opțiunile lor privind cariera profesională, deoarece le sunt clare și înțeleg exact cerințele posturilor care îi interesează, cerințe reflectate în descrierile și specificațiile acestora; iar managerii și ceilalți specialiști în domeniul resurselor umane au posibilități certe de a îndruma angajații în legătură cu propriile cariere profesionale, care trebuie să corespundă intereselor lor; permite îmbunătățirea relațiilor cu sindicatele, prin renunțarea la reducerea unor posturi și repartizarea angajaților pe posturile disponibile, aspecte care, din punct de vedere istoric, au constituit
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
În cauză, sub formă de creanțe restante sau creanțe Îndoielnice. Creanțele restante sunt reprezentate de creanțele de orice fel, care nu sunt recuperate (rambursate) la termenul scadent. Creditele Îndoielnice reprezintă, la rândul lor, orice tip de creanță care prezintă riscul cert sau probabil, de a nu putea fi recuperată, total sau În parte, chiar și În condițiile În care creanța respectivă este acoperită de garanție. De exemplu, nerambursarea unui credit la termenul scadent transformă creditul respectiv În creanță restantă, iar În
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
numeroase reviste cu poeme, cronici, eseuri, traduceri. A debutat în „Almanahul scriitorilor” (1978) cu poeme, iar prima carte, Ecuație liniștită, îi apare în 1985. Este prezentă în numeroase antologii din țară și din străinătate. D. propune o poezie elaborată, de certă încărcătură livrescă, respectând echilibrul și solemnitatea discursului. În timp, descoperind „căile beatitudinii”, poezia câștigă (e drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
telespectatorul-lector nu are acces și, ca atare, prezența în roman a unor personaje care abia dacă ascund persoane publice reale e firesc să-i suscite interesul. În plus, problematica abordată - „misterele Revoluției”, descoperirea teroriștilor -, de extremă actualitate, reprezenta o garanție certă a succesului. Constituindu-se și ca un fel de „monografie” a profesiei de ziarist de televiziune, romanul reconstituie, din perspectiva teleastului Bujor Hanganu, lumea aparte a impozantului edificiu, oferind astfel autorului posibilitatea de a etala remarcabile calități de analist, de
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
femeile înstrăinate prin căsătorie, în timp ce-și legănau copiii, dar mai ales de cele ce slujeau la stăpâni. În felul acesta, dorul de cei de acasă și jalea unui trai greu se îmbină cu duioșia maternă în discrete elegii. Certă pare a fi doar periodizarea care consideră că primul strat folcloric ar fi fost constituit de genurile rituale și că d., alcătuind un al doilea strat, ar fi apărut ulterior. Compoziția liberă a textului literar, corespunzând melodiei libere, permite îmbinarea
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
credințe în rândurile autohtonilor, în secolele IV-VI. Ulterior, în perioada interbelică, Constantin Daicoviciu a publicat un studiu important, în care ajungea la concluzia că, în Dacia, nu există monumente și obiecte creștine sigure din secolele II-III, iar obiectele creștine certe datează din perioada postromană. În Dacia romană existau creștini puțini, neconvertiți la noua credință aici, ci veniți deja creștini. Cele două puncte de vedere, ale lui Pârvan și Daicoviciu, nu se opun, ci sunt oarecum complementare.1 Vasile Pârvan, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el. Asupra timpului când a fost introdus creștinismul la români, ca religie a întregului popor, se consideră îndeobște că, deoarece credința nouă nu s-a impus de "sus" , ci a crescut organic de "jos", nu s-ar putea stabili o dată certă. Istoricul și cărturarul V. Pârvan a încercat să ajungă la un răspuns documentat (vezi Contribuții epigrafice...). Astfel, din examinarea istoric-culturală a termenilor creștini de origine latină, el ajunge la concluzia generală că abia după 350 d. H. sunt situate începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lăcașuri de cult s-au ridicat peste tot, pe teritoriul daco-roman, de la sfârșitul secolului al III-lea. Ele s-au aflat la Sucidava (Celei), la Slăveni (jud. Olt), Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj), la Drobeta și Gornea (jud. Caraș-Severin). În mod cert, erau bazilici multe, dar nu s-au aflat încă. Aria de răspândire a vestigiilor creștine daco-romane arată că acestea se găsesc în proporții variate în toate cele trei provincii ce alcătuiau Dacia romană: Transilvania, Oltenia și Banat. Urme creștine daco-romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în cele mai vechi scrieri apocrife. În același timp, Origen (184-253) nu menționează nici o tradiție asupra misiunii Apostolului Andrei în "Scythia". Deci, în nici o lucrare anterioară "Istoriei bisericești" a lui Eusebius (secolul IV), nu se face mențiune la o tradiție certă privitoare la vestirea Evangheliei de către Apostolul Andrei în Scythia. Ca pentru a întări această concluzie, istoricul D. M. Pippidi a făcut o analiză istoriografică și filologică fragmentului din Eusebiu, în care este menționat Apostolul Andrei în Scythia, din care rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prima își extindea autoritatea și asupra cetăților și satelor din nordul Dunării. Legarea creștinismului autohton (românesc) de răsăritul bizantin a fost înfăptuită încă înainte de venirea slavilor, iar după 602, aceasta a devenit definitivă. În concluzie, creștinismul daco-roman, de factură populară certă, s-a răspândit treptat de la o comunitate la alta, din om în om, prin preoți ori predicatori locali, rămași anonimi. Impulsul și potențarea creștinismului au venit direct din sudul Dunării, prin contactul cu populația creștină și prin misionari ai episcopiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Discontinuitatea este și aici nota dominantă, sistemul episcopal practic dispăruse-în secolele VII-X, nu cunoaștem nici un episcop tomitan, însăși mitropolia Tomisului încetase de fapt să mai existe. Până la recuperarea Dobrogei de către Ioan Tzimiskes (969976), în anul 971, nu avem nici o știre certă despre organizarea bisericească a populației din Dobrogea. O continuitate a comunităților creștine autohtone și a unor forme specifice de organizare și conducere a existat, ceea ce presupune și o viață creștină. În condițiile politico-demografice din secolele VII-X, viața creștină era una
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă că exista nu doar masa credincioșilor, ci și o ierarhie alcătuită din episcopi (horepiscopi și periodeuți) și preoți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavo-bulgarilor păgâni, necreștinați încă. Ar trebui să acceptăm că un candidat la hirotonie din Transilvania sau Maramureș era nevoit să meargă, în condițiile de atunci, până la Thesalonic sau Constantinopol? Repetăm, asemenea întrebări sunt retorice sau inutile, atâta vreme cât nu avem date certe despre existența unor episcopii în această zonă. Autorul concluzionează astfel: "Toate acestea duc la presupunerea că episcopii aflători în teritoriile dintre Dunăre și Mare sau cei rămași în sudul fluviului după migrațiile avaro-slavo-bulgare (?) hirotoneau un preot de mir văduv (!) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
felul de a lupta, credințele lor. Cu privire la prezența slavilor în regiunile carpato-dunărene, trebuie precizat că deși izvoarele scrise bizantine îi menționează aici, încă de la începutul secolului al VI-lea (Pseudo-Caesarius), cercetările arheologice nu au dus la descoperirea unor vestigii slave certe înainte de mijlocul secolului al VI-lea. O explicație posibilă ar fi că, în prima jumătate a acestui secol, expedițiile de jaf împotriva Imperiului erau întreprinse de cete militare slave, care își aveau sălașurile în teritoriile de la est de Nistru, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele IX-X, slavii foloseau ca rit de înmormântare incinerația. La Sărata-Monteoru, mormintele în totalitate, sunt de incinerație, slavii, în secolele VI-VII, erau păgâni. Alte descoperiri funerare ale slavilor sunt rare, iar altele atribuite lor nu sunt în mod cert slave, precum cele de la Nalbant (jud. Tulcea), Lozna (jud. Botoșani), Seliște-Orhei, Cândești (jud. Vrancea) sau Ostrovu (jud. Mehedinți).6 Despre religia slavilor ne transmite informații Procopius din Caesarea, dar datele sunt insuficiente pentru conturarea imaginii panteonului lor și formelor ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]