46,651 matches
-
Îți ține de cald hârtia prin care poți demonstra că ai trecut, la un moment dat, pe numele lui sau al ei în unele cazuri? Îmi amintesc de un tinerel, ce se îndrăgostise lulea de Floarea, unul pe care-l chema Rață. Voia să o ia de nevastă urgent, însă ei nu-i trecea nici prin gând. -Dacă vrei trec pe numele tău! îi propusese acesta disperat. -Nu, deocamdată nu sunt pregătită pentru căsătorie, a reușit ea să-l convingă și
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383664_a_384993]
-
sunt pregătită pentru căsătorie, a reușit ea să-l convingă și peste câteva zile nu mai erau împreună. Mare brânză, domnule Rață! Dumneata crezi că dacă-ți schimbi numele ești mai bun? Tot o pasăre comună rămâi. A, dacă te chema Lebădă era altceva! Dar nu cred că pe prietena mea o interesa asta. Ea l-a iubit pe nepotul doctorului din sat, în adolescență! Rupea podelele pe la căminul cultural cu el! Și cum avea în copilărie doi obraji bucălați, ca
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383664_a_384993]
-
să luăm Lumină! Căci pentru noi, Hristos a înviat!... VIII. DOAMNE, SĂ NE ODIHNIM!, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Doamne-așază-mi-te-alături...obosită sunt și cred, Că și Tu ai obosit...vino, Doamne, când Te chem! Nu mă plâng de suferință, nici de crucea mea cea grea, Dac-am să Te simt aproape, și Golgota-o voi răbda! Am nevoie de odihnă, să pot Crucea să mi-o duc, Prin credință și răbdare mântuirea s-o apuc
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
acei ce i-am iubit au spus vorbe ce-au durut. Și de-ai vrea să faci minune , să îmi faci o bucurie, ... Citește mai mult Doamne-așază-mi-te-alături...obosită sunt și cred,Că și Tu ai obosit...vino, Doamne, când Te chem!Nu mă plâng de suferință, nici de crucea mea cea grea,Dac-am să Te simt aproape, și Golgota-o voi răbda!Am nevoie de odihnă, să pot Crucea să mi-o duc,Prin credință și răbdare mântuirea s-o apuc
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
să faci minune , să îmi faci o bucurie,... IX. DE FLORII, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. În sat copacii-au dat în floare, Și cântă cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare, Chemând creștini la sărbătoare. Tot satul s-a împodobit, Și râd ferestrele în soare, În dangăt clopot s-a pornit, Chemând creștini la sărbătoare. Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață, În urma lor îi vezi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
09 aprilie 2017. În sat copacii-au dat în floare, Și cântă cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare, Chemând creștini la sărbătoare. Tot satul s-a împodobit, Și râd ferestrele în soare, În dangăt clopot s-a pornit, Chemând creștini la sărbătoare. Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață, În urma lor îi vezi trecând, Pe bunii-ncovoiați de viață. Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire, Ei poartă salcie în mâini, Cântând
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
o mare bucurie Căci pe-un asin azi a intrat Iisus, în mare-mpărăție! Tu, Doamne, vii căci te iubim, ... Citește mai mult În sat copacii-au dat în floare,Și cântă cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare,Chemând creștini la sărbătoare.Tot satul s-a împodobit,Și râd ferestrele în soare,În dangăt clopot s-a pornit,Chemând creștini la sărbătoare.Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață,În urma lor îi vezi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Citește mai mult În sat copacii-au dat în floare,Și cântă cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare,Chemând creștini la sărbătoare.Tot satul s-a împodobit,Și râd ferestrele în soare,În dangăt clopot s-a pornit,Chemând creștini la sărbătoare.Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață,În urma lor îi vezi trecând,Pe bunii-ncovoiați de viață.Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire,Ei poartă salcie în mâini,Cântând
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
în iarbă!Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul searaSpusă blând de o bunică care toarce caier vara...... XXIV. RUGĂCIUNE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Să Te rogi cu mine, Doamne, cum cu-apostolii-ai făcut, Să ștergi lacrime și vorbe care-adesea m-au durut. Când pierdută-n griji mărunte vorbe am să spun în gând, ... Citește mai mult În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem,Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem.Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta,Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea!Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar,Tu, ținându-mă de mână, să mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
XXV. ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul, Care mă poartă vagabond printre-amintiri, M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Citește mai mult Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul,Care mă poartă vagabond printre-amintiri,M- agăț timidă de prezent și chem alături viitorul,Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu...Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basme Într-o albă bezea cu flori mici de-acadele. Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari, Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă, Iar râsul copiilor pe dealuri fugari, Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă. Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață, ... Citește mai mult Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite,Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi,Pe geamurile inimii deseneaza flori auriteIar fulgii sărută
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pierdut printre stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basmeîntr-o albă bezea cu flori mici de-acadele.Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari,Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă,Iar râsul copiilor pe dealuri fugari,Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă.Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață,... XXVIII. DACĂ TU..., de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. Dacă tu nu ai fi fost printre oameni pe pământ
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pornesc... Mai dantelați,mai mici, mai mari, cu toții vin către pământ, Vor bucura întreaga lume și-aduc cu ei mesajul sfânt. Iar iarna rece, a lor mamă, pe toți în jurul ei i-adună, Cu glas de vânt la ea îi cheamă, punându-le pe cap cunună. Copii cu inimi fericite, i-așteaptă să le ningă chipul, Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul... Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis, Pământul tot
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pornesc...Mai dantelați,mai mici, mai mari, cu toții vin către pământ,Vor bucura întreaga lume și-aduc cu ei mesajul sfânt.Iar iarna rece, a lor mamă, pe toți în jurul ei i-adună,Cu glas de vânt la ea îi cheamă, punându-le pe cap cunună.Copii cu inimi fericite, i-așteaptă să le ningă chipul,Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul...Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis,Pământul tot
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
derulează povești sculptate in relieful sufletului. Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie. Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar cu „ochii„ degetelor, înțeleg că îi plac. Pașii mei sunt prudenți, acolo în trecutul familiei, într-un flux al memoriei voluntare, cu o muzică în acorduri de pian, când tumultuos, când trist. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
derulează povești sculptate in relieful sufletului.Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie.Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar cu „ochii„ degetelor, înțeleg că îi plac.Pașii mei sunt prudenți, acolo în trecutul familiei, într-un flux al memoriei voluntare, cu o muzică în acorduri de pian, când tumultuos, când trist.... XX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
2149 din 18 noiembrie 2016. Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
încet durerea ... Citește mai mult Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
vară! Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum, Din amintiri răzbate o muzică ciudată, Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum Risipa fericită în care-am fost odată... Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe deal Același prunc mă cheamă neliniștit acasă, De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal Eu n-am văzut în lume o alta mai frumoasă! Referință Bibliografică: Din toamnă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014
DIN TOAMNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383691_a_385020]
-
acolo voi privi înapoi - un străin- și mi-e dor să mă-ntorc, nu mai pot să revin... ochiul meu trist și duios se va stinge, nu mai plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, aș vrea să re-nvie, atât de mult o ador, dar vântul
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
încetează, sângele inundă munții imaginari, Dumnezeu privește cu coada ochiului, liberum arbiter, Acceptă, spune iubita, draga de ea, acceptă, accept, ei și? M-am trezit lac de sudoare. Cineva privea o eclipsă. Capul meu se plimba pe cer, l-am chemat bătând din palme, El m-a mușcat de umăr, a spus, am revenit, nebunatic trubadur, Dar ce vei face? Mă paște timpul ca pe iarbă, copacii mor începând cu frunzele, Renasc cu frunzele, eu cum renasc? Rădăcinile gem sub greutatea
TRĂDAREA TRĂDĂRII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383688_a_385017]
-
curbă Sub arcuș a ei povară, Lângă floarea din fereastră, Lung, suspină o vioară. Un căluș ca abanosul Îmbufnat și încleștat, O cuprinde în strânsoare Prea dramatic, pasionat. Coardele i se revoltă Mult întinse pe-al ei gât Și-l cheamă, gălăgioase, Să le țină de urât. Doar arcușul, nestatornic, Cu-ale lui plete prea lungi, Le răsfață, cu migală, Să tot stai, de drag, să plângi. Rapsodie la fereastră Împreună născocesc Și își cântă-n disperare, Cum și cât ei
VIOARA ŞI ARCUŞUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383705_a_385034]
-
decât de câteva minute și de aceea, nu am idee ce e în sufletul tău, acum, că Fred nu vine. Totuși, bănuiesc că seara aceasta ar trece mai ușor pentru tine, cu cineva alături. Accepți? - Desigur, i-am răspuns. - Mă cheamă Raoul. Am luat-o împreună, înspre strada Câmpineanu. Tremuram de indignare și de emoție, la gândul celor petrecute, și în același timp, mă căzneam să port o discuție firească și netedă cu noul meu tovarăș de drum. Prin minte mi
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383692_a_385021]