KorAP: Find »[drukola/base=cică & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...113 >

2,820 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

delături nu mai știu și nu-mi mai aduc aminte. Am intrat de-a dreptul la ea în salon, a ieșit să stea de vorbă cu noi. Adică nu m-am destăinuit că eu aș fi eu. „Din partea lui Parfion, cică, a lui Rogojin, zice Zaliojev, drept amintire pentru întâlnirea de ieri, binevoiți să-i primiți“. A deschis cutia, s-a uitat, a zâmbit: „Mulțumiți-i, zice, prietenului dumneavoastră, domnului Rogojin, pentru amabila lui atenție“; s-a înclinat și a plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
frățioare, eu tot nu te înțeleg, rosti gânditor generalul, strângând puțin din umeri și desfăcându-și brațele. Ți-amintești când a venit zilele trecute Nina Alexandrovna? Geme și oftează. „Ce-i cu dumneavoastră?“, o întreb. Reiese că pentru dumnealor e, cică, vorba de dezonoare. Ce dezonoare să fie? permiteți să întreb. Cine ar putea să-i reproșeze ceva Nastasiei Filippovna sau ce lucru urât ar putea da pe față? Poate faptul că a trăit cu Toțki? Păi ăsta-i un fleac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
povesti multe alte istorii și întâmplări, descoperite cu prilejul acestui pețit și al acestor tratative; dar și așa am anticipat prea mult, mai ales că unele dintre întâmplări se prezentau încă sub forma unor zvonuri mult prea vagi. De exemplu, cică Toțki ar fi aflat de undeva că Nastasia Filippovna ar fi intrat în niște incerte și secrete față de ei relații cu domnișoarele Epancin, zvon absolut incredibil. În schimb, dădea crezare fără voie unui alt zvon și se temea de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cuceri pe Nastasia Filippovna, după ce cei doi prieteni se hotărâseră să speculeze sentimentul înfiripat de ambele părți și să-l cumpere pe Ganea vânzându-i-o pe Nastasia Filippovna drept soție legitimă, începuse s-o deteste ca pe un coșmar. Cică în sufletul lui s-ar fi întâlnit într-un chip ciudat dragostea și ura și că, deși, după ezitări chinuitoare, acceptase în sfârșit să se însoare cu „femeia infamă“, jurase în sufletul lui să se răzbune pe ea pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-l examineze. S-a găsit unul! spuse ea deodată, adresându-i-se iarăși Dariei Alexeevna. Îl cunosc eu, chiar că o face din bunătatea inimii. Mi-am găsit binefăcătorul! De altminteri, poate că-i adevărat ce se zice despre el; cică-i... țicnit. Dar cu ce-o să trăiești dacă ești așa de îndrăgostit, încât dumneata, ca prinț ce te afli, iei una ca mine, care-s de teapa lui Rogojin? — Nastasia Filippovna, iau o femeie cinstită, nu una de teapa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
același fel, moralizatoare și de bunrămas, rostiră alți doi convivi dintre oaspeții Nastasiei Filippovna, care se deciseseră să meargă pe jos o bucată de drum. — Știți, Afanasi Ivanovici, se zice că așa ceva se întâmplă la japonezi, spuse Ivan Petrovici Ptițân. Cică acolo cel ofensat se duce la cel care l-a jignit și-i spune: „M-ai insultat și de aceea am venit ca să-mi despic pântecele sub ochii tăi“. Ei bine, spunând asta, într-adevăr își spintecă pântecele sub privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
frunte, aproape peste exact o săptămână după grozava orgie de la Gara Ekaterinhof, la care fusese prezentă și Nastasia Filippovna. Câțiva dintre cei interesați, foarte puțini, aflaseră că după Ekaterinhof, chiar de a doua zi, Nastasia Filippovna fugise, dispăruse și că, cică, apoi se descoperise, în sfârșit, că plecase la Moscova; așa că și în deplasarea lui Rogojin la Moscova începură să găsească o oarecare coincidență cu acest zvon. De asemenea, se iscară niște zvonuri și cu privire la Gavrila Ardalionovici Ivolghin, care, și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de bani pârjoliți pe care i-i dăruise Nastasia Filippovna, când zăcea leșinat. Îl rugase insistent pe prinț să-i restituie, la prima ocazie, acest cadou Nastasiei Filippovna. Când intrase în camera prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar, cică, între el și prinț s-au rostit câteva cuvinte, după care Ganea a stat cu prințul două ore, timp în care a plâns cu mare amărăciune. S-au despărțit în relații amicale. Această știre, aflată de toți Epancinii, era, după cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la rând, fără cea mai mică întrerupere, de-abia dacă aveau timp servitorii să schimbe fața de masă. Unul se ridică, pleacă, altul vine, iar la sărbătorile naționale și de ziua țarului ajungea să aibă și câte trei sute de invitați. Cică la aniversarea de o mie de ani a Rusiei a umflat cu mâncare și băutură șapte sute de inși. Păi asta-i o sminteală, asemenea relatări sunt semne foarte rele; ți-e și frică să primești în casă oameni atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
parte de mai multă cinste. În persoana lui întrezăresc un om extraordinar chiar și prin cele două sute de persoane, chiar și prin aniversarea de o mie de ani a Rusiei. O spun sincer. Dumneavoastră, prințe, ați deschis vorba despre secrete, cică m-aș apropia ca și cum aș vrea să vă șoptesc un secret, însă, ca un făcut, chiar există un secret: persoana știută mi-a dat de știre că ar dori foarte mult să aibă o întâlnire secretă cu dumneavoastră. — De ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
drăguțule, îi rogi să te ierte, reluă ea monologul, adresându-i-se prințului: „sunt vinovat, spui, că am îndrăznit să vă ofer capital“... iar tu, fanfaronule, mai ai curajul să râzi! se repezi ea deodată la nepotul lui Lebedev - „noi, cică, refuzăm capitalul, noi pretindem, nu cerem!“ Ca și cum n-ar ști precis că idiotul ăsta chiar mâine se va târî la ei, ca să le ofere prietenia și banii lui! Nu-i așa că o să te duci? Te duci sau nu? Mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
simplu imposibil să găsești o conducere acceptabilă pentru cine știe ce companie de navigație. Mereu auzi că pe un tronson de cale ferată de-abia dată în exploatare s-au ciocnit ori s-au prăbușit de pe pod niște vagoane; într-alt loc, cică, după cum scriu gazetele, un tren era cât pe ce să rămână blocat toată iarna în mijlocul câmpului înzăpezit; drumul trebuia să dureze cinci ore, însă călătorii au rămas cinci zile înconjurați de troiene. În altă parte, se povestește, mai multe mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cinci ore, însă călătorii au rămas cinci zile înconjurați de troiene. În altă parte, se povestește, mai multe mii de puduri de marfă putrezesc în același loc câte două și câte trei luni la rând în așteptarea expedierii, iar altundeva, cică (de fapt, nici nu-mi vine a crede) un administrator, adică un supraveghetor, i-a administrat câteva peste bot unui negustor care-l bătea la cap să-i expedieze mărfurile, ba încă și-a mai și explicat inițiativa administrativă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu adevărat să iasă la lumină ceva pare-se important, ceva care parcă într-adevăr merita toate temerile, îndoielile și suspiciunile. „Și cum de-a îndrăznit, cum de-a îndrăznit cineva să-mi scrie scrisoarea anonimă despre creatura aceea, care, cică, ar fi în legătură cu Aglaia? se gândea Lizaveta Prokofievna pe drum, trăgându-l după ea pe prinț, și mai apoi ajunși acasă, când îl invită să se așeze la masa rotundă, împrejurul căreia era adunată întreaga familie. Cum de-a îndrăznit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de la capul răutăților, de la cel coșuros, îl mai ții minte, Alexandra? În scrisoare își cere iertare, chiar dacă o face în felul lui, și îi dă de știre că și-a părăsit tovarășul care atunci îl instiga, mai ții minte, Alexandra? Cică acum are în prinț mai multă încredere. Ei, și dacă noi n-am primit încă o asemenea scrisoare, ar fi bine să ne dezvățăm de a mai umbla cu nasul pe sus în fața lui. — Și Ippolit s-a mutat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aceea cu care se trage cu tunul. Glonțul se zice că fiecare și-l toarnă singur. Ai pistoale? N-am și nici nu-mi trebuie, râse prințul deodată. — Ah, ce prostii! Cumpără-ți neapărat: unul bun, franțuzesc sau englezesc, astea, cică, ar fi cele mai bune. Apoi iei cam un degetar de pulbere, poate două degetare și toarn-o. Mai bine să fie mai multă. Îndeas-o cu pâslă (cică trebuie neapărat cu pâslă, cine știe de ce), poți face cumva rost de pâslă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deodată. — Ah, ce prostii! Cumpără-ți neapărat: unul bun, franțuzesc sau englezesc, astea, cică, ar fi cele mai bune. Apoi iei cam un degetar de pulbere, poate două degetare și toarn-o. Mai bine să fie mai multă. Îndeas-o cu pâslă (cică trebuie neapărat cu pâslă, cine știe de ce), poți face cumva rost de pâslă, dintr-o saltea sau ușile se tapițează uneori cu pâslă. Apoi, după ce bagi pâsla, pui glonțul, ascultă-mă odată, mai pe urmă glonțul și mai înainte pulberea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai bine zis, toate aceste ciorovăieli, că nici nu mai știi cum să le numești... Tu, Lev Nikolaevici, ești cu adevărat prietenul casei, așa că imaginează-ți: aflu că, deși n-aș putea spune precis dacă-i chiar așa, Evgheni Pavlovici, cică, acum vreo lună și ceva ar fi avut o explicație cu Aglaia și că ar fi fost refuzat pe față. — Nu se poate! strigă prințul cu ardoare. — Nu cumva știi ceva? Vezi, dragul meu, spuse generalul și tresări uimit, încremenind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cumva „izvoarele vieții“ vor fi slăbit odată cu amplificarea... — Rețelei de căi ferate? strigă Kolea. — Nu a căilor ferate, domnule adolescent pătimaș, ci a întregii direcții, căreia căile ferate i-ar putea servi, ca să zic așa, drept imagine, drept expresie artistică. Cică se grăbesc, tună, bat, zoresc pentru fericirea omenirii! „Prea mult zgomot și prea multă industrie se adună în sânul omenirii, puțină e liniștea spirituală“, se plânge un gânditor plecat dintre noi. „Fie, dar scrâșnetul căruțelor care aduc pâine omenirii flămânde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ippolit, mi s-a părut mie sau spuneți în caietul dumneavoastră că vă lăsați scheletul drept moștenire Academiei? E vorba de propriul dumneavoastră schelet, adică vă lăsați oasele prin testament? — Da, oasele mele... Asta e! Căci s-ar putea greși; cică a mai fost un asemenea caz. — De ce-l întărâtați? strigă prințul deodată. — L-ați făcut să plângă, adăugă Ferdâșcenko. Dar Ippolit nu plângea defel. Dădu să se miște din loc, însă cei patru îl înconjurară, îl apucară de mâini cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
răspunse Evgheni Pavlovici, zâmbind. Ippolit îl privi sincer în ochi, îl fixă câteva clipe, tăcut. S-ar fi putut crede că avea momente când era în transă. Nu, dați-mi voie, ce mai manieră a adoptat, zise Lebedev, „mă împușc, cică, în parc, ca să nu deranjez pe nimeni“! S-o creadă el că n-o să deranjeze pe nimeni, că o să coboare scara și o să înainteze trei pași în parc. — Domnilor... dădu prințul să înceapă. Nu, rogu-vă, dați-mi voie, mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ieșit pentru o clipă; mă întâlnesc pe neașteptate cu generalul, care era încă atât de amețit, încât nu m-a recunoscut; stătea dinaintea mea ca un stâlp; de îndată ce s-a dezmeticit, s-a și repezit la mine: „Cum se simte, cică, bolnavul? Veneam să aflu starea bolnavului...“ I-am dat raportul: așa și așa. „Asta-i bine, zice, dar principalul e că veneam, de asta de fapt m-am și sculat, ca să te previn; am toate motivele să bănuiesc că în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu-i așa? Însă cred că tocmai aici se descoperă o urmă: plecând, lasă adresa... Acum, prințe, urmăriți sensul întrebării: de ce a lăsat adresa?... De ce ține să treacă pe la Nikolai Ardalionovici, făcând un ocol și-i zice că „mă duc, cică, să-mi termin somnul la Vilkin“? Și pe cine l-ar putea interesa că pleacă și, mai ales, că se duce la Vilkin? La ce bun să dea de știre? Nu, aici e o subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-mi termin somnul la Vilkin“? Și pe cine l-ar putea interesa că pleacă și, mai ales, că se duce la Vilkin? La ce bun să dea de știre? Nu, aici e o subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă: „Uite, cică, în mod intenționat nu-mi ascund urmele, ce fel de hoț mai pot fi după așa ceva? Oare un hoț ar fi anunțat unde se duce?“ E o precauție excesivă de a îndepărta bănuielile și, ca să zic așa, de a șterge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
generale, dacă altul mi-ar fi spus asta despre tine, mi-aș fi rupt imediat capul cu mâinile mele, l-aș fi pus pe o tipsie mare și l-aș fi dus pe tipsie celor care ar avea îndoieli: «Iată, cică, vedeți capul ăsta, deci cu propriul meu cap garantez pentru el, și nu numai cu capul, ci sunt gata să sar și în foc». Uite, îi zic, cum sunt gata să garantez pentru tine!“ În clipa asta s-a aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]