2,460 matches
-
Revoluției române chiar că a fost, dar asta, în realitate, nu e o vorbă de laudă. Dincolo de faptul că a schimbat un regim care a făcut mult rău țării, Revoluția în sine nu e ceva cu care să ne mândrim. Cinism, manipulare, haos dirijat din umbră, confruntarea structurilor de adâncime careși disputau Puterea cu sacrificarea oamenilor nevinovați - ce poate fi nobil aici? Apoi, sunt oare exemplare acțiunile unui pion al unei astfel de mașinării? O fi fost Dan Iosif portavocea care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin necunoscutul, Însă aceasta mi-l face, poate, străin pe Tezeu. A rămîne e pentru el un supliciu; și a ridica ancora grăbit, nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un cadran solar lîngă Veneția, Horas non numero nisi serenas, număr doar ceasurile care sînt senine, cîtă vreme voi putea crede că grecii, vorbind deschis despre durere În timp ce-l sărbătoreau pe Dionysos, n-o făceau din nepăsare și nici din cinism; ei rămîneau liberi și discutînd despre moarte. Astfel, tragedia greacă nu contrazice Parthenonul, ci Îl susține din alt punct de vedere. Totul e să dăm fiecărui lucru sensul cuvenit, altfel arbitrariul poate deveni la fel de revoltător ca absurdul. Ascultam Într-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
chiar titlul filmului !), consider că, aici, Mungiu forțează și manipulează... Căci ceea ce vedem (și, în funcție de sensibilitatea fiecăruia, ne emoționează sau șochează) este o virtualitate încheiată : acea mogâldeață mototolită ar fi putut deveni om... Dar nu a devenit ; și, ca să duc cinismul până la capăt, o să adaug : oricât de tristă (sau chiar tragică, în unele circumstanțe) ar fi moartea unui copil, este mai puțin tristă decât moartea unui adult (așa cum moartea unui bătrân nu este o tragedie, ne spune Altman în splendidul său
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
își au modelul în Gogol. Artistul nu se poate smulge procesului creator care presupune dramă neputinței de a cunoaște, acceptarea misterului indescifrabil. Antipa se creează și pe sine însuși, împlinind rolul unui farsor. Destinul e generat de propria imaginație:,, (...) avea cinismul să încerce până unde poate împinge glumă, cât de mare este puterea farsei? Sau totul este doar întâmplare, coincidență, destinul nostru nefiind decât închipuirea noastră?” Simte dispreț față de ideea scrisă ( deși cameră să, înțesata de cărți, induce inspirația, asigură starea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
am îndrăgostit? Trebuie să mă gîndesc la altceva! Am nevoie de un răgaz, să mă reculeg, să cuget la fiorul de dragoste ce m-a cuprins. Căci odată îndrăgostit de doamna Teona, îmi zic, oare nu devin ținta sigură a cinismului pe care vrea să și-l descopere acuși-acuși?! Ce sînt eu pentru ea mai mult decît șoricelul cu care ea, superba felină, ar vrea să se joace, amuzîndu-se cît e de grozavă?!... Și totuși mă reține un gînd obsesiv -, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
timpul rezolvă totul" îmi va arăta adevărul. Ori poate că nu voi afla niciodată dacă seninul acelei priviri în care am fost învăluit cînd i-am prins mîna ridicată, ezitînd în aer, a însemnat sinceritatea iubirii, sau ipocrizia care îmbracă cinismul... Dar oare nu-i mai plăcut să păstrezi în suflet farmecul unei întrebări decît să simți pe obraz palma minciunii?! Căci nu de riscul în sine mă tem eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd face primii pași. Răspunsul meu a fost o necuviință. Azi m-am purtat urît cu o femeie, și tot azi mi-am primit răsplata. Zeița Iubirii, stăpînitoarea uneia din cele patru coordonate ale existenței noastre, s-a întristat cînd cinismul și vulgaritatea mea au ofilit floarea deschisă în sufletul doamnei Teona și m-a pedepsit prin vorbele Brîndușei. Recunosc! Dacă doamna Teona a fost sinceră, îmi merit pedeapsa. Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea față de femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lumînării spunea Saint Exupéry nu este ceara, care lasă urme, ci lumina", lucru pe care, dacă nu vrei să-l știi tu, inginera Cristina Dumitriu, ar fi trebuit să-l simtă Ina Cristian... Spune-mi, o întreb eu apăsat, cu cinism, am sau nu dreptate?... Minți! Ieși afară, afară!! explodează Cristina, ridicînd pumnii să mă lovească, dar îi prind brațele din zbor, lăsîndu-mi sacoșa să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l găsesc eu, / Înaintea hoților de lucruri sfinte", adaug, apoi mă plec și iau de jos sacoșa, vrînd să mă îndrept spre ușă. Ești cinic, Mihai, îmi spune ea pe un ton amar. Uneori, aprob eu din cap, chiar și cinismul poate da roade comestibile. Prefațîndu-ți volumul, un critic a spus: "S-ar părea că Ina Cristian a găsit arcușul sfînt..." Acum, vin eu și te întreb: dacă l-ai găsit, ce-ai făcut cu el, de ce nu-l folosești?! Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai fost tu. Vlad surîde abătut, clătinînd încet din cap. Mda, murmură el. Să zicem că-i așa. Cine e vinovat? Tu! șoptesc eu scurt. Tu trebuiai pedepsit. Ca legea să mă poată pedepsi, trebuie un minim de dovezi... Lasă cinismul, Vlade! îi strig. Spune care-i adevărul! Acela pe care-l știi. Isprăvește! Dacă am înclinat să cred vreodată asta, acum nu mai cred! E drept, strîng eu din umeri, după ce ai pornit Sinteza, te-am văzut la film de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că este vorba de romanele lui Nicolae Filimon (Ciocoii vechi și noi, 1862), Duiliu Zamfirescu (Viața la țară, Tănase Scatiu, 1894- 1896) sau M. Sadoveanu. Și (mic-)burghezii din piesele lui Caragiale, adaug eu, pendulează Între ridicol (jupân Dumitrache) și cinism (Cațavencu). Pe fondul exaltării societății tradiționale, compusă din boieri cumsecade și țărani harnici, apare figura antipatică a arivistului, „În fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniția tive”, observă I.P. Culianu. Una dintre puținele excepții pare să fie romanul Mara (1906
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe cap] În ziua cucernică, tot În 13 colțuri” <endnote id="(791, p. 68)"/>. Pentru Emil Cioran, În 1936, evreii ar fi „cel mai inteligent”, „mai dotat” și „mai cerebral popor”, dar și „cel mai obraznic”, caracterizat prin „vampirism”, „agresivitate”, „cinism” etc. <endnote id="(512, pp. 130-144 ; vezi și 513, p. 222)"/>. „Evreii se bucură de reputația unor inteligențe alese, din care n-ar fi lipsind nici viclenia, dusă la nevoie până la diavolism”, scria În 1937 F. Aderca, preocupat de imaginea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 71)"/>. Cel care a deplâns, Într-adevăr, proverbiala resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici cinismul politicienilor, nici nepăsarea autorităților, ci milenara pasivitate și resemnare a evreilor, statutul lor de victime eterne <endnote id="(267, pp. 410-411)"/>. „Ce vor de la mine” aceste „umbre pe zid” ?, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik : „De ce Își Întind mâinile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avut ei nici un rol În răspândirea acestor basme ? Iată dară, istoria nu face decât să se repete” <endnote id="(219, p. 16)"/>. Trecând peste faptul istoric că nu evreii, ci romanii au pus pe seama primilor creștini astfel de „basme”, rămâne cinismul de care a dat dovadă Nae Ionescu În acest paragraf și În tot textul amintit, inclusiv În concluzia lui : „Suferi pentru că ești evreu ; ai Înceta să fii evreu În momentul În care nu ai mai suferi ; și nu ai putea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rînd (!) despre literatura pe care vrea s-o predea acum. Nu știu cum vor evolua lucrurile, dar de vreme ce C. Ciopraga cochetează cu lașitatea bănuiesc ivirea unor momente grele. Voi juca totul pe o singură carte, dar cu calm, ironie glacială, cu un cinism de care pot fi capabil datorită influenței „mijlocului social” (evident, Gherea!). Tristețea care te încearcă este și a mea. Trebuie deci să părăsești învățămîntul! Nu știu dacă e bine sau nu, dar mă gîndesc la un lucru de care m
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cît și opoziția ; un politician suferă un accident de vînătoare) și cam atît. Filmul ăsta nu face decît să mai adauge puțin zgomot la cacofonia zilnică de ediții speciale și dezvăluiri senzaționale și să susțină, cu amestecul său toxic de cinism și habarnism (dar, slavă Domnului, cu o putere neglijabilă), convingerea generală că toată lumea implicată în politică e coruptă din cap pînă în picioare. Se încheie cu o declarație cabotină de disperare : un Didi Sfiosu dezgustat îngroapă, simbolic, Revoluția romînă. Marinescu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reîntruparea spiritului lui Wilder : parcă e echipat cu un detector special de mirosuri umane urîte, dat la maximum de-o viață întreagă, iar vocea lui e un grohăit vestejitor și totodată melodios, care pare să iasă dintr-o oubliette de cinism fără fund. Presupun că filmului i se poate totuși reproșa că glamorizează politica internațională, pentru că, oricît de cinică ar fi, o comedie ca asta (sau ca His Girl Friday, sau ca One, Two, Three a lui Wilder) e totodată un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
factori, nu toți pe placul artiștilor de atunci), dar viață the real thing produsul experienței și al observației. Scarlett și Rhett, protagoniștii filmului din 1939 cu care Australia se ia la întrecere acum, au viață în ei ; ambiția ei și cinismul lui au un adevăr emoțional pe care spectatorul îl recunoaște și azi și care e motorul filmului. Australia n-are motor (timp de aproape trei ore crește în gol) întrucît personajele sale n-au viață rolurile principale (ca și cele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din substanța
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
adesea suburban al „momentelor” și „schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem asupra poporului român. Amoralismul și imoralitatea personajelor caragialești transformau aria acțiunilor lor într-un infern de superficialitate și cinism, care nu putea să se împace, în gândul meu, cu spațiul spiritual româ- nesc.” Educația de reflex puritanist a ardeleanului intră numaidecât în scenă, astfel că bunul ardelean este enervat de „râsul în orice moment, râsul cu orice preț, râsul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sarcastică și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi.” , respectiv, „pedagogia pe muchie de cuțit pe care o practică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
secundă ce rol are pixul în contactul dintre om și calculator, dar bunul simț din mine mi-a cenzurat normala întrebare „de ce?” și m-a îndemnat să răspund afirmativ. Prima bătălie fiind cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu mă așezasem pe scaun, așa că, nedumerită și contrariată, cu un pix într-o mână, am rămas cu gura căscată apropiindu-mă și depărtându-mă de ecran și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]