3,731 matches
-
prin acest gest, prin aceste cuvinte, dădea naștere uneia dintre tainele cele mai bine păstrate din istoria literaturii? Că au trebuit să treacă opt secole până ce lumea să descopere poezia sublimă a lui Omar Khayyam, până ce Rubaiatele sale să fie cinstite drept una dintre operele cele mai originale ale tuturor timpurilor, până ce straniul destin al manuscrisului din Samarkand să fie, În sfârșit, cunoscut? III În acea noapte, Omar și-a căutat zadarnic somnul Într-un foișor, Într-un pavilion de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceremonios cu putință, Abu Taher Îl roagă pe Omar să se așeze la dreapta sa, obligându-și vecinii să se depărteze În grabă. Apoi reia firul: — Măritul nostru oaspete a avut parte aseară de o Întâmplare nefericită. El, care este cinstit În Khorasan, În Fars și În Mazandaran, el, pe care oricare cetate dorește să-l primească Între zidurile sale, pe care orice principe speră să-l atragă la curtea sa, a fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se află această gazdă atât de mărinimoasă, ca să-i pot adresa mulțumirile mele?“ „Stăpânul meu a murit de mai bine de șapte ani, lăsându-mi o sumă de bani pe care trebuie să o cheltuiesc În Întregime spre a-i cinsti pe vizitatorii Samarkandului.“ „Și cum se numea acest stăpân, ca să pot măcar să povestesc despre milosârdia lui?“ „Numai Preaînaltului i se cuvine recunoștința ta, mulțumește-I Lui, El va ști prin milostenia cui I se aduce mulțumire.“ Și astfel, vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sunt cele mai ospitaliere din toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii Întregi care s-au ruinat ca să-i cinstească pe oaspeți sau pe nevoiași. Cu toate acestea, nu-i vei auzi niciodată făcându-și din asta un titlu de glorie sau lăudându-se. Există mai bine de două mii de fântâni În acest oraș, făcute din teracotă, din aramă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a te teme de nimic din partea mea. Atunci Omar rostește aceste versuri: Oare sărăcia m-a condus către tine? Nimeni nu e sărac dacă știe să-și păstreze plăcerile simple. N-aștept nimic de la tine În afară de faptul de a fi cinstit, Dacă tu știi să cinstești un om drept și liber. — Dumnezeu să-ți Întunece zilele, Khayyam!, murmură Abu Taher ca pentru sine. Nu astfel și gândește, dar spaima sa este adevărată. Păstrează Încă În urechi ecoul unei furii foarte recente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din partea mea. Atunci Omar rostește aceste versuri: Oare sărăcia m-a condus către tine? Nimeni nu e sărac dacă știe să-și păstreze plăcerile simple. N-aștept nimic de la tine În afară de faptul de a fi cinstit, Dacă tu știi să cinstești un om drept și liber. — Dumnezeu să-ți Întunece zilele, Khayyam!, murmură Abu Taher ca pentru sine. Nu astfel și gândește, dar spaima sa este adevărată. Păstrează Încă În urechi ecoul unei furii foarte recente, nu este sigur că are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împartă Bagdadul În sectoare și să Încercuiască palatul califului. Acesta din urmă trebui să Înceteze lupta; „Întâlnirea“ avu, deci, loc. Prințesa se așeză pe un pat acoperit cu aur, Toghrul Beg intră În Încăpere, sărută pământul Înaintea ei, „apoi o cinsti“, scriu cronicarii, „fără ca ea să-și scoată vălul de pe față, fără să-i spună nimic, fără să-i pese de prezența lui“. De-atunci Înainte, el veni s-o vadă În fiecare zi, cu daruri bogate, o cinsti În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apoi o cinsti“, scriu cronicarii, „fără ca ea să-și scoată vălul de pe față, fără să-i spună nimic, fără să-i pese de prezența lui“. De-atunci Înainte, el veni s-o vadă În fiecare zi, cu daruri bogate, o cinsti În fiecare zi, dar nici o singură dată ea nu-l lăsă să-i vadă chipul. La ieșire, după fiecare „Întâlnire“, Îl așteptau mulți oameni, pentru că era atât de bine dispus, Încât satisfăcea orice cerere și oferea daruri fără să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acela care a luat În mâini treburile țării la moartea tatălui său, că eu sunt acela care i-a Îndepărtat pe ceilalți pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dădu drumul Împotriva panterei, aceștia o mușcară, dar ea ajunse și mai viguroasă, Îi doborî, sări asupra stăpânului lor și Îi sfâșie rărunchii. Aceea fu soarta lui Nizam al-Mulk. Cel de-al doilea Își spuse: «Sunt un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini și panteră?». Întoarse spatele și fugi fără să mai aștepte deznodământul luptei. De atunci, a rătăcit din grotă În grotă, din colibă-n colibă, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rămâne nici o clipă cu dumneavoastră. În seara aceea, tatăl lui Fazel, unul dintre cei mai bogați oameni din Teheran, a oferit un dineu În onoarea mea. Prieten apropiat al lui Djamaledin, deși rezervat față de orice acțiune politică, ținea să-l cinstească pe Maestru prin mijlocirea mea; invitase aproape o sută de persoane. Conversația s-a Învârtit În jurul lui Khayyam. Din toate gurile țâșneau catrene și snoave, se Însuflețeau discuții, deviind adesea către politică; cu toții păreau să Întrebuințeze cu dibăcie persana, araba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
comportamentul nostru, de exemplul pe care-l vom oferi. Sacrificiul lui Baskerville a făcut să se uite rapacitatea multor altor străini. Am cea mai mare stimă pentru el, dar, vă asigur, n-am de gând să mor, vreau să fiu cinstit, pur și simplu. Voi sluji Persia așa cum aș sluji o companie americană, n-o voi fura, ci mă voi strădui s-o pun pe picioare și s-o fac să prospere, voi respecta consiliul de administrație, dar fără complimente sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dacă sunt gata să luptăm, este numai de dragul viitorului. Persia nu trăiește Încă sub amintirea Imamului Husein? Cu toate că acest martir n-a făcut decât să ducă o luptă pierdută, a fost Înfrânt, zdrobit, masacrat, el e acela pe care-l cinstim. Persia are nevoie de sânge ca să creadă. Suntem șaptezeci și doi, ca și tovarășii lui Husein. Dacă noi murim, Parlamentul acesta va deveni un loc de pelerinaj, democrația va fi prinde pentru secole Întregi rădăcini În pământul Orientului. Se declarau cu toții gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În frunte ți-e pus. Întrucât stă scris că nu putem avea totul În viață, curajosul bătrân nu lăsa În locul lui nimic mai mult decât o familie săracă și cinstită care În mod sigur nu avea să uite să-i cinstească memoria. Familia nu Însemna doar această fată care a ieșit plângând și copilul care nu făcuse nici un rău lumii, Însemna și o altă fiică și soțul respectiv, părinți a trei copii, din fericire, sănătoși, plus o mătușă nemăritată căreia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
timp am fost pe pajiște, n-am acordat nici o importanță peisajului, sau mai bine zis nu am crezut că o să mă impresioneze atât de mult, încât să mi-l reamintesc până în cele mai mici detalii după optsprezece ani. Ca să fiu cinstit, pe vremea aceea nu-mi păsa mie de peisaje nici cât negru sub unghie. Mă gândeam doar la mine, pe urmă la fata frumoasă cu care eram, mă gândeam la noi doi și apoi iar la mine. Eram la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
singură dată dacă nu am vreo iubită. I-am povestit despre cea de care mă despărțisem. — Era drăguță, am zis. Mi-a făcut plăcere să mă culc cu ea și îi duc dorul din când în când, dar, ca să fiu cinstit, nu mi-a răscolit inima prea tare. Poate inima mea e de vină, poate sunt un insensibil și în ea nu încape nimic altceva. Oare sunt incapabil să iubesc? — N-ai fost niciodată îndrăgostit? a întrebat Naoko. — Niciodată. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adânc și am continuat să citesc. Au trecut patru luni de când sunt aici. M-am gândit mult la tine în tot acest timp. Cu cât m-am gândit mai mult, cu atât mi-am dat seama că nu am fost cinstită față de tine. Ar fi trebuit să fiu mai onestă, să mă fi purtat mai frumos cu tine. Poate că nu mă exprim chiar cum ar trebui. Fetele de vârsta mea nu folosesc niciodată cuvântul „onest“. Fetele tinere, ca mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fiu mai onestă, să mă fi purtat mai frumos cu tine. Poate că nu mă exprim chiar cum ar trebui. Fetele de vârsta mea nu folosesc niciodată cuvântul „onest“. Fetele tinere, ca mine, nu prea fac deosebire între ceea ce e cinstit și ceea ce nu e. Puțin le pasă de acest aspect. Ceea ce le interesează este ceea ce e frumos sau ceea ce le face fericite. „Onest“ este un cuvânt pe care-l folosesc bărbații, de fapt, dar nu pot să nu mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajută pe tine. — Ce-aș putea eu să fac în mod concret? — Mai întâi trebuie să te gândești că ești dispus să ajuți pe cineva și apoi că vrei să te lași ajutat. În al doilea rînd, trebuie să fii cinstit. Nu minți, nu prezinți lucrurile în altă lumină decât sunt ele, nu încerci să ascunzi nimic. Atât e suficient. — O să încerc, dar spune-mi, te rog, Reiko, de ce ești aici de șapte ani de zile? De când stăm de vorbă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea. Știi, avem aici program de discuții în grup, așa că știm, în mare, totul. În plus, eu și Naoko discutăm orice, nu prea există secrete între noi. Am privit-o pe Reiko în timp ce-mi beam cafeaua. — Ca să fiu cinstit, sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg. Nici acum nu știu dacă ceea ce i-am făcut eu lui Naoko la Tokyo a fost bine sau nu. M-am tot gândit, [i tot nu știu ce să cred. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu mine, te rog spune-mi. Acesta e un loc special, cu un sistem special și sunt persoane care nu se pot acomoda. Dacă simți lucrul acesta, te rog spune-mi cinstit. N-o s\ m\ sup\r. Aici suntem cinstiți unii față de alții, ne spunem tot felul de lucruri cu inima deschisă. — Am să-ți spun dacă e cazul. O să fiu cinstit. Naoko s-a așezat pe canapea și s-a rezemat de mine. Când i-am cuprins umerii, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să te gândești atât de mult că vrei să o ajuți, cât mai degrabă că vrei să te restabilești tu prin a o ajuta pe ea să-și revină. Așa se procedează la noi și de aceea trebuie să fii cinstit și să spui tot ce-ți trece prin minte, cel puțin cât timp ești aici. Nimeni nu-și deschide inima în lumea de afară, nu? — Cam așa e, am aprobat eu. — În cei șapte ani de când sunt aici, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
idee. Uneori am senzația că-și va reveni sută la sută în luna următoare, alteori că o va duce așa ani de zile. De aceea, zău că nu știu ce să-ți spun. Nu pot să-ți dau decât sfaturi generale: fii cinstit și încercați să vă ajutați unul pe altul. — De ce ți se pare Naoko un caz atât de complicat? — Poate pentru că țin extrem de mult la ea. Cred că emoțiile și trăirile mele îmi blochează drumul de acces spre starea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A fost tare stângace! Credeam atunci că o să mor de râs. Și acum parcă-mi vine să mă scarpin, când mă gândesc cum a fost. În fine, dar cred că vrei să asculți și continuarea poveștii cu fata. — Ca să fiu cinstit, da. — Păi... spuse Reiko, scărpinându-și o sprânceană cu vârful degetului... După ce a plecat fata de la mine, m-am prăbușit pe un scaun și am rămas cu privirile în gol, neștiind ce să fac. Îmi auzeam inima b\tând puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]