2,496 matches
-
se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă... spre noi... IOANA: Mi-e frică... îmi tremură degetele... Știi ceva? Mai bine leagă-mă la ochi... Dacă mă legi la ochi o să-mi treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat, o acoperă, mai Întâi parțial, apoi tot mai puternic, finalmente luându-i locul cu totul. Un cuvânt, un simplu cuvânt, produsese În mintea mea un declic, două sinapse se ciocniseră aprinzând un beculeț a cărui lumină de avertizare creștea, făcându-și loc printre schizofrenicele mele căutări criptografico-matematico-literale ce se descompuneau lent, lăsându-i cale liberă. „Cheia cifrului”, cheia... cheia - era ceva cu acest cuvânt depozitat undeva, În memoria mea pasivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să coboare sprinten scara, În timp ce ea urca greoi și se oprea gâfâind astmatic la fiecare zece trepte (căci micul lift hidraulic al casei noastre din St. Petersburg refuza În mod constant și destul de jignitor să funcționeze), Mademoiselle susținea că se ciocnise de ea intenționat, o Împinsese, o doborâse și parcă-l și vedeam călcând În picioare trupul ei lungit pe jos. Pleca de la masă din ce În ce mai frecvent și desertul pe care-l rata era trimis diplomatic după ea. Din camera ei aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții. Asemenea emoții false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
studenție, i-am răspuns eu. De foarte de demult. Din sticlă, am repetat mizeria asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai ești al lor, după cum nici ele nu mai înseamnă nimic altceva decât poveste. Aproape un text. M-am întors între petrecăreți și m-am așezat iar lângă ea. — Plouă? m-a întrebat. — Picură. E o noapte frumoasă. Am ciocnit din nou. Apoi ea s-a ridicat și a ieșit. A lipsit mult, credeam că plecase. În locul ei s-a așezat fata cu ochelari care, din senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască“. Am urmat-o în cântec, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
par și mai stupid decât eram în acele clipe. Am izbucnit toți trei în râs. Apoi prietenul meu a început să strângă farfuriile. Am turnat în pahare. Ea a făcut semn că nu mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tu, te aștepți cu paharul plin, cu sticla plină, cu sufletul plin, cu Lumea toată revărsată peste tine ca blândețea unei fulguiri nesfârșite, timp, Moarte, iubiri, iertări și părăsiri ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se va sfârși, celălalt va pleca, iar tu, rămas singur, ai să uiți care, de fapt, dintre voi a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mi-a mers, nu profesez tămâia, îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială și busuioace, o facem aci, are coana Măndica și un ou să ciocnim și de-o pască să ne îndulcim abureala, vinul curge de zici că s-a spart canalizarea, zău, coane, nu se merită. Tragem de-o Înviere cu program, de băgăm în boală mahalaua. Gazolină! Carantină, zău! Sanepid și cloramină!“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să se întoarcă. Era speriat, bâiguia întruna: „Știam că așa am s-o sfârșesc. N-aveam cum s-o termin altfel“. Cu chiu cu vai l-am liniștit. Am ciocnit ouă roșii, am închinat și câteva pahare de vin. Aș fi vrut să mă culc. Aveam chef de Vichi. I-am sugerat că era cazul să se întoarcă la casa lui. A refuzat. Nici nu voia să audă de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru și io-n casă. De atunci, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apărat vreodată ceva, dacă a avut ceva de apărat sau măcar dacă știe ce înseamnă a apăra ceva. Va observa într-un târziu că o privesc cu paharul ridicat. Se va apleca spre masă și își va lua paharul. Vom ciocni. — Noroc! va șopti, sunt sigur, nu pentru mine. Nu îi voi răspunde. Simt cum gândurile ei trec de mine. Voi da paharul pe gât și mă voi ridica de la masă. Voi trece în bucătărie. Corect spus, „mă voi târî spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trece în sufragerie și mă voi așeza pe scaunul meu, la capătul canapelei pe care pernele încă mai erau răsturnate, așa cum stătuse ea între ele. Îmi voi turna un pahar de vin și, ridicându-l, voi face gestul de a ciocni cu toți cei de față, întrebând: — Ei, nu cântă nimeni? Orbul, din cotlonul lui, tresare. Își anină albul toiag de un raft al bibliotecii, scotocește în buzunarul de la piept și scoate o muzicuță. O mângâie ușor, de parcă ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de cart foarte atent ar fi putut presupune că În fața lor naviga, la distanță, un vapor nu prea mare. Dacă pilotul navei știa sau presupunea că se află În apropierea Arhipelagului Galápagos, aflîndu-se În consecință În primejdia de a se ciocni de una din insulele sale, logic ar fi fost să-l liniștească prezența unui vapor care mergea În fața lui, pe aceeași rută, și să opteze pentru a-i urma luminile de poziție, căci atîta vreme cît ele străluceau, Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un vin de Madera, domnule maior. O bunătate! Îl păstrez pentru ocazii sau beau o picătură când sânt răcită. Din fericire, azi nu sărbătorim o gripă. Ciocni cu Cristescu privindu-l în ochi. " Ai instinct, draga mea! Te-ai hotărât exact la timp. Peste câteva zile, Doru ar fi vorbit și planul tău eșua în mod la-men-ta-bil. Recunoaște însă că te bucuri pentru bietul băiat. Nu, n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
m-am plimbat cu Florence aproape o oră pe lângă lacuri... Florence se simte rău, ar trebui să fie atentă cu rinichii... Am citit niște versuri splendide. I le voi trimite lui Florence împreună cu niște toporași... E de ajuns să mă ciocnesc cu stejarul ăsta... N-am făcut nimic pentru ea toată viața. Poftim la tablă, Iordache! Conjugă-mi laboro-laborare, indicativ prezent. Laboro, laboras, laborat..." Apăsă brusc pe accelerator. Cu un scrâșnet, mașina se năpusti spre stejarul de la cotul șoselei. Azimioară întrerupse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la subiect, Da, domnule prim-ministru, ne îndepărtăm de la subiect, eu am spus doar că acum patru ani am fost orbi, iar acum spun că, probabil, continuăm să fim orbi. Indignarea a fost generală sau pe aproape, protestele săreau, se ciocneau, toți voiau să intervină, până și ministrul transporturilor, care, fiind dotat cu o voce stridentă în general vorbea puțin, dădea acum de lucru coardelor vocale, Cer cuvântul, cer cuvântul. Prim-ministrul se uită la președintele republicii ca pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să mă laud, dar sunt strălucit În ceea ce fac, așa că aranjamentul ăsta este convenabil pentru toată lumea. Un pahar de șampanie? Întrebă el, deschizând frigiderul. Fără să mai aștepte un răspuns, destupă o sticlă și turnă șampanie În două pahare. Am ciocnit. Am luat o Înghițitură, resemnată: efectul Milton lucra la nivel Înalt. Este uimitor, nu-i așa, de cât de puțin este nevoie ca să te lași convinsă că un lucru Împotriva căruia ai luptat multă vreme este, de fapt, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
devreme ca să-mi dau seama. Totul s-a petrecut atât de repede, că n-am avut timp să mă gândesc. — Știu că nu mi-ai cerut părerea, dar mie mi se pare că vă potriviți. — Mda. Doi umflați care se ciocnesc în noapte. Mă mir că nu s-a dărâmat patul. — Honey nu e grasă. E ceea ce s-ar putea chema „statuară“. — Nu e genul meu, Nathan. E prea dură. Prea sigură pe ea. Are prea multe păreri. Femeile de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
incapabile să recupereze schimbarea și deveniseră simple purtătoare ale confuziei profunde a oamenilor și ale agresivității provenite din această confuzie. „Democrație”, „opoziție”, „nu ne vindem țara”, „poporul”, „capitalism”, „muncă”, toate aceste cuvinte goale zburau prin aer ca niște păsări rănite, ciocnindu-se și sfîșiindu-se între ele într un balet macabru. Tînăra cu pricina intuise, în sinceritatea nedumeririi sale, un fapt esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
printre trăsuri și sănii, spre Sărindar, ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vedeai numai bărbați de două ori mai grăbiți decât ceilalți cunoscuți ai lui Nicu. Un fel de marțieni, cu toții, și fără însușirile bune ale acelora! Când să iasă cu pachetul lui legat cu sfoară, fu cât pe ce să se ciocnească de un tânăr care se strecură ca o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul, zvâcnea din cap. — Bu-nă ziua, dom-ni-șo-ru-le, spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu pachetul lui legat cu sfoară, fu cât pe ce să se ciocnească de un tânăr care se strecură ca o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul, zvâcnea din cap. — Bu-nă ziua, dom-ni-șo-ru-le, spuse portarul silabisind de parcă tot mai citea. — Bună ziua, domnișorule, îl secondă și Nicu, dar nu mai scoase chipiul. Însă tânărul, prea agitat ca să salute, trecu la chestiune: — Unde se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu, cu un... cu o... cu altceva. Și stăpânul meu, stăpânul lui, vreau să zic, oferă bună recompensă. Locuim nu departe de biserica Icoanei, pe strada Teilor, casele cele noi la care s-a lucrat toată vara. Și iar își ciocni pumnii. A doua ușă pe dreapta, scrie pe ea Anunciuri. Poftiți... În timp ce tânărul nervos, cu mișcări de șopârlă, pleca însoțit de portar, Nicu o luă spre prima lui adresă, la sediul concurenței, în strada Sărindar, măturând cu ochii, pentru orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l mai coboare, că ușa se și deschise, iar în prag se ivi un tânăr cam nervos, care dădea să iasă, iar printre picioarele lui un motan vărgat se strecură afară, cu un șoarece în dinți. Tânărul și polițistul se ciocniră piept în piept. După ce se scuzară deodată, musafirul spuse cine e și ce vrea, iar domnișorul făcu rapid cale-ntoarsă. Avea un mers foarte ciudat. În salon mirosea a cahle-ncinse, de la sobele înalte până aproape de tavan. Costache îl privi pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]