2,426 matches
-
de înțelesuri și practici intersubiective care dau societății un caracter distinct, a fost în mare măsură neglijată. Evenimentele de la 11 Septembrie au împins cultura, în acest sens lărgit, pe agenda internațională, creând o deschidere și o obligație pentru constructiviști. Teza "ciocnirii civilizațiilor" a lui Samuel Huntington a căpătat un nou suflu de viață, comentatorii de pe diverse paliere nemaifiind inhibați în atribuirea unor caracteristici esențialiste "Occidentului" și "Islamului". Puțini mai neagă astăzi importanța culturii în politica mondială, dar tendința copleșitoare este de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
T. W., 86 Yergin, D., 28 Zakaria, F., 58 Zalewski, M., 235 Zehfuss, M., 184, 185 Zimmern, Sir Alfred, 20, 24 "a treia cale", 40 "analogia internă", 108 "cartografiere morală", 203 "câștiguri absolute", 13 "cea de-a treia dezbatere", 235 "ciocnirea civilizațiilor", 115 "cultura anarhiei", 274 "etica discursului", 148 "fundaționism minimalist", 213 "idealism empiric", 226 "interdependența complexă", 208 "internaționalizarea statului", 170 "mâna invizibilă", 89, 90 "metodologie interpretativă", 223, 227, 231 "moralism", 67 "paradigma comunicării", 148 "paradigma producției", 142, 148 "paradigma suveranității
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și de a nu se pune În valoare decât umilindu-se. „Îl știi pe Howard, este stăpânit de o nevoie patologică de a se impune, dublată de o frică patologică de a fi considerat necultivat; jocul ăsta a dus la ciocnirea violentă a celor două obsesii ale sale, deoarece nu putea câștiga decât făcându-și publice golurile din lectură. La Început, psihicul său nu a putut, pur și simplu, absorbi paradoxul și a nimit o carte din secolul al optsprezecelea, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
celor două volume, obeliscul și piramida, se ciocnesc cap în cap. Pe de altă parte, ambele volume se termină sub același unghi de 53°, așa încât muchiile lor se unesc într-un mănunchi simetric de intersecții. O intersecție nu este o ciocnire, iar combinația dintre ciocnire și intersecție produce un contrapunct între coliziune și continuumul armonios. Energia concentrată în centrul punctual ne poate aminti de un arc electric ai cărui electrozi incandescenți generează o lumină de o intensitate orbitoare. Ne mai putem
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și piramida, se ciocnesc cap în cap. Pe de altă parte, ambele volume se termină sub același unghi de 53°, așa încât muchiile lor se unesc într-un mănunchi simetric de intersecții. O intersecție nu este o ciocnire, iar combinația dintre ciocnire și intersecție produce un contrapunct între coliziune și continuumul armonios. Energia concentrată în centrul punctual ne poate aminti de un arc electric ai cărui electrozi incandescenți generează o lumină de o intensitate orbitoare. Ne mai putem gândi la Crearea omului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
măsură de o axă centrală. Această formă o putem numi compoziție bipolară. O astfel de întâlnire dihotomică poate avea caracterul unui dialog între părțile care se cercetează reciproc, ca, de exemplu, în reprezentările Bunei Vestiri. Ea poate să mai dezvăluie ciocnirea unor dușmani sau contrastul dintre contrarii precum lumina și întunericul. Voi începe cu unul dintre desenele evocatoare ale lui Edvard Munch, consacrat temei geloziei. O fâșie albă în mijlocul tabloului desparte o lume a întunericului total, din stânga, de ansamblul șabloanelor vizionare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
egalitate. În plus, înclinația legăturii sporește cu mult tensiunea scenei. Am arătat mai înainte că formele înclinate sunt percepute ca deviații de la osatura statică a verticalei și orizontalei. Astfel, raportul spațial oblic dintre rege și iubită se interpretează ca o ciocnire între subjugarea totală și confruntarea la nivel aproape egal. A doua diagonală din tabloul lui Cranach, pornind din partea stângă jos până sus în dreapta, separă cele două părți una de cealaltă. Împărțirea este făcută de linia oblică a celor trei capete
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
perspectivei centrale pentru decorul arhitectural, dar nu și pentru figuri. În reprezentările Bunei Vestiri, îngerul și Fecioara se află într-un prim-plan simplu, detașat de decorul care se întinde în adâncime. În secolul al XIX lea, Degas realizează o ciocnire șocantă între lumea fantastică a teatrului și lumea „reală” de dincolo de rampă prin juxtapunerea scenei și orchestrei, unite ca într-un colaj. Ori de câte ori figuri sau alte obiecte sunt ținute strict în prim-planul unei picturi, ele păstrează ceva din această
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
au acordat... (nu nemerește) asta... cum să zic de!... Zi-i pe nume de!... A! Sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! (Urale și ciocniri.) Trahanache: (cătră Cațavencu, care a coborât spre el și Tipătescu) Și așa zi, ai? D-ai noștri, stimabile? Bravos! Mă bucur. Cațavencu: Venerabile neică Zahario! În Împrejurări ca acestea (mișcat) micile pasiuni trebuie să dispară. Trahanache: Ei, aici mi-ai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ai noștri, stimabile? Bravos! Mă bucur. Cațavencu: Venerabile neică Zahario! În Împrejurări ca acestea (mișcat) micile pasiuni trebuie să dispară. Trahanache: Ei, aici mi-ai plăcut! Bravos! Să trăiești! Cațavencu: În sănătatea venerabilului și imparțialului nostru prezident, Trahanache! (Urale și ciocniri.) (Zoe vede pe Cetățeanul turmentat în grămadă, ia un pahar și merge de i-l oferă.) Cetățeanul: În sănătatea coanii Joițichii! Că e (sughite) damă bună! (ciocnește cu ea: ea i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.) Cațavencu: (lui
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Urale și ciocniri.) (Zoe vede pe Cetățeanul turmentat în grămadă, ia un pahar și merge de i-l oferă.) Cetățeanul: În sănătatea coanii Joițichii! Că e (sughite) damă bună! (ciocnește cu ea: ea i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.) Cațavencu: (lui Tipătescu încet) Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) Pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... Mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (Urale
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Cațavencu: (lui Tipătescu încet) Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) Pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... Mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (Urale, ciocniri.) Trahanache: (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
relație stabilă. Conflictul nu este numai un act de ruptură, de separație Între două persoane. Prin natura sa, el depășește cadrele stricte ale psihologiei și psihopatologiei, dobândind și o profundă semnificație morală. Conflictele circumstanțiale sunt, de regulă, conflicte de interese, ciocniri imediate, legate În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care pun probleme psihologice și morale serioase sunt conflictele ce apar În cadrul unor cupluri stabil constituite În timp. Ele pot fi conflicte ale Întâlnirii sau conflicte ale intimității. Astfel, am
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
propria viață. Din acest moment, conflictul este deschis. Partenerii se acuză reciproc: cel care acuză se consideră frustrat de către cel pe care-l culpabilizează, și invers. Mecanismele și semnificația conflictelor În cazul unui conflict, avem de-a face cu o ciocnire a statuturilor și rolurilor partenerilor cuplului respectiv. Orice conflict este un scenariu psihologic În care sunt angajați trei factori. În cazul conflictelor de Întâlnire, rolurile sunt distribuite În raport cu interesele disputate. În sensul acesta, avem de-a face cu o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ceilalți. Dar, pentru a îmbogăți și preciza, termenii analizei psihologice a frustrației, este necesară o discuție mai în detaliu asupra fenomene lor de „conflict” și „stres”, cu care fenomenul frustrației intercorelează. Conflictul, în forma sa clasică, rezultă, se știe, din ciocnirea a două trebuințe opuse ca tendință, dar de intensități egale. R.S. Lazarus de exemplu, vede conflictul rezultând din ciocnirea/confruntarea a două cerințe incompatibile în cadrul persoanei; P. Pichot, ca reprezentând situația creată prin existența a două pulsiuni ce intră în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
asupra fenomene lor de „conflict” și „stres”, cu care fenomenul frustrației intercorelează. Conflictul, în forma sa clasică, rezultă, se știe, din ciocnirea a două trebuințe opuse ca tendință, dar de intensități egale. R.S. Lazarus de exemplu, vede conflictul rezultând din ciocnirea/confruntarea a două cerințe incompatibile în cadrul persoanei; P. Pichot, ca reprezentând situația creată prin existența a două pulsiuni ce intră în competiție în același individ; H.H. Kendler îl concepe ca „deșteptarea” unor incompatibile tendințe de comportament, iar J. Nuttin ca
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
izolat, iar mijloacele, într-un anumit context, devin scopuri, iar scopurile - mijloace, distincția merită să fie reținută”. (op. cit., p. 53). O clasificare interesantă a conflictelor găsim la R.S. Lazarus (op. cit.), care le diferențiază după sursa, cerințelor intrate în competiție: a) ciocnirea dintre cerințele interne și cele externe (sursa predominantă a conflictului în copilărie); b) competiția între două cerințe externe (conflict „obiectiv”, interpersonal - de tipul celor descrise de K. Horney, care vorbește de conflicte între standarduri culturale, ce îndeamnă individul către valori
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Supra-Eului” este una de interdicție: închipuid o lege, „Supra-Eul” interzice încălcarea acesteia. Când „Supra-Eul” reușește să domine „Eul”, se nasc autoreproșurile și sentimentele de culpabilitate care joacă un mare rol în desfășurarea vieții sufletești, în generarea comportamentelor patologice și infracționale. Ciocnirea dintre tendințele refulate și normele social-morale duce adesea la conflict și, implicit, la frustrație, deoarece satisfacerea unora se face în detrimentul celorlalte. Tendințele refulate în „inconștient” (sub forma complexelor Oedip, Electra, Jehova, de „inferioritate”, de „castrație”, al „înțărcării” etc.), se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trebuit să lupt mult înainte de a rezolva problema cea mai importantă, aceea de a ști cum se produce «complexul» de inferioritate, pornind de la un «sentiment» de inferioritate și de la sechelele sale fizice și psihice, ca urmare a șocului suferit în ciocnirile vieții. După părerea mea, complexul de inferioritate, adică fenomenul constant al consecințelor sentimentului de inferioritate și al conservării lui forțate, se explică printr-o considerabilă absență a sentimentului de comunitate”. (Cf. R. Mucchielli, op. cit., p. 13). „Complexul de inferioritate” n-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cea mai dificilă din opera educativă este formarea conduitei de «obligativitate», de sentiment al datoriei și răspunderii. Reacțiile infantile, perseverarea așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a fi îndrumat și protejat. Dependența totală de alte persoane, manifestată prin incapacitatea de a-și asuma o răspundere, de a-și organiza în mod independent viața, îl va pune pe viitorul tânăr în situația de a resimți foarte puternic „ciocnirile” cu viața. Ca și suprasolicitarea nenumărată, suprasolicitarea de ordin disciplinar dă naștere, — datorită dozării neraționale a restricțiilor și a impunerii unui sistem de reguli de conduită foarte sever, — unei supraîncordări interioare, unor atitudini de „rezistență” din partea elevului față de orice formă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
că are numai drepturi nu și datorii, că i se cuvine totul. Așa cum remarcă V. Pavelcu, „Reacțiile infantile, perseverează așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa după cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
punct de vedere opus față de cel al teoriei clasice, perspectivele teoreticienilor grupurilor puteau fi privite ca "optimiste"; ei sugerau că societatea ar avea de câștigat din competiția dintre grupuri. Noua "voință a poporului" ar apărea din și prin activitățile și ciocnirile grupurilor. Neocorporatismul pesimist Acest aspect normativ al teoriei grupurilor a ajuns și el să fie pus la îndoială, din aceleași motive și în același mod în care a fost pusă în cauză teoria clasică a grupurilor (Weinstein, 1962: 153-224). Era
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]