8,186 matches
-
cu tine nu era ceva deosebit. Te vedeam peste tot oriunde mă aflam Îmi erai ca o icoană. Abia acum remarc asemănarea izbitoare. Să vă fac cunoștință. Un tânăr atletic se apropie de ei. Era „bronzat” excesiv, aproape tuciuriu. Ceva ciudat plutea în jurul lui dar avea o figură simpatică. Venind direct către ei i se adresă lui Ionel: - Te căutam, Știam de la Alin că ești pe lacuri. Te-a văzut ieri la debarcader. - Cu ce te pot ajuta? Dar dă-mi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
primenind sinteza tuturor răzvrătirilor sfinte. În vers sau viers, în rugă ori poezie, în cântec și dans sau strigătură se împletește întreaga suflare și mărturisire a sufletului creștin. Arta populară este mărturisirea publică, permanentă și colectivă a Neamului nostru întreg. Ciudat duhovnic,-această artă populară! mărturisește Patriarhul pătimirii noastre, poetul Radu Gyr. Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă, și primind-o, o împletește cu argint, o topește în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
coerent. Acestea constituie însă aspecte minore și le-am prezentat doar pentru a nu fi bănuit, nedrept, de vreo intervenție cât de mică asupra textului original. Greșeli grave: ( ... ) 1. «Autonomie pentru Transilvania: Banat, Crisana, Maramures, Transilvania»: Într-un fel foarte ciudat autorul prezintă Transilvania ca fiind suma mai multor provincii sau țări plus Transilvania! Ceva de genul «am un munte, un deal, o câmpie și un podiș, adică un podiș». Trans-silvania, adică ținutul de peste Silvania (vechi nume al Crișanei), are ca
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361604_a_362933]
-
Dușmanul este dușman. Așa s-a născut el. Mie îmi place muzica- Beethoven, Brahms, Chopin. La Chopin chiar plâng. Marșul funebru mă tulbură. Nu mă sperie moartea, ci pregătirea ei. Pac și gata, moartea este simplă. Ce mi se părea ciudat era că dușmanii nu erau mereu aceiași. Ba foști legionari, ba foști comuniști, ba sioniști, jidani adică, ba chiaburi, unii erau de fapt țărani săraci, vagabonzi unii, țigani, fugari peste graniță, monarhiști, sectanți, scandalagii, hoți din comerț, dar cel mai
DOM” COLONEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361694_a_363023]
-
trei aniZveltă cu blană de iarnă deasă pufoasăMaroniu mai închis și tare călduroasăOchii ei mari, castaniu ceva mai închis... XIII. AN NOU, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 731 din 31 decembrie 2012. Afară pe cărare un sunet nou ciudat se aude În depărtare o veveriță hazlie dar speriată tresare Pisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
și urări fericite, strigări și șampanie curgea Pentru anul vechi ce s-a sfârșit și cel nou ce a sosit! La Mulți Ani! vecină La Mulți Ani! la toți vecinii bucuri ... Citește mai mult Afară pe cărare un sunet nou ciudat se audeîn depărtare o veveriță hazlie dar speriată tresarePisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboarăPe geam privesc dar nimic nou nu mai zărescE numai vântul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
că am aparatul la mine și lua câte o poziție sobră să-l pozez. Omul acesta suferea, ochii lui de zimbru înfrunta durerea și singurătatea. Dar în spital mi se părea nu știu cum, o poză. Cei din salon îl priveau cam ciudat. Era normal. Nu înțelegeau, de ce se perindă atâta lume la acel bolnav?! Li se spusese lor că era poet, dar... Miercuri 15 februarie 2012, l-am gasit întins, cu glasul topit, mi-a cerut apă. Spunea ceva în engleză Help
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
și puțin cârn, buzele cărnoase și senzuale. Și mai are ea un fel de a-i zăpăci pe yankei, cum numai ea știe s-o facă. La început lui Mike nu prea i-a plăcut comportamentul ei hazliu și oarecum ciudat. Încă nu înțelegea ce-o fi în capul ei, dacă o face din pasiune sau din interes. N-a trebuit să treacă ănsă prea mult timp, ca Mike să constate că odată cu apariția ei profitul hanului a sporit simțitor. Când
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
dosul unui grilaj din titan rezistent la orice formă de agresiune. La terminarea meciului, hoarda ieși afară să se bucure din plin de victorie, iar în bar rămaseră doar barmanul, pe punctul de a intra în comă și omul acela ciudat ce părea întreg la minte, deși, faptul că rezistase atâta timp în bar și consumase doar zece pahare cu apă chioară, ridicau numeroase semne de întrebare. Curios, barmanul ieși de după gratii, veni la masa lui cu un alt pahar de
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
nici nu încheiase contractele pentru care plecase din țară. Austriecii urmau să le analizeze și să ia o decizie într-un interval de cel mult trei luni. Își făcu o socoteală. Atunci sarcina ei va număra cinci luni. Cât de ciudat, să măsori timpul în luni de sarcină! Înainte, timpul ei se măsura în scadențe și termene de livrare, după căsătorie în data spectacolelor, iar acum... Intrând pe poartă, zări lumina aprinsă în bucătărie. Soțul ei o aștepta. Speranțele se năpustiră
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
de teren arabil : și numai această suprafață o are cu acte în regulă acte eliberate de administrația locală și actuală a Comunei A., respectiv, în proprietate și exploatare personală, ca să zic așa! Restul ,până la 5 ha, adică : 2,60 ha (ciudat , nu-i așa, restul e mai mare decât totalul în proprietate efectivă!) se află în "proprietatea" ilegală (bineînțeles!) a consăteanului (re)numitei, pre numele său creștinesc (!), Mihai B. Care suprafață de teren arabil , din 1990 și până în prezent, a fost
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
culori...” (Celei ce nu mai este). Desigur, emoția revederii ca prin vis, alături de ființa iubită este foarte mare și reînvie clipele de bucurie pe care le-au trăit împreună: “Și nu pot să-mi opresc suspine, / iar mâna-mi tremură ciudat / când gându-mi zboară către tine / la viața-n doi, cât ne-a fost dat” (Celei ce nu mai este). Emblematic,însingurarea poetului crește, pe măsură ce amintirile se întețesc iar el nu-și dorește decât eminecianul codru des, în mijlocul căruia și-
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
scape în felul acesta de toată întâmplarea și grozăvia în care fusese și el implicat până de curând. Câteva străzi mai încolo reuși să scape până și de vocea mulțimii care se îmbulzea spre pretoriu. I se păru de aceea ciudat faptul că la doar câțiva pași de pretoriu era atâta liniște. Privi în urmă și nu văzu pe nimeni deși nu-și credea încă ochilor că este liber, iar mai apoi când se mai liniști și realiză noua sa situație
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
creștine românești care făcea parte din gruparea „Rugului Aprins” dar, mai cu seamă, în perioada modelării și desăvârșirii sale duhovnicești de către mentorul său spiritual - călugărul Evghenie de la „Canal”!... Orice cinste omenească i s-ar acorda părintelui pentru duhovnicia sfinției sale, sună ciudat deoarece viața sa jertfită, în întregime, lui Dumnezeu nu o poate cinsti decât binecuvântarea Celui Căruia i s-a jertfit!... Este vrednică de laudă această viață și activitate!... Datorită acestor oameni minunați, spiritualitatea creștină a rezistat. Noi cei de astăzi
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
termen în contextul în care, în umbra putregaiului unor ambiții demente, zilnic, se aruncă semințele urii printre cei care încearcă și de cele mai multe ori reușesc să trăiască în pace împreună. Să fiu mai explicită, mă refer la români și unguri. Ciudat este că aceste semințe sunt împrăștiate chiar cu ajutorul unor cadre didactice de etnie maghiară care spurcă sufletele curate ale copiilor cu instigații ce nu se potrivesc universului lor de percepție. „Cum să-i spun copilului meu să-și urască tatăl
SEMINŢELE URII ÎN JOCUL PUTERII (COLEGIUL NAŢIONAL UNIREA -TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350632_a_351961]
-
în care s-a văzut el pe sine, cum a văzut el pe alții și cum alții cred că l-au cunoscut. E un Nichita paradoxal și imprevizibil, așa cum a fost el, fără să-și impună, ieșit din canon”. Foarte ciudat și deloc întâmplător, e faptul că Nicolae Băciuț, vrând să aibă un Nichita „numai al meu” - a sfârșit cu „un Nichita al nostru” - adică pentru noi toți, deopotrivă. Pentru că Nichita este un dar al tuturor pentru toți, o avuție publică
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
cutremurându-se. Lânga puști a apărut o tânăra femeie și l-a mângâiat pe creștet. Bărbatul se ridică brusc, încordat ca un arc. Bătăile inimii își accentuau ritmul: „Mama?” Femeia a aprobat, făcând semn din cap. Puștiul era alter-ego-ul său. Ciudat. Stresul, toata perioada cât îl hăituiseră cu acuzațiile, toate acestea îi afectaseră luciditatea? Încă o negare de partea cealaltă. „Ok, să comunicăm atunci!” Băiatul și-a dus mâna la inimă înclinând din cap. „- Cine ești?”îl întrebă în gând. -„Știi
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
regală, Are și armată grea, Sunt în hainele de gală, Mai frumoase, și nu prea! În față sunt pioni, soldați, Care stau în apărare, Cu ofițerii comandanți, Care au un grad mai mare. Sunt și caii nărăvași, Care sar foarte ciudat, Însă trebuie să-i lași, Căci nu sunt de aruncat! Turnuri ce păzesc cetatea, Cu capetele crenelate, Nu au însă libertatea, Capeteleor încoronate. Referință Bibliografică: ȘAHUL / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 557, Anul II, 10 iulie 2012
ŞAHUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351420_a_352749]
-
ziua în fața blocului? Alții de vârsta lor au și copii. Mai târziu îți dau în cap pentru o bucată de pâine!” În naivitatea ei, speră... să nu ajung și eu ca ei. Înaintez spre ieșirea din scară. Vali, un urecheat ciudat, mă salută zâmbind cu gura plină de semințe. Schițez un zâmbet, mă mai întreabă ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc să aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mă întreb dacă vreunul o
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
nu mai doresc să aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mă întreb dacă vreunul o fi avut în viața lui emoții la română, sau s-o fi străduit la matematică. Îmi vine un gând și mai ciudat în minte. Cum or fi arătat când erau bebeluși, moi și pufoși. Ce așteptări o fi având de la ei niște mămici nedormite? Unde, pe ce scară a societății ar trebui să-i așez? Sunt scursuri, sunt plevușcă? Or fi, dar
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
și el vede altfel lumea, mai simplu, și mai din topor, și astfel el este mai util. Nici un filozof până acum nu a zis că iubește materia, dar poeții au zis-o. (își scuipă în palmă ) Și totuși este mai ciudat decât credeam acest soi de oameni numiți poeți. Platon a simțit el mai multe, când a vrut să-i izgonească din cetate, decât bănuim noi. (mică pauză ) Materialiștii n-au răspuns la întrebarea că materia ar fi primordială, căci ei
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pustie în care nu a locuit și nu va locui nimeni niciodată. Ai o nesfârșită și îngrozitoare senzație de pustiu. Senzația de pustiu îți trezește un fel de curiozitate ascuțită. O durere violetă în stomac. ( după un timp) Hm! Ce ciudat ! Când am sesizat eu această curiozitate? Apoi, ideea unicității tale, și de aici un fel de măreție a măreției tale. (râde ușor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Frumoasă expresie. Un fel de măreție a măreției omului. (respiră adânc, tușește cum tușesc tuberculoșii) Dar
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de stânci. Când și când țipetele pescărușilor sfâșie văzduhul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gemând) Mamăă, răspunde-mi tu...(brusc îl îneacă tusea. După ce s-a mai liniștit) E ca și cum ar fi același lucru de aș muri, ori de n-aș muri. Ce ciudat... Să fie același lucru? Nu credeam să ajung aici, și totuși am ajuns. (după un timp) E bine oare, e rău? În general nu este bine ca omul să ajungă aici... Să las asta cu gură de moarte... Însă nu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Acasa > Versuri > Farmec > AN NOU Autor: Stella Reeves Publicat în: Ediția nr. 731 din 31 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Afară pe cărare un sunet nou ciudat se aude În depărtare o veveriță hazlie dar speriată tresare Pisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai
AN NOU de STELLA REEVES în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350825_a_352154]
-
doamne roșeau numai la o privire, iar castitatea, curățenia sufletească și trupească erau virtuți de care nu se făcea caz, fiind comune nu numai înaltelor doamne ci și celor din preajma lor. Începuse să se poarte, în ultima vreme, ceva mai ciudat, afișa aere de mare senioară și se îmbrăca luând de model un tablou foarte vechi, rămas, cine știe prin ce minune, într-o tainiță a castelului și care o înfățișa pe soția unui nobil castelan, numită Kristalla, după cum scrisese pictorul
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]