4,212 matches
-
eu În treaba asta. Îl văd pe evreu, fiul unor imigranți, luând În serios premisele americane. Tu ești liber să faci ce vrei și‑ți poți realiza pe deplin dorințele. Este privilegiul tău, ca american, să cumperi pământ și să clădești o casă unde să locuiești, bucurându‑te din plin de drepturile tale. E adevărat că aici nu‑i vorba decât de tine. Așa Încât ai construit acest sanctuar din New Hampshire unde ești Înconjurat de amintiri de familie. Samovarul rusesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oprească la fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Le duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la care apelează des, aparent din frustrarea vorbitorului de română care vrea să exprime un concept mai aproape de inima lui și nu reușește; inima șefului e americănească, o inimă mare, unsuroasă, ca a unui mâncător de carne, o inimă luminoasă, clădită în forma unui zâmbet. Și e un tip de treabă. Dar de ce povestesc eu de șeful și de Cornel, când necazurile mele sunt în altă parte? E prea devreme, vreau să mă enervez cum trebuie și n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fix pe Magheru, așa neîncrezător cum eram, tocmai ca să verific. Asta mă enerva. E ca atunci când un copil spune că a văzut-o pe Fecioara Maria și lumea, fiindcă sufletul ei are nevoie de exact asemenea povestioare, se apucă să clădească biserici și altare. Eu nu vreau să fiu ca lumea. Eu nu sunt credincios. Nu cred în nimic, ce naiba, sunt rațional. Dar uite că tot m-am dus pe Magheru. Cunoaștem cu toții ruina asta de care nu se sinchisește nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se duse alene În camera alăturată, vag conștient că se despărțise de grup, curios să observe. Într-o cameră interioară, dădu peste mesele de black-jack și-l văzu pe doctorul Pastore așezat deja acolo, cu un teanc modest de jetoane clădit cu o precizie chirurgicală În fața sa. În vreme ce Brunetti Îl privea, acesta ceru o carte, trase un șase, se opri, așteptă cât să tragă și ceilalți jucători, apoi Întoarse cărțile cu fața În sus pentru a afișa un șapte și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sale. El continuă să se uite cum, părând să-l ignore, femeia scoase o tavă, farfurii și, dintr-un alt dulăpior, o cutie de metal pe care o deschise folosind un cuțit. Din ea scoase fursecuri, apoi mai scoase câteva, clădindu-le cu vârf pe una dintre farfurii. Dintr-o altă cutie scoase dulciuri Înfășurate În folie puternic colorată și le așeză unele peste altele pe-o altă farfurie. Cafeaua Începu să fiarbă, iar ea apucă repede vasul, Îl răsturnă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în valoarea colegilor mei pentru că sunt înzestrați cu vocația dăruirii, a formării gândirii critice, a educării și modelării comportamentelor celor cărora am ales să ne dedicăm prin profesia noastră. Viața acestei instituții confirmă faptul că o școală nu se poate clădi decât cu sufletul vibrând, cu multă dragoste pentru omul tânăr care se formează aici, învățând ce e viața, adevărul, cinstea și frumosul. Director adjunct al Liceului Teoretic “Miron Costin” Iași, Profesor Genovica Vulpoi
Liceul - loc al devenirii spirituale. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_579]
-
vei lepăda de mine de trei ori!” Și, ieșind afară, plânse cu amar. - De câte ori îmi amintesc aceste rânduri, își zise Iorgu, mi se pune un nod în gât... Carevasăzică și Petru, primul dintre apostoli, Petru, piatra pe care-și va clădi Iisus Biserica creștină, sfânt între sfinți, și el și-a avut ceasul lui de slăbiciune, clipa de liniște... Dar, atunci, noi... noi, păcătoșii?!... Cocoșul cântă pentru fiecare din noi”, murmură Iorgu, grav. Încearcă să doarmă, să doarmă... Se răsucește sub
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
toată ziua de Sfântă Maria Magdalena, astfel toată Florența l-a văzut. Și pentru a-și arăta puterea, Dumnezeu, drept un act de bunăvoință pentru Fecioara din Rai, Mama sa, a început să facă multe minuni, astfel că pentru a clădi o biserică frumoasă începuse construcția și demolarea multor ateliere, fie că Domnul să însuflețească pe oricine poate ajuta în așa fel încât să o ducă la sfârșit, iar biserică ce a fost începută să poată fi terminată. Documentul VIII Plăti
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nu au cunoștință literelor aceia care, în mare parte, au cea mai mare nevoie să fie atenționați și corectați.215 Din lucrurile ce i-au fost confiscate de magistratură, o parte au fost folosite pentru construcția oratoriului destinat să fie clădit în onoarea venerabilei imagini. Poporul, de asemenea, a contribuit prin ample donații la acest scop, acum că acolo a răsărit o nouă devoțiune față de ea. Documentul XI Testamentul tatălui lui Antonio Rinaldeschi, Giovanni, datat 5 decembrie 1499. [ASF, NA, 16795
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
profesie din lume. Nici Împotriva homosexualilor nu avea ceva, dacă așa se născuseră, dar asta nu Însemna că, tot mai des, aceștia trebuiau să defileze pe bulevarde, În parade lascive, provocatoare; puteau să-și consume sentimentele intim, dacă așa Îi clădise natura. În schimb, nu avea nici o Înțelegere față de homosexualitatea dobîndită, ar fi putut lesne să aibă și el, din curiozitate, o asemenea relație, dar de la Antonia, dumnezeita, rămăsese cu ceva: Orice, nu sodomie! Scrie În Biblie, Thomas! E vocea lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acasă, o pacoste tutunul adus, dar și o plăcere. Plăcere era și femeia, motocicleta - mai mult o furie. Forțarea la maximum a motorului, urletul mașinăriei, amestecat cu al său, viteza năucitoare, fumul frînau, poate, porniri bestiale, trupul lui Thomas era clădit pentru confruntări, lupte adevărate, bătăile la care participa uneori - Întrerupte de poliție tocmai cînd se Încingeau mai tare - nu epuizau complet pornirile ancestrale de vînător. Pe străzile din Copenhaga nu erau nici lupi sau urși, nici cerbi sau măcar iepuri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intrat doctorul Grigore, un bun prieten și colaborator al său, tocmai examina cu atenție cadranele aparatelor la care era conectat pacientul proaspăt adus. Verificase și tensiunea și, cu nelipsitu-i zâmbet optimist, se exprimase în gând: „Frumos ești, băiete! Ești bine clădit și cred că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut... Pentru mine este foarte important să știu. Nu intrai tu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu ideea de independență și autosuficiență. Însă, cred că autonomia este strâns legată de interdependență. Actualmente suntem tot mai interdependenți unii față de ceilalți, din toate punctele de vedere. În societatea contemporană, interdependența, de obicei, suferă de neîncredere reciprocă și se clădește pe relații de putere. Votul ascultării, însă, mi-l imaginez ca pe un apel menit să ne ajute să considerăm interdependența plecând mai degrabă de la încrederea reciprocă decât de la suspiciune, bazând-o mai degrabă pe relațiile de alianță decât de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
putea fi prețul întregului material. Totul fusese cumpărat pe sume derizorii și, întrucît privește cărămida, Stănică se jura că moș Costache a luat-o gratis. Într-adevăr, se dărâmase undeva, prin centru, câteva case vechi, în scopul de a se clădi un mare hotel. Întreprinzătorii cumpărase locul cu un preț în care construcția veche intra prea puțin. Dimpotrivă, zidăria îi încurca, fiindcă n-aveau unde s-o depoziteze și transportarea ei i-ar fi costat parale. Ei oferiră cărămida gratis, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
astea de-acum, pe care le numiți case. De ce-am cumpărat eu cărămidă veche? A-aia e mai bună de zece ori decât asta nouă, am luat tot de la o casă, pe care am văzut-o eu când o clădea, pe când eram copil. Acum cincizeci de ani ședeam pe aici ca-n pădure. Noaptea se clătinau pomii cu șuier, ca la țară. Casele erau rare și ieșeam pe aici, ceata de copii, trecând prin dosul căzărmilor, pe unde e acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrerupsese toată această sfidătoare trambalare a țurțurilor de apă tămăduitoare, răzând complet de pe suprafața pământului mai întîi Capela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicină Legală. Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile văgăunii, în centrul căreia fusese clădită Capela și cu a cărei clisă îi fuseseră acum amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rizurile anvelopelor cele mai tainice fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit de variate. Cu ornamentele și vitraliile stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi fi târât... va fi găsită mereu împrejurarea că între Mozambic și instalațiile de izopropan (cele pe care voi fi delegat să le clădesc în Mozambic) nu vor exista niciodată decât relații de ferocitate. E aproape imposibil de depistat de ce Mozambicul urăște c-o patimă atât de irațională instalațiile noastre de izopropan... Am fost asigurat că era... pe la sfârșitului lunii februarie 1986, când automobilul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în general, rufăriei aparținând puzderiei de rubedenii pe care stăpâna și le descoperea periodic în provincie și ale căror odrasle, în general feminine, aceeași stăpână le accepta uneori, cu larghețe, în gazdă, pentru ca progeniturile lor să aibă putința să-și clădească aici, în Capitală, un viitor. Plutiră câteva bune secunde în apa ca de gheață a căzii (reglîndu- și respirațiile, repunîndu-și și nărăvașul automobil sub control), printre spinările imense ale halatelor, rochițelor, ciorapilor 193 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
289 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când s-a trezit depus cu tălpile pe planșeul de beton al tunelului și-a reluat o poziție neagresivă, de biped, și ne-a făcut cu ochiul. L-au încadrat patru, înnegurați și clădiți cu vitamine, de la trupele de comando. Habar n-am de ce, dar nu l-au pocnit sub privirile noastre. A plecat cu brațele sus. Salutând publicul ca un boxer. Plîngîndu-se în gura mare că se desparte de niște călători atât de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care pândește. 22 Tot Aglaia i-a descurcat: - Dumnealui este! l-a arătat pe cârciumar. Bărbații și-au strâns mâinile, privindu-se. Nevestii i-a pupat Stere mâna mică și rece. Meșterul l-a măsurat dintr-o ochire. Negustorul era clădit bine, aprig după privire și sănătos. La poftit pe scaun și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de marchizi. Eroinele fascicolelor îngălbenite, sărace și frumoase, locuiau în case triste până se ivea un bărbat îndrăzneț să le schimbe viața. Acesta mfrunta o mulțime de primejdii și, în cele din urmă, își ducea mireasa într-un castel frumos, clădit pe o stâncă, unde trăiau amândoi până la bătrânețe. În câte nopți nu visase ea pe prințul d' Astra, pe marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]