4,004 matches
-
-l impună în același timp papei și clerului Franței prin *pragmatica sancțiune de la Bourges (1438). Cît despre burghezie, cea din "orașele mari" care au furnizat regelui în timpul războaielor un ajutor financiar și militar apreciabil, ea își trimite acum, ca și clerul și nobilimea, reprezentanți în *stările generale, al căror rol este de a spune regelui părerea națiunii și mai ales de a transmite națiunii voința regelui. Burghezii intră în administrația regală, cumpără pămînturi nobiliare, profită de dezvoltarea economică și comercială și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cumpără pămînturi nobiliare, profită de dezvoltarea economică și comercială și conduc redresarea franceză și stabilizarea monetară începînd cu Carol al VII-lea. Puterea bancherului Jacques Coeur sub Carol al VII-lea, înflorirea tîrgurilor de la Lyon simbolizează această nouă situație economică. Cler, nobilime, burghezie: cele trei stări, cu excepția țăranilor, apar ca deplin constituite în marile stări generale care se țin la Tours în 1484, un an după moartea lui Ludovic al XI-lea. Franța intră în era modernă. DOCUMENT Devastarea satelor franceze
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din Nantes, în aplauzele tuturor supușilor, aproape. Acest catolicism unanim împărtășit își are rădăcinile, se știe, într-un foarte îndepărtat trecut. Totodată, la începutul secolului al XVI-lea, creștinarea societății franceze rămîne ambiguă și incompletă, în special din cauza mediocrității unui cler foarte numeros, desigur, dar insuficient pregătit și instruit. Situația nu se schimbă decît începînd cu momentul în care, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, înmulțirea seminariilor diocezane, în conformitate cu recomandările conciliului de la Trente (1545-1563), permite rezolvarea problemei formării clericilor. Totodată, chiar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XVII-lea, înmulțirea seminariilor diocezane, în conformitate cu recomandările conciliului de la Trente (1545-1563), permite rezolvarea problemei formării clericilor. Totodată, chiar după această dată și în ciuda luptei duse de episcopi și preoți împotriva *superstițiilor, un decalaj rămîne între creștinismul predat oficial de cler și credințele și practicile celor mai mulți. Credințele. Aceste credințe plasează din nou *dogma creștină într-o concepție asupra lumii care nu pune nici o barieră între ordinea naturală și ordinea supranaturală. Dumnezeu și diavolul sînt neîncetat la treabă în lume, spre fericirea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
după stricta etajare a celor trei ordine antice, dar susțineri de acoperișuri numite "à la française", lucarne și șemineuri. În sculptură, Jean Goujon și Germain Pilon se inspiră direct din păgînism și din Grecia antică. Societatea franceză și începuturile Reformei Cler, nobilime și starea a treia. Întărirea autorității regelui se traduce și printr-un mai bun control al societății. Prin concordatul de la Bologna (1516), Francisc I și-a asigurat supravegherea clerului. Într-adevăr, de acum regele Franței face numirile în funcțiile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
păgînism și din Grecia antică. Societatea franceză și începuturile Reformei Cler, nobilime și starea a treia. Întărirea autorității regelui se traduce și printr-un mai bun control al societății. Prin concordatul de la Bologna (1516), Francisc I și-a asigurat supravegherea clerului. Într-adevăr, de acum regele Franței face numirile în funcțiile importante, adică episcopate și abații, papa rezervîndu-și *investitura spirituală sau canonică. Regele dispune astfel de mijloacele de a-l recompesa pe cutare supus sau cutare familie pe care vrea să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
garantul unității regatului. Dar această unitate este amenințată de începuturile Reformei. Calvin și începuturile Reformei. La sfîrșitul secolului al XV-lea și în primii ani ai secolului al XVI-lea, Biserica Franței prezintă aceleași slăbiciuni, mai ales calitatea mediocră a clerului, și aceleași dorințe de reformă ca și restul Creștinătății. În anii 1510-1520, în jurul lui Jacques Lefevre d'Etaples și al lui Guillaume Briçonnet, viitor episcop de Meaux, se formează un mic grup de umaniști și de clerici dornici de o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Impozitele regale și senioriale nu încetează să crească. Producția agricolă și meșteșugărească scade. Comerțul intern este parțial ruinat. Această situație agravează tensiunile sociale. Dacă marile familii aristocratice și cîteva grupuri restrînse (mai ales bancherii bogați) profită de situație, în schimb clerul, spoliat și copleșit de *contribuții gratuite, mica nobilime de la țară și masele populare de la orașe și sate sînt victimele acestei lungi crize. Populația însăși, care a continuat să crească de la sfîrșitul secolului al XV-lea, tinde să scadă începînd din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ligii. Reluînd opera întreruptă a lui Francisc I și a lui Henric al II-lea, el supraveghează îndeaproape marile instituții ale statului. Parlamentele nu mai pot prezenta observații critice decît după înregistrarea edictelor regale. Stările generale nu mai sînt reunite. Clerul este invitat să contribuie mai mult la cheltuielile publice. Înalta nobilime este constrînsă la ascultare: în 1602, ducele de Biron, care a complotat cu Spania, este judecat și executat. Guvernatorii de provincie își văd puterile reduse doar la atribuțiile militare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
există amenințări atît în interiorul regatului cît și la frontierele sale. Membrii înaltei nobilimi nu sînt supuși decît în aparență. Protestanții rămîn în defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de aceasta, cedarea regiunilor Bresse și Bugey în 1601 de către ducele de Savoia asigură o mai bună protecție a Lyonului, frontiera rămîne vulnerabilă față de Franche-Comté și față de Țările-de-Jos spaniole
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
complot, fie prin război civil, să se opună progresului absolutismului monarhic, referindu-se la vechile valori cavalerești sau feudale, în timp ce, copleșită de impozite, populația se revoltă în strigăte de "Trăiască regele fără gabelă (taxă pe sare)" și găsesc adesea în clerul sau seniorul local un apărător contra cerințelor comisarilor regali (document 2, p. 209). Este și momentul în care se înmulțesc cazurile de posedare satanică și cînd se găsesc judecători care să trimită pe rug vrăjitori și vrăjitoare cu sutele. Nașterea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
clasici. Începuturile reformei catolice și ale jansenismului. Franța lui Richelieu și a lui Mazarin este și cea a începutului reformei catolice. Întîrziată de războaiele religioase, aceasta începe încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea. Ea privește mai ales clerul regular, cu reforma unor ordine vechi și cu apariția unor ordine noi sau recent introduse în Franța care măresc numărul fundațiilor la Paris și în aproape toate orașele regatului: carmelitele, vizitandinele instituite de François de Sales, fiicele carității instituite de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
carmelitele, vizitandinele instituite de François de Sales, fiicele carității instituite de Vincent de Paul, oratorienii, iezuiții convocați din nou în 1603 etc. Aceste ordine activează în toate domeniile: asistența pentru săraci, educarea tineretului, predicarea și misiunile interioare, mai ales formarea clerului, problemă centrală care le condiționează pe celelalte. O elită de pioși laici, unii grupați în 1627 în asociația Compagnie du Saint-Sacrement, ajută în mod eficace inițiativele clerului. Astfel, către 1660, sînt pregătite mijloacele pentru o reformă a clerului parohial și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
domeniile: asistența pentru săraci, educarea tineretului, predicarea și misiunile interioare, mai ales formarea clerului, problemă centrală care le condiționează pe celelalte. O elită de pioși laici, unii grupați în 1627 în asociația Compagnie du Saint-Sacrement, ajută în mod eficace inițiativele clerului. Astfel, către 1660, sînt pregătite mijloacele pentru o reformă a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor janseniste nu poate fi separat de acest climat de renaștere religioasă. Două opere sînt la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ales formarea clerului, problemă centrală care le condiționează pe celelalte. O elită de pioși laici, unii grupați în 1627 în asociația Compagnie du Saint-Sacrement, ajută în mod eficace inițiativele clerului. Astfel, către 1660, sînt pregătite mijloacele pentru o reformă a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor janseniste nu poate fi separat de acest climat de renaștere religioasă. Două opere sînt la originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din curte cadrul unui veritabil cult închinat suveranului de o nobilime domesticită și redusă astfel la neputință. Deși conduce și decide singur, el nu se poate evident lipsi de colaboratori. Are grijă să îi aleagă nu din familia regală, înaltul cler și marea nobilime, decît cu rare excepții, ci îi alege dintre magistrați recent înnobilați care îi vor fi cu atît mai devotați cu cît îi vor datora totul. Din echipa pe care i-a lăsat-o moștenire Mazarin, îl păstrează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
administrativă, legislativă și mai ales judiciară. Intendentul în provincie. Imediat după luarea puterii, Ludovic al XIV-lea, ajutat de Colbert, se dedică operei de restaurare a ordinii și a autorității monarhice, amorsată de Mazarin după Frondă. Marile organe ale statului, clerul, nobilimea, parlamentele, sînt strict supravegheate. Guvernatorii de provincie, toți mari seniori, sînt invitați să locuiască la Curte. Stările provinciale, acolo unde există, și municipalitățile trebuie să accepte intervențiile constante ale intendentului. Într-adevăr, în toate provinciile, acesta deține de acum
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XIV-lea nu ține mai puțin la drepturile sale asupra bisericii Franței, ceea ce îl determină să intre în conflict cu papa Inocențiu al XI-lea începînd din 1673. El se sprijină pe tradițiile *gallicane ale administrației regale și ale clerului francez, rezumate în 1682 într-o "declarație a celor patru articole" și își afirmă independența față de Roma. Totuși, chiar după ce papa a condamnat declarația din 1682, regele se ferește să meargă pînă la ruptură și, imediat după moartea lui Inocențiu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
despre supușii săi din RPR (religie pretins reformată), el intenționează, din 1661, să-i "reducă puțin cîte puțin". Pentru aceasta, preconizează o aplicare restrictivă a Edictului din Nantes: tot ceea ce nu este autorizat ad litteram este interzis. În același timp, clerul catolic se străduiește, fără prea mare succes, să obțină convertiri. Începînd din 1679, atitudinea regelui se asprește. O serie întreagă de hotărîri atacă Edictul din Nantes și îl golesc puțin cîte puțin de conținutul său: suprimarea camerelor formate din două
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În schimb, între 1661 și 1715, reforma catolică se difuzează și se înrădăcinează. Înmulțirea seminariilor este unul din aspectele cele mai importante în acest sens. Către 1700, există cîte un seminar în majoritatea celor 130 de dioceze ale regatului. Un cler de acum încolo mai bine pregătit se poate consacra unei instruiri mai bune a fidelilor. Catehisme, pustnicii, misiuni interne, confrerii constituie tot atîtea forme de pastorale ale căror efecte sînt incontestabile: pe la 1700-1720, practica cvasi unanimă acoperă o evlavie mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
constituie tot atîtea forme de pastorale ale căror efecte sînt incontestabile: pe la 1700-1720, practica cvasi unanimă acoperă o evlavie mai profundă și mai bine înțeleasă decît cu un secol mai devreme, în ciuda supraviețuirii unor credințe sau practici populare pe care clerul le consideră *superstițioase, dar pe care nu reușește să le extirpeze complet. Ludovic al XIV-lea și Europa. Scopurile și mijloacele politicii lui Ludovic al XIV-lea. Evocînd situația în 1661, Ludovic al XIV-lea scrie în Memoriile sale: Pacea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tuturor legilor pentru a-și impune voința. Prinții și nobilimea au fost oprimați. Parlamentele nu mai aveau putere: ele erau obligate să primească și să înregistreze toate edictele, oricare ar fi fost ele, atît de puternic și absolut era regele. Clerul era aservit în mod rușinos voinței regelui: numai cît cerea vreun pic de ajutor și i se acorda mai mult decît ceruse. Clerul se îndatorase oribil de mult. Nici celelalte categorii nu erau mai puțin îndatorate. Numai bancherii și perceptorii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și să înregistreze toate edictele, oricare ar fi fost ele, atît de puternic și absolut era regele. Clerul era aservit în mod rușinos voinței regelui: numai cît cerea vreun pic de ajutor și i se acorda mai mult decît ceruse. Clerul se îndatorase oribil de mult. Nici celelalte categorii nu erau mai puțin îndatorate. Numai bancherii și perceptorii trăiau în pace și veselie, avînd în mîinile lor toți banii regatului. Regele a fost dus la Saint-Denis pe 10 sau 12 ale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1749 un nou impozit, a douăzecea parte (din venit), exercitat asupra veniturilor tuturor supușilor, oricare ar fi ei. În fața acestei atingeri la privilegii, reacția este imediată: parlamentele refuză înregistrarea edictului de instituire, stările din Bretagne și din Languedoc și Adunarea clerului protestează și refuză să plătească. În cele din urmă, regele cedează în parte și renunță la a impune a douăzecea parte clerului. Agitația continuă totuși, parlamentarii pretextînd o nouă înviorare a afacerii janseniste pentru a se pune la adăpost împotriva
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
privilegii, reacția este imediată: parlamentele refuză înregistrarea edictului de instituire, stările din Bretagne și din Languedoc și Adunarea clerului protestează și refuză să plătească. În cele din urmă, regele cedează în parte și renunță la a impune a douăzecea parte clerului. Agitația continuă totuși, parlamentarii pretextînd o nouă înviorare a afacerii janseniste pentru a se pune la adăpost împotriva despotismului (1752-1756). Războiul de Șapte Ani. În plus, după o spectaculoasă răsturnare a alianțelor care, în 1756, determină Prusia să se reconcilieze
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]