16,530 matches
-
trebui să le luăm pe viitor împotriva omului. Una din cele șapte șopârle a dorit: -Să fim și noi dotate cu glande care secretă venin ca șerpii pentru a ne apăra. O altă șopârlă a cerut: -Să putem să regenerăm coada de atâtea ori de câte ori este nevoie. -Să fie pedepsiți oamenii care distrug casele melcilor, a propus vecinul râmei. A venit la acea întâlnire șopârla cu trei ochi Tuatava care a fost întrebată: -Dacă ai venit tocmai din Noua Zeelandă la această mare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să latre cu capul sus, pieptul ieșit în afară, pașii rari și coada învârtind-o de zor parcă era o elice de avion. Auzind zgomotul de care nu se pomenise până atunci între semenii lui, Marele șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toată puterea fiind ajutat de Căiță. Asupra celuilalt cap acționa Buburuza, Ciric și Cârtița. Toți trei îl gâdilau până la epuizare, astfel încât forțele lui Dardailă slăbeau puțin câte puțin. Se apăra când pe stânga, când pe dreapta cu a lui lungă coadă. Când aceasta obosea se apăra cu cele două piciorușe, extrem de mici în comparație cu mărimea corpului. Atât de puternic îl gâdilau cele trei ființe mici încât nu a mai putu rezista și a făcut semn lui Stup: -Te rog, prietene, să mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dovedești? -Stup, nu mai sta de vorbă cu el! a strigat Căiță. Hai, fetelor, să-l terminăm acum! Haideți mai repede! a strigat cât a putut Căiță către Buburuză, Cârtiță, și Ciric și aceștia s-au urcat din nou pe coada lui Dardailă, apoi pe corp și s-au oprit pe unul din cele două capete gâdilându-l. L-au gâdilat până când Dardailă n-a mai putu suporta. -Te rog mult, lasă-mă în pace, că nu mai pot suporta atâta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
N-a apucat să termine vorba că Dardailă a început să arunce flăcări pe nas înspre Stup. -Nu vă fie frică, prieteni, o să-l dovedim imediat. Buburuza, Ciric, Cârtițo și tu, Zvârlugo, atacați-l cum puteți, urcați din nou pe coadă și vă duceți până la gâtul lui, dar nu prea sus ca să pot să-l dovedesc cu iataganul. Trotinel, lovește în el cu toată puterea ta pentru a-l deruta, eu îi voi tăia și celălalt cap. Toți au muncit ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o necăjea, se transforma într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor apăreau două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se cutremurau pereții adăpostului, până în momentul în care a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime cu solzi și se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de aceea întotdeauna am fost convins că fagul este alesul spiritelor dintre aștri. Prima plantă care se naște în pădurea de fag este sfântul ghiocel care anunță primăvara, urmat de către floarea-paștelui care se naște în prima zi de Paște, apoi coada cocoșului care se naște în ziua a doua de Paște și leurda în ziua a treia de Paște a acestei sfinte sărbători. Toate aceste flori au culoarea albă care simbolizează Marea sărbătoare a pământului Învierea Domnului Iisus Hristos. După sărbătorile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era destinat a trăi. CEREMONII LA MOARTE. Indienii mor arareori în casele lor, pentru că ei îndată ce se simt bolnavi, pun de-i transportă pe malul Gangelui spre a se scălda în apele lui. Li se mai pune încă și o coadă de vacă în mâini și îi udă cu udul acestui animal, ca pentru a-i curăța de întinările lor. Pentru văduvele fără copii este o datorie de a arde de vii pe mormântul bărbaților lor și această datorie se-mplinește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui Abraham în care sunt primiți drepții. Iadul e reprezentat printr-un balaur, cu gura deschisă și colți ascuțiți. Din gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și cozi ca de vulpe. Vezi acolo cârciumari care falsifică băutura; croitori necinstiți; desfrânați; călugări, ce nu-și fac "canonul"; arhierei, episcopi, mitropoliți și patriarhia lacomi și simoniaci etc. etc. Spovedisem o țigancă bătrână, care-și trecea vremea pe la călugării din mănăstire
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă Îl ajutară pe Saldaña să se descurce la Madrid după eliberarea din armata din Flandra ca urmare a armistițiului defunctului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca o bilă, după ce Îl consultă În tăcere pe celălalt mascat, care Încuviință. Pungile le puteți păstra domniile voastre. Ca primă. Italianul fluieră Încet printre dinți o melodie asemănătoare ciaconei, ceva gen tirurí-ta-ta repetat de două ori, În timp ce Îl privea cu coada ochiului pe căpitan: — Cred că o să-mi placă trebușoara asta. Zâmbetul Îi dispăruse de pe buze ca să se refugieze În ochii-i negri, care scăpărară primejdios. Aceea a fost prima oară când Alatriste l-a văzut zâmbind pe Gualterio Malatesta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
măștii sale, cu o extremă atenție. În căutătura lui era ceva nou și neliniștitor, de parcă mai rămăsese ceva de spus. Se lăsă atunci o tăcere stigheritoare În Încăperea plină de umbre, iar Alatriste și italianul se observară o clipă cu coada ochiului, Întrebându-se fără cuvinte ce aveau să mai afle. În fața lor, nemișcat, mascatul părea să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii, Între două corpuri de bibliotecă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și mânuia bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se de jos tot mai greu contra atacurilor italianului. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă mătăsoasă. Se pregătea să-și Încline Încă o dată capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care În afară de franceză și latină vorbea și limba ereticilor. — Prietenul meu spune că vă datorează viața, George Villiers părea puțin stingherit, ca și cum din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Dar Îmi amintesc și că domnia voastră Înșivă păreați a fi plin de o deferență deosebită față de celălalt cavaler; și că nu i-ați discutat ordinele decât după ce a plecat și când a apărut din spatele covorului Sfinția... - Alatriste Îl privi cu coada ochiului pe inchizitor, care stătea impasibil de parcă nu de el era vorba - Sa. Poate că și asta mi-a influențat hotărârea de a le cruța viața englezilor. — Primiseși bani buni ca să nu le-o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre copacii morți, atârna lupa bunicului în rama ei de metal, instrumentul de ajutat la citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune Manfred. Aici, în Uppsala, a spus șeful de echipă în vreme ce noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea la pieptul lui literatura lumii. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
răspunsul lui Arm nu mai veni imediat, ci după câteva minute, cât îi trebui ca să-și schițeze micul rechizitoriu: Vrei obiecții? Atunci poftim. Unu: limita de spațiu pentru mesaje este mult prea mică. Poți face un comentariu cu cap și coadă în numai 800 de caractere? Mă îndoiesc. Dacă depășești limita, fiindcă ideea pe care vrei s-o comunici o cere, mesajul trebuie fragmentat, ceea ce îl face mai greu de receptat, mai ales când se intercalează și alte mesaje printre fragmentele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din vremea copilăriei sale preistorice? Da, avea să vadă, doar era ziarist, “mama lui de ziarist” - cum îl tachinase ea. Ciudat. El, un tip care uneori se enerva repede și nu-i trebuia mult să se simtă vexat - călcat pe coadă în demnitatea lui de intelectual, nu găsise de cuviintă decât să zâmbească amuzat și vesel, când ea îl gratulase așa pe mess. Da, “mama lui de ziarist”, asta era, ce altceva? Îi putea fi deja recunoscător lui Arm, că-l
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
toată lumea ca un cal breaz, și ce se întâmplase cu el după aceea. Da, știu, vorbi Doru Ionescu întrerupându-l, ai dreptate, Lumânărescu este așa cum este..., mă abțin să spun vorbe urâte pe seama lui, a fost și a rămas o coadă de topor, naiba să-l ia. Dar acum, că spui ca ți-ai revenit după boală, mai vru el să știe, ce-ai de gând totuși să faci? Nu trebuie să mai rămâi pe tușă, ar fi păcat de talentul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fericite generațiile alea, cărora nu trebuia să le lipsească nici kilowattul, nici metrii pătrați de la bloc, nici mierea, nici sarea, nici aspirina, nici salamul cu soia, nici pachetul de vată, nici sulul de hârtie igienică, nici câinii cu covrigi în coadă, toate urmând să fie distribuite într-o veselie tuturor, pe baza principiului comunist „fiecăruia după nevoi” (și mai ales acelora care nu suportau, prin delicata structură genetică, nici un fel de activitate lucrativă, la ei nevoile fiind maxime). „Apoi, dacă l-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întrucâtva cu actorul Grigore Vasiliu-Birlic în rolul pașnicului Spirache din „Titanic vals”. Acest neajuns nu-l împiedicase însă pe bunicpână la moartea sa subită, survenită într-o dimineață friguroasă din zilele celui de-al treisprezecelea Congres, pe când aștepta disciplinat la coadă să se deschidă la un chioșc de lactate, unde se zvonise cu o seară înainte că urma să se bage unt și brânză telemea din belșug în cinstea realegerii Tovarășului să fie abonat simultan la „Scânteia” și la „România liberă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
iar mai jos plasase un editorial despre societatea socialistă multilateral dezvoltată și libertatea presei, care era admirabilă și chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârșire. Bunicul său făcuse ochii mari și parcursese cele opt pagini ale publicației ilicite de la cap la coadă și de la coadă la cap, clătinând din nasul său expresiv și tot potrivindu-și sub sprâncenele albite ochelarii cu sticle rotunde care îi alunecau spre nări din cauza transpirației, iar când isprăvise într-un târziu voise să știe de unde copiase el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]