3,215 matches
-
o transsubstanțializare a acestei viziuni fiind tocmai convertirea cornutei într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili-s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea (învelirea neofitului în aceasta este practicată în multe inițieri din lume) și în oasele animalului, cum se întâmplă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timp, nu poate fi neglijată implicația thanatică a leagănului și a acoperirii cu flori, dovedită de cântecele funebre în care apar aceste imagini: „...Scoală, Nicolaie, scoală,/ Scoal dje iăș afară,/ Uită- tse sine vine?/ Că vine un șerb mare/ În coarne se avea?/ Leagăn dje mătasă,/ Să tse scoată afar djun casă” (Gorj), „Ca să-ț fasi casă d’e măr/ Cu crusuliță d’e păr/ Crusulița o putrăzî/ Flori dalbe t’-or cutrupi” (Hațeg - Hunedoara). Albul reprezintă culoarea de doliu arhaic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adusă statutului nubil este dublată prin distrugerea pură (nu în scopul hrănirii), specifică haosului. Asemenea cerbului fălos, peștele aflat în apropierea fetei de măritat își face o mândrie din anularea ordinii instaurate. Că peștele paște sau, în alte colinde, are coarne, poate fi explicat în două moduri. Cel dintâi se referă la o suprapunere cu colinda cerbului, ființă care face parte din clasa ambiguă a „animalelor stricătoare”. Pe de altă parte, „dulful”, după cum mai apare numit peștele, sau „duhul de mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o legătură liniștitoare, e simbol de continuitate, supradeterminat în inconștientul colectiv de tehnica «circulară» sau ritmică a producerii sale. Țesătura e ceea ce se opune discon¬tinuității, sfâșierii ca și rupturii”, adică acțiunii periodice a haosului vecin. Imaginea fetei purtată între coarnele unui bou sur are intensitatea unei hierofanii: „Jaim, mic, mare-a venit,/ Ler Doamne/ Și de mare margini n-are/ Și de-adânc, mi-e potrivit./ ’Noată-și, noată bour negru,/ Bour negru, coarne-și poartă./ Dar în coarne el ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a haosului vecin. Imaginea fetei purtată între coarnele unui bou sur are intensitatea unei hierofanii: „Jaim, mic, mare-a venit,/ Ler Doamne/ Și de mare margini n-are/ Și de-adânc, mi-e potrivit./ ’Noată-și, noată bour negru,/ Bour negru, coarne-și poartă./ Dar în coarne el ce poartă?/ Leagăn verde de mătase./ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ileana cea frumoasă” (Cerna - Tulcea). Precum mreaja în care se prinde peștele sacrificat la temelia lumii, leagănul valorifică puterea mătăsii și magia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
purtată între coarnele unui bou sur are intensitatea unei hierofanii: „Jaim, mic, mare-a venit,/ Ler Doamne/ Și de mare margini n-are/ Și de-adânc, mi-e potrivit./ ’Noată-și, noată bour negru,/ Bour negru, coarne-și poartă./ Dar în coarne el ce poartă?/ Leagăn verde de mătase./ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ileana cea frumoasă” (Cerna - Tulcea). Precum mreaja în care se prinde peștele sacrificat la temelia lumii, leagănul valorifică puterea mătăsii și magia legăturilor încheiate de mâinile fecioarei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Șade Ileana cea frumoasă” (Cerna - Tulcea). Precum mreaja în care se prinde peștele sacrificat la temelia lumii, leagănul valorifică puterea mătăsii și magia legăturilor încheiate de mâinile fecioarei: „Leagăn verde de mătase,/ Împletit de puica’n șase” (Cernăuți). Poziționarea între coarnele bourului pare să fie posterioară unei alte localizări: „Prin cel cer, prin cel oțel,/ Prin cel verde vișinel,/ Mi-este-un leagăn, legănel,/ Leagăn verde de mătase,/ Cu sfori dalbe de bumbac”(Grădiștea-Ialomița). Originea vegetală a motivului ar putea explica de ce mătasea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face cu carnea lui, într-o „împărtășanie” totemică ce identifică omul cu animalul: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili- s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale animalului: „Șade (...), ochii-și negri,/ De-mi coase și-mi chindisește,/ Cu fir d-aur împletește,/ Cu mătase isprăvește/ Cămășuță nunului,/ Sangulie mirelui,/ Și cântă d-un cântecel:/ - Boii noștri, cerbilor,/ Răsfirați cornițele,/ Să-ntind sanguliele,/ Să răsară soarele”. Coarnele maiestuoase au deci o mobilitate secretă, ce poate fi controlată de fecioara țesătoare. Marama foarte fină țesută de ea trebuie să se usuce, deci să se desăvârșească. Metaforă a lumii noi formate sub degetele iscusite ale fecioarei, sangulia are nevoie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbol al lumii, este darul nupțial pentru mire, el este coautorul arhetipal al noii lumi. Unele colinde conțin intrarea în scena potopului a voinicului inițiat, similară cu apariția dramatică a Moldoveanului în balada șarpelui. Aflată în leagănul de mătase dintre coarnele Boului Negru (htonian) înotător, fecioara vede nu doar colindătorii (ca revers al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totală. Feciorii pătrund în sacru în forma cerbului solar, perechea cinegetică a cornutei fiind rezervată pentru metamorfoza fetei de împărat. La fel ca bourul, cerbul are o funcție psihopompă atestată de toate textele ceremoniale funebre care descriu mortul purtat între coarnele acestuia. Menirea lui de călăuză spre un alt nivel existențial poate fi explicată prin sugestia coarnelor sale impunătoare, care au format credința că „poartă pe cap arborele vieții”. Mai mult chiar, românii consideră că el duce un brad în frunte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
metamorfoza fetei de împărat. La fel ca bourul, cerbul are o funcție psihopompă atestată de toate textele ceremoniale funebre care descriu mortul purtat între coarnele acestuia. Menirea lui de călăuză spre un alt nivel existențial poate fi explicată prin sugestia coarnelor sale impunătoare, care au format credința că „poartă pe cap arborele vieții”. Mai mult chiar, românii consideră că el duce un brad în frunte. Astfel ne întoarcem la imaginea matcă pentru motivul leagănului, Arborele Cosmic: „La mijloc de lac,/ Crește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
românii consideră că el duce un brad în frunte. Astfel ne întoarcem la imaginea matcă pentru motivul leagănului, Arborele Cosmic: „La mijloc de lac,/ Crește-un măr rotat/ La crenguța lui,/ Leagăn de mătase” (Enisala - Tulcea). Așezată în leagănul dintre coarnele cerbului, fata de măritat evocă imagi¬nea zeiței Bendis sau a unei alte divinități protectoare a vânătorii și a căsătoriei. Funcția maritală a cerbului am regăsit-o și în colindele de fecior, unde îi promite eroului o mireasă. În colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană. Bourul aflat în tovărășia eroului are, de asemenea, puteri htoniene, atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui scuturare provoacă un potop asurzitor, are în basm un corespondent în Cornea, bourul care poartă numele instrumentului făcut din coarnele sale, ca sugestie a funcției lui sacrifi- ciale. El cutremură pământul prin mișcarea piciorului, care ia aici funcția de stâlp al lumii. Ca animal „cosmofor, sau purtător al luminii”, bourul are dreptul de a modifica durata diurnă și de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a hotărî traiectoria soarelui pe boltă. Basme din Fărcașele, Olt, Scheiu de Sus, Dâmbovița și Izvoare, Soroca, aflate în antologia elaborată de I. Oprișan, atestă această putere asupra astrului, sub forma gestului impresionant de a întoarce soarele pe cer cu coarnele. Boul năzdrăvan se naște din convertirea morții, prin frecarea pământului cu pielea unei vaci negre bătrâne. Existența acesteia se încheie numai după întâlnirea eroului, căruia îi indică sacrificiul propriu, asemenea animalelor din colinde. Pielea animalului primigenius capătă astfel aceeași funcție de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu o „vârstă de busuioc” în calea alaiului, dacă nu să-și apere secretul inițierii? Nu este, așadar, vorba de un vânat ce ascunde în pielea sa pe mire, cum consideră Traian Herseni, și căruia i se cer „unghiile și coarnele ca să nu se mai bată pentru ciute”, ci de dublul feminin, ciuta cunoscătoare ce a reușit să ajungă în spațiul securizant al casei sale. Contrar celor declarate, trimișii sunt pețitori, nu vânători și cerințele lor au o valoare magică: „Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ci de dublul feminin, ciuta cunoscătoare ce a reușit să ajungă în spațiul securizant al casei sale. Contrar celor declarate, trimișii sunt pețitori, nu vânători și cerințele lor au o valoare magică: „Nu ți-am cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele”. Aceste elemente animaliere au valoare de talisman și putere asupra totemului; cerându-i fetei însemnele statutului animal, amândouă excrescențe în care se află depozitată forța naturii sălbatice, pețitorii își asigură reușita gestului. Dincolo de supunerea magică, cele două „gajuri” servesc și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care se află depozitată forța naturii sălbatice, pețitorii își asigură reușita gestului. Dincolo de supunerea magică, cele două „gajuri” servesc și pentru „împărtășania” rituală din animalul sacru, fapt ce așază căsătoria sub dominantă fastă: „Prin d-unghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri ca dumneavoastră” (Idem). Metafora nupțială a vânătorii se decodează cu ușurință în textul ceremo¬nial de iarnă. „Tinerii eroi ai colindelor, cărora li se aplică frecvent epitetul de «mirel», vânează sau întâmpină primejdii în postura de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al tinerilor. Modul condițional optativ primește valoare imperativă în imprecațiile mamei care își menește fiul să treacă prin moartea simbolică a înghițirii inițiatice. Șarpele se adresează în același registru „Spargem’ țasta capului”, așa cum o face și bourul cu leagăn între coarne, semn că întrupările zoomorfe își cunosc rolul de animal donator și, pentru a fi împlinit, ele se substituie maestrului inițiator. Adverbul tare constituie o altă marcă stilistică a planului morfologic. El formează frecvent în texte un superlativ al intensității cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]