27,125 matches
-
cu el, citind un text de Michelet, singur cu dânsul în micu-i salon, în timpul primelor bombardamente rusești (din toamna lui 1941), bombardamente, de altfel, foarte slabe. Un salon micuț, amenajat de dânsul, în care galbenul alterna cu albastru. într-un colț, un mic desen de Ingres; în altul un desen de Picasso. A fost fericit în ziua în care i-am spus că salonul acela, aranjat de el, îmi amintea de apartamentul Donnei Maria, din Rue du Bac (cam prin 1928
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
maidanului se aciuase într-un timp și baraca faimosului fotograf B. Brand, ce și-a asigurat nemurirea lăsând posterității chipul diaconului Ion Creangă și insistente anunțuri în "Curierul de Iassi", de prin 1874: "B. B. Brand, fotograf. Strada Păcurari, în colțu stradei Carol aduce la cunoștință publică că atelierul său este deschis în fiecare zi. Toate soiurile de comănzi fotografice se vor esecuta în cea mai mare perfecțiune cu prețuri moderate.""; Ion Mitican, Urcînd Copoul cu gîndul la Podul Verde, Editura
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț de lume ce s-a deschis acum pentru noi.(...) - Da' ce-i, prăvălie, conașule, să să deșchiză? Natura asta a dumitale îi dășchisă dă când lumea și buruienile or muri, or învia altele, să dea de treabă rumânului și mie
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
stăpâne" ? "La București, pisicile n-au personalitate", scrie d-l Andrei Pippidi, adăugând însă îndată că nu din vina lor. Și în continuare: Sunt (...) un trib fugărit și flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
mai sus, adaog că rezerva ce ni se impută față de Germania, pentru care avem toată admirația, noi o numim demnitate, în sensul că nu putem admira slugarnic cutare victorie, așa cum nu putem striga în fiecare zi la gazetă sau la colț de stradă că suntem naționaliști, iar ceilalți, cei care nu strigă, sunt trădători. Avem, pe de altă parte, convingerea că un popor ca poporul german preferă o atitudine cinstită și leală uneia slugarnice și gălăgioase, cum o manifestă o parte
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
năvalnic o pornește, Distruge tot ce-n cale întâlnește, Pe lume, altul ca Gelu nu mai este!... De aceea i se spunea Gelu sparge tot!... Spărsese și lada de lemne a clasei a opta, de lângă soba înaltă ce trona în colțul clasei. Până în clasa a cincea, el învățase la liceul german "Honterus", bustul marelui umanist aflându-se și azi, alături, la intrarea în Biserica neagră, afară, în dreapta. Pe urmă se mutase la noi. Dar firea lui de "neamț" liber rămăsese. Era
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
în care flit să fie folosit ca denumire generică pentru un insecticid, eventual reactualizată prin numele unui produs mai recent: "eu așa am scăpat. Dar am dat și cu flit (raid) la greu... Dai cu Flit prin toate încăperile, pe la colțuri etc., lași geamurile închise măcar un sfert de oră" (gmclub.ro). Insecticidul Flit e un produs cu o tradiție respectabilă (Wikipedia îi explică succesul printr-o campanie publicitară celebră, din 1928; vechea cutie de Flit poate fi văzută pe pagina
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
de pe marginea foii atunci când Sîrbu (urmărit informativ sub numele Suru) povestește amuzat și livresc un accident de vânătoare în urma căruia un prim-secretar e împușcat de colegul său de revoluție socialistă. Cum destinatarul e nimeni altul decât autorul Mistrețului cu colți de argint, iar vina pentru moartea activistului o poartă un "mistreț reacționar" și pe deasupra doct, întregul episod devine savuros. Nu și pentru pixurile lipsite de umor, îmbufnate, ale securiștilor, care se limitează la a încercui sintagmele periculoase, ignorând ceea ce capitaliștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
-l lipsea, într-o poezie pornografică mai mult sau mai puțin "atinsă de degetele artei adevărate?!" Sunt, apoi, alte teme, una mai captivantă ca alta, o mulțime: lectoratul de limbă și cultură română și, bineînțeles, stu-den-ții lui veniți din toate colțurile lumii; industria cărții în Franța și problema lecturii; tematismul, psihanaliza, structuralismul; noua și noua nouă critică; noul și noul nou roman; viața ar--tis-tică pariziană, furnizată de artele lumii, de la literatură la pictură și sculptură, teatru, muzică și cinematografie; complexul tatălui
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de acum. Poezia pornografică, de pildă, - am mai spus-o - nu mai stârnește indignare și nici măcar mirare. Dar mai sunt și alte aspecte. La un moment dat, spre exemplu, autorul, după ce evocă mai multe scene reprobabile ("...în strada Bouchardon. La colț, o mică dispută (salaud, ordure!) încheiată cu o bătaie.", p. 392), afirmă: "Violența, mârlănia nu sunt scuzate de nicio ideologie." (idem). Cititorul din 2007 nu mai află nimic nou: violență și mârlănie avem și noi din belșug. Niciunul dintre genurile
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
o ființă care nu seamănă cu nimeni, deși părinții îi sînt cunoscuți, și întreaga ei viață este cunoscută. (...) Chiar și atunci cînd pare a fi dispărut sau a nu fi existat deloc, chiar și atunci cînd fiecare casă și fiecare colț par a o nega, taina, împotrivindu-se orașului, continuă să-i coloreze aerul". Se întîmplă ca unele orașe să fi fost marcate de forța vizionară a unui mare scriitor în așa grad încît realitatea creației să estompeze realitatea vieții, impunîndu-se
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Panu și ale lui Iacob Negruzzi, romanul Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, Memoriile mandarinului valah de Petre Pandrea), de altele nu (de pildă lipsesc în continuare romanul Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, balada Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Aug. Doinaș). Aici poate ar trebui să purtăm o discuție mai lungă. Sunt de părere că dicționarul coordonat de Ion Pop s-ar putea clasiciza sub titlul O mie de opere literare românești, incluzând în viitor
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
A ști să pună apă la fiert este ceea ce se poate pretinde, obiectiv, unei consoarte. Restul se negociază. Bucureștii mirosurilor de mâncare ieșeau pe un geam, Bucureștii cârciumilor și birturilor populare, orașul în care puii de găină se tăiau la colțul străzii, iar olteanul cu cobilița aducea peștele încă zvâcnind la poartă, în timp ce blocurile de gheață soseau cu camionul cu cai rămân fotografiați în memoria octogenarului. Dacă îi pici în gheare, îți va vorbi de finețurile de la Dragomir Niculescu, de mezelurile
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
nu distorsionează. în partea inferioară a portretului, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a scris anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
nevoia să se exprime așa pentru a nu fi la fel ca toată lumea. Extrem de interesantă este relația eseistului cu regimul comunist, așa cum rezultă ea din interviurile publicate în prezentul volum. Împins cu destulă lipsă de delicatețe de Adrian Păunescu în colțul fără ieșire al unor mărturisiri politice riscante, Alexandru Paleologu are inteligența, șiretenia și ironia necesare pentru a scăpa nevătămat. Demonstrația sa are o logică impecabilă. Marxismul devine, în explicația de atunci a eseistului, extrasă parcă din lumea unuia dintre autorii
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
ar avea cea mai mică putere asupra simțurilor noastre", cap. VII; "Cei ce cunosc cum era forma orașului București înaintea focului de la 1847 n-au decît să se gîndească puțin și-și vor aduce aminte că, mergînd drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe cel Nou, era pe timpii aceia o piață triunghiulară din care își luau începutul trei ulițe: una ducea spre Bărăție, alta către hanul lui Filaret și cea din urmă se îndrepta spre pescăria veche din mahalaua Scaunelor
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din care a pornit/ într-un blînd răsărit.(...) Doamne, îmi este tot mai dor/ De odihna razei mele lăuntrice,/ De chipul Tău surîzînd/ Ivit dintr-un colț de cer să mă judece" (încetează). Această "rază lăuntrică" reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd:/ Anotimpul cenușii,/ Sintagma lui
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Konstantinos Kavafis (sub tipar la Editura Omonia). La sfârșitul acestei primăveri, în toiul manifestărilor organizate cu prilejul Anului Kazantzakis (50 de ani de la sfârșitul său pe un pat de spital din Freiburg, în octombrie 1957), în Grecia și în toate colțurile lumii pe unde a călătorit nemuritorul erou literar și cinematografic Alexis Zorbas, Filippos Filippou "recidivează", tipărind la aceeași editură romanul Moartea lui Zorbas. O carte la care lucrează din 1996, strângând prețioase mărturii de la cei care l-au cunoscut îndeaproape
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
echivalează cu reîntoarcerea oamenilor la stadiul tribal al conștiinței organice: analiza rațională lasă locul sintezelor (contopirilor) magice. Oamenii sînt prinși într-o rețea planetară de imagini și sunete înăuntrul căreia toți formează un stup de albine comunicînd instantaneu dintr-un colț în altul al lumii. Și astfel, modul liniar și fragmentar de manifestare al culturii tiparului dispare, în locul lui apărînd trăsăturile primului stadiu al culturii orale: spontaneitate, lipsă de intermediari și conștiința întregului din care nu poți ieși. Văzul își pierde
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
unde-și iau revanșa. Aproape de Pompidou, la Atelierul Brâncuși, cu intrare liberă și infuzie gratuită de mîndrie. Atelierul, care mai mult se pozează decît se admiră (bagă, dragă, zoom, și te mai uiți acasă...) e, într-un oraș modern, un colț de țară veche, pe-ale cărui policioare răsar bucăți de strălucitoare actualitate. Unelte purtate ordonat, și-o chitară boemă, studii în piatră, bronz și lemn, ancadramente colțuroase și ovaluri șlefuite, asprimi și dulceți, hotărîri, duioșii. Dar... arta n-ar fi
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
Constantin Țoiu La orele opt dimineața, micul aeroplan de poștă aștepta într-un colț retras al Aeroportului, unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
o adevărată demonstrație de rigoare și de zel profesional. Specialiști ai parcelării, și indiscutabili maeștri ai asolamentului, fac aproape tot ce se poate spre a-și întreține întreagă opțiunea geometrică. De la pînza în formă de hexagon la pătratul așezat pe colț și pînă la dreptunghiul ce devine bandă, ca să nu mai amintim formele și pozițiile convenționale, totul este gîndit cu grijă pentru a se introduce în ecuația imaginii și determinarea fizică a suprafeței. Compoziția propriu-zisă reprezintă, oarecum, o consecință. Geometria inițială
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
absența mizeriilor mărunte, în absența crizelor și a căutării, în absența dragostei, în absența întrebărilor esențiale. O scenă revine ca un leitmotiv al filmului, Șlomo privește fascinat luna, îi vorbește, momentul de magie este pe deplin interiorizat. Privită din orice colț, ea este întotdeauna acolo, ea este acel numitor comun, acel reper esențial în peisaj asimilat acestei nostalgii după mama pierdută. O serie de intermitențe, notațiile en passant și scurtcircuitările scenelor dau o notă specifică filmului, uneori cu o falsă impresie
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
celălalt și de teatru. Călăuzei, recunoștința mea. Acum trei ani, cred, după o conferință ținută de Andrei Șerban la Teatrul Act, am stat de vorbă mult la Uniter, unde se organizase o mică recepție intimă. Ne-am retras într-un colț, împreună cu soția lui, și am povestit despre Peter Brook, despre atmosfera și trupa Bulandrei, despre Liviu Ciulei, despre cei cu care a jucat ani și ani și ani pe scena acestui teatru, despre celebrele turnee ale Bulandrei prin lume, despre
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]