2,591 matches
-
teritoriului ocupat azi de Burkina Fâso a fost cucerit de francezi. Cu toate acestea multe zone din teritoriu au rămas sub un control incert. Convenția dintre Franța și Anglia din 14 iunie 1898 a pus capăt amestecului celor două puteri coloniale în teritorii și a trasat granițele dintre colonii. De partea franceză războiul de cucerire a comunităților locale și ale puterii politice a mai continuat încă aproximativ cinci ani. În 1904 teritoriile bazinului Volta au fost integrate în coloniile franceze Senegalul
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
partea franceză războiul de cucerire a comunităților locale și ale puterii politice a mai continuat încă aproximativ cinci ani. În 1904 teritoriile bazinului Volta au fost integrate în coloniile franceze Senegalul superior și Niger ca parte a reorganizării a imperiului colonial francez al Africii de Vest, cu capitala la Bamako. În perioada primului război mondial participarea locală pe teatrul de război european a fost realizată sub forma unor batalioane de Pușcași Senegalezi. Între 1915 și 1916 districtele din partea de vest a ceea ce este
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
forma unor batalioane de Pușcași Senegalezi. Între 1915 și 1916 districtele din partea de vest a ceea ce este azi Burkina Fâso și zona de graniță de est a Maliului au devenit scenă uneia din cele mai importante opoziții armate ale guvernului colonial, cunoscută sub numele de Războiul Volta-Bani. Guvernul francez a reprimat până la urmă mișcarea, doar după ce au suferit mai multe înfrângeri și au mobilizat cea mai mare forță militară în istoria coloniala de până atunci. Opoziția armata au devastat de asemenea
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
uneia din cele mai importante opoziții armate ale guvernului colonial, cunoscută sub numele de Războiul Volta-Bani. Guvernul francez a reprimat până la urmă mișcarea, doar după ce au suferit mai multe înfrângeri și au mobilizat cea mai mare forță militară în istoria coloniala de până atunci. Opoziția armata au devastat de asemenea nordul Sahelian când tuaregii și grupările aliate din zona Dori au rupt tratatul cu guvernul. Volta Superioară franceză a fost fondată la 1 martie 1919, ca urmare a temerilor franceze de
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
grupările aliate din zona Dori au rupt tratatul cu guvernul. Volta Superioară franceză a fost fondată la 1 martie 1919, ca urmare a temerilor franceze de o nouă apariție a revoltelor armate precum și pe considerente economice. Pentru consolidarea administrației, guvernul colonial a separat actualele teritorii ale Burkinei Fâso de cele ale Senegalului Superior și Negerului. Nouă colonie a fost numită Volta Superioară și primul ei guvernator a fost and François Charles Alexis Édouard Hesling. Acesta a inițiat un program ambițios de
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
ar fi Nazi Boni și Roger Nikiema. Anii '60 au cunoscut o creștere a numărului de dramaturgi publicați, iar din anii '70 literatura s-a dezvoltat fiind publicați mulți alți scriitori. Teatrul în Burkina Fâso combină tradiționalul Burkinabè cu influențele coloniale și eforturile post coloniale de educare a populației rurale. Ceremoniile rituale tradiționale ale multor grupuri etnice au ca element dominant dânsul cu măști. Teatrul în stil european a fost introdus în țară în timpurile coloniale și are o importanță influență
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
combină tradiționalul Burkinabè cu influențele coloniale și eforturile post coloniale de educare a populației rurale. Ceremoniile rituale tradiționale ale multor grupuri etnice au ca element dominant dânsul cu măști. Teatrul în stil european a fost introdus în țară în timpurile coloniale și are o importanță influență franceză. Odată cu independența a apărut un nou tip de teatru inspirat din "teatrul forum" cu scopul de a educa și distra populația rurală. Bucătăria din Burkina Fâso, o bucătărie tipică vest africană, se bazeză pe
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
Drumurile de caravane care ajungeau în Africa, venind dinspre Marea Mediterană și de-a lungul Saharei, începând din secolul al XI-lea, au dus la întemeierea, în jurul lacului Ciad, a numeroase regate. Acestea au fost într-o continuă dezvoltare, până când puterile coloniale europene au manifestat interes față de zonele din interiorul Africii. Francezii au fost primii care au pătruns pe teritoriul Ciadului de astăzi, transformându-l în colonia lor, înca din anul 1900. Franța cucerește teritoriul în 1920 și îl include în Africa Ecuatorială
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
fost lovit de revelații coruptive în ciuda încercărilor de a le cenzura. Un anchetator francez a găsit peste 110 de conturi bancare și zeci de proprietăți generoase în Franța;. Sassou a denunțat investigațiile de deturnare de fonduri ca fiind "rasiste" și "coloniale" are următoarele unități administrative, capitalele acestora fiind indicate în paranteze: Acestea au reorganizate din regiuni sub forma unor departamente în 2002. Dintre celelalte localități ale Republicii Congo se menționează Etoumbi RDC este înconjurată aproape integral de uscat, exceptând o fâșie
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
și un document care fusese întocmit în Nicaragua. Acest document se numește "Los Nublados del Dia" care înseamnă "Norii zilei". În acest document guvernul nicaraguan, care era în acea vreme mult mai dezvoltat și din această cauză mai apropiat legilor coloniale, insistă că statul să nu își proclame imediat independența, ci să aștepte ca "norii zilei" să dispară, pana să ia o decizie finală. Totuși, din cauza că acest document a ajuns numai în Costă Rîca, el a avut o influență limitată
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
italiană în (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieșire la Marea Roșie, o colonie care apoi se va numi Eritreea. Totuși, un lucru nou până atunci, etiopienii au rezistat colonizării italiene prin mijloace militare, în plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896, în care Etiopia a unit etniile, reușind ca trupe sub comanda împăratului Menelik al II-lea să-i învingă și să-i expulzeze pe italieni, într-o epocă de convingeri
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
părții continentale s-a prelungit până în 1901. Guineea Ecuatorială a devenit independentă în 12 octombrie 1968, primind această independență de la Spania. De atunci, țara a avut doi conducători: Francisco Macías Nguema, fostul primar al orașului Mongomo sub sistemul spaniol de guvernământ colonial și nepotul său Teodoro Obiang Nguema Mbasogo care cu ajutorul unei lovituri de stat și-a executat unchiul și conduce statul din 1979. În 1982 consituția îi oferă lui Obiang puteri extinse incluzând numirea și demiterea miniștrilor cabinetului, creare legilor prin
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
și China la nord-est, cu Vietnamul la est, cu Cambodgia la sud și cu Thailanda la vest. Laosul își are originile în Imperiul Lan Xang ce a existat între secolele XIV și XVIII. După o perioadă de apartenență la Imperiul Colonial Francez, și-a obținut independența în 1949. O lungă perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist din Laos în 1975. Teritoriul Laosului a fost locuit din vremuri străvechi de diferite populații, ce au
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
Luang Prapang, care va intra în Uniunea Indochineză, astfel devenind protectorat francez. Din 1941 până în 1945 se află sub ocupație japoneză. În 1945, gherilele comuniste înfrâng trupele japoneze și proclamă statul independent Pathet Lao, dar vor fi înfrânte de trupele coloniale franceze, care instaurează regatul, sub protectorat francez și devine stat autonom în cadrul Uniunii Franceze, iar din 1953 stat independent. Începând cu anul 1950, începe războiul civil dintre comuniști, sprijiniți de statele comuniste, și monarhiști, sprijinți de Franța și SUA, care
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
nu este titlul recunoscut oficial. Etnonimul "mexican" a fost folosit în limba spaniolă de la contactul dintre europeni și americani în moduri diferite. Pentru Spania secolului al XVI-lea, mexicanii au fost locuitorii din Mexic-Tenochtitlan, vorbitori ai limbii náhuatl. În perioada colonială unii creoli și spanioli rezidenți în Noua Spanie au folosit etnonimul pentru a se referi la ei înșiși. Liderii Războiului de Independență ezitau ca numele țării să fie ca și numele locuitorilor săi. Conform Planului de la Iguala, țara va adopta
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
districtul Bamako. În prezent este în curs reforma de descentralizare, care are ca obiectiv transferarea competenței administrative. Scopul este că gestionarea provinciala să fie cât mai aproape de populația locală. Această reformă vrea să sfârșească cu divizarea teritorială moștenita din era coloniala și constă într-un proces de consultare a populației care a permis crearea unor noi comune, care reunesc mai multe sate și fracțiuni de teritoriu conform unor criterii bine definite. Există 703 comune în Mâli, dintre care 684 au fost
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
strămutați cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinței”, chiar dacă nu intenționau să se reintegreze în societatea africană. Americano-liberienii s-au considerat americani și au fost tratați ca atare de către indigeni. Deasemenea, au fost recunoscuți ca americani de către autoritățile coloniale britanice din țara vecină, Sierra Leone. Simbolurile statului liberian (deviza, stema și drapelul) reflectă identitatea americană precum și experiența de imigranți a liberienilor. În viziunea americano-liberienilor, noii-veniți vor coexista cu indigenii, care în cele din urmă vor fi asimilați, în cadrul statului puternic
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
care democrația a lipsit ca substanță. După 1877, Partidul True Whig a monopolizat puterea politică în această țară. Guvernele liberiene din acea perioadă au fost confruntate cu o serie de probleme legate de suvernitatea țării, în contextul în care puterile coloniale vecine, Marea Britanie (pe atunci Imperiul Britanic) și Franța exercitau presiuni crescânde asupra puterii de la Monrovia. Totuși, Liberia nu și-a pierdut suveranitatea, ci doar posibilitatea de a anexa noi teritorii din jurul frontierelor cu metropolele mai sus menționate. Mai multe embargouri
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
dintre culturi diferite, care s-au stabilit în țară de-a lungul istoriei sale: spaniole, amerindiene, africane, din vestul Indiei, columbiene, americane, chineze etc. Această combinație se regăsește în muzică, gastronomie și artă. Influența spaniolă este prezentă în arhitectura orașelor coloniale, în special în cartierul vechi din Panama și în provinciile centrale ale țării. De asemenea, produsul alimentar este rezultatul a diversității culturale: cei de origine africană au contribuit cu rețete pe bază de fructe de mare, în timp ce consumul de orez
Panama () [Corola-website/Science/298134_a_299463]
-
august 1500 primul european care vizitează Madagascarul, urmat de negustorii olandezi, francezi și englezi. De la numele de ""matacassi"" dat de europeni popoarelor aborigene derivă denumirea modernă a statului. Tentativa Franței de a-și impune în secolul al XVII-lea autoritatea colonială eșuează în față rezistenței autohtone. Regatul absolutist Merina (Imerina) creat în secolul al XVII-lea unifică, în timpul suveranului Radama I (1810-1828), întreaga insulă și adoptă numele oficial de "Regatul Madagascar". În 1885 Franța impune Madagascarului protectoratul său, apoi îl proclamă
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
insule din arhipelagul Antilele Mici, între Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Este cel mai mic stat de pe continentele americane atât din punct de vedere al suprafeței cât și al populației. Insulele Saint Kitts și Nevis sunt două dintre cele mai vechi teritorii coloniale din Caraibe. Saint Kitts a devenit prima colonie britanică din Indiile de Vest în 1624 și apoi a devenit prima colonie franceză în Caraibe în 1625, atunci când ambele națiuni au decis să împartă insula. Cinci mii de ani înainte de sosirea
Sfântul Cristofor și Nevis () [Corola-website/Science/298141_a_299470]
-
Inițial, acestea au servit drept arme, dar, cu timpul, au devenit un simbol al statutului social al yemeniților, pe care le poartă și astăzi cu mândrie. Rădăcinile conflictului îndelungat care a făcut ravagii în Yemen pot fi regăsite în perioada colonială. În anul 1839, orașul Aden din sudul țării a fost ocupat de britanici. Odată cu inagurarea canalului Suez, în 1869, Yemen a căpătat o mare importanță strategică. În anul 1918, a devenit regat independent. În următoarele decenii, au avut loc confruntări
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
de Sfântul Vicențiu se află Sfânta Lucia, la est de Barbados. Sfântul Vicențiu și Grenadine sunt dens populate (peste 300 locuitori/km²) având 120.000 de persoane. Capitala este Kingstown, care este, de asemenea, principalul său port. Țara are o istorie colonială franceză și britanică, iar acum este stat în interiorul organizației Commonwealth și Comunității Caraibelor (CARICOM). Insula cunoscută acum sub numele de Insula Sfântul Vicențiu a fost numită "Hairouna" ("Pământul celor binecuvântați") de către nativii caraibieni. Caraibienii au împiedicat agresiv așezarea europenilor pe
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
aspre atât pentru foștii sclavi cât și pentru lucrătorilor imigranți agricoli, scăderea prețului zahărului în lume a făcut ca economia să stagneze până la începutul secolului. De la 1763 până la independența în 1979, Sfântul Vicențiu a trecut prin diferite etape ale statutului colonial sub britanici. Un reprezentant a fost autorizat în 1776, guvernul coloniei coroanei a fost instalat în 1877, un consiliu legislativ a fost creat în 1925, și sufragiul universal pentru adulți a fost acordat în 1951. În timpul perioadei sale de control
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economice reduse și a poziției strategice mai puțin importante (fiind controlată de șefi beduini) a scăpat de voracitatea puterilor imperiale din Europa, dar italienii, care voiau să-și creeze și ei un imperiu colonial, nu aveau în acea perioadă la dispoziție niciun alt obiectiv mai potrivit pentru a-l anexa, iar proximitatea geografică a Libiei cu peninsula apenină le-a facilitat fără îndoială planurile. Dominația italiană asupra Libiei, sau o numeau ei -Tripolitania, a
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]