2,714 matches
-
de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie colonială cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
idee exactă a ceea ce putea fi o primărie sau o prefectură, tot așteptând pe o bancă de mușama în fața unor afișe mari care te invitau să subscrii la bonuri de tezaur scutite de impozite sau să te angajezi în armata colonială, tot intrând în birouri în care expresiile erau la fel de ușor previzibile ca și clasorul cu tăblii mobile sau etajerele de dosare. Avantajul, cum îi spunea Rambert lui Rieux, era că toate acestea îi ascundeau adevărata situație. Progresele ciumei, practic vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putea, neavînd Încotro, să Înghită și broasca americană, spunînd - la Întoarcerea hoinarului - că a fost chiar cireașa de pe tort. Departe, Thomas Încerca să dea de urma lui Bert. Avea adresa, a găsit, nu prea greu, locuința, o vilă În stil colonial, dar În mod sigur construcția era destul de nouă, se vedea bine. Nu i-a plăcut lui Thomas; o copie. Ar fi vrut să fie o casă autentică, fiul său să locuiască sub un acoperiș ce adăpostea urmașii unor cuceritori, asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În ziua aceea. Dar la mai puțin de un ceas a ieșit, trebuia să se vadă cu Thomas, cum hotărîseră de dimineață; vorbiseră, Între timp, la telefon. Thomas Îl aștepta În mașina Închiriată, parcată În apropierea casei. Privea coloanele locuinței coloniale contrafăcute. Dintre acestea, dezinvolt, sportiv, a apărut Bert. Era fiul său! Nu era loc de Îndoială! Peste doi-trei ani s-ar fi putut bate pentru el toate echipele de fotbal american. Poate și unele de baschet, dar mai puțin probabil
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avem cafea, nici lapte nu avem, mersi, nu mai avem prăjituri, nu servim răcoritoare, mersi, apa minerală s-a terminat, mersi, mersi, mereu zâmbind, îndatoritor, aplecat deasupra revistei aceleia lucioase. Un adevărat domn! Liniștit, relaxat, la belle époque, un dandy colonial, venit să confere, pentru câteva clipe, stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai plimbat, dar nu știu un lucru: ai fost Îndrăgos...tit vreodată? Douăzeci și doi Cantina săracilor la care Antoniu se hotărăște În fine să meargă, se află pe o stradă dosnică de lângă podul Elefterie, Într-o casă cu aspect colonial, care a fost pe rând: cazarmă, internat de băieți, oficiu de pensii, și arhivă a unui liceu militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Board of Health) s-a arătat îndeobște interesat de a se documenta asupra bolii care afectase destul de grav insulele britanice, mai cu seamă Irlanda, în cursul iernii 1831-1832, și al cărei focar se afla, după cum se știe, în India - posesiune colonială engleză. Factorii de răspundere ai ministerului au luat contactul cu Foreign Office, adresând consulatelor britanice din cuprinsul Imperiului Otoman, îndeosebi din Levant, un chestionar asupra manifestărilor epidemiei de holeră din 1831-1832, asupra felului în care fusese combătută și, în sfârșit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
zilele de când am venit în America și descopăr, surprins, că n-a trecut nici o săptămână. Asta în "timpul obiectiv", cum îl numește Proust. În "timpul subiectiv", zilele s-au dilatat, iar excursia prin Valea Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aibă, totuși, gust de cafea. Mona apare în ușă cu mâinile-n sân și zice: — Ce? — Vezi că trebuie să treci pe la - zice Helen, frunzărind prin agendă - ... așa, să treci pe la casa din Willmont Place, numărul 4673. E în stil colonial olandez, cu verandă, patru dormitoare, două băi și omor deosebit de grav. „Recepție?“ zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa pe o bucată de hârtie, pe care i-o întinde. Nu trebuie să rezolvi nimic. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit să topesc totul încercând să le dezlipesc cu un dizolvant chimic. Nimic nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf lovește mingea. O femeie recită primul paragraf din discursul lui Lincoln de la Gettysburg și câștigă zece mii de dolari. Prima casă pe care am făcut-o era o o clădire de patru etaje cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau case scunde, cu tencuiala felurit colorată, iar în spatele lor se înălțau cele două clopotnițe rotunde ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței rătăceau câteva siluete, ude leoarcă. Pe lângă case umbla, cu pași mărunți, cu mișcări încete, o mulțime pestriță de gau-chos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bogați. Am pus receptorul în furcă și am gemut. Apoi am avut o revelație: vila familiei Sprague era la o aruncătură de băț de June Street. Dintr-odată misiunea deveni fascinantă. • • • Peste o oră sunam la ușa vilei în stil colonial. Mi-a deschis o femeie căruntă, frumoasă, la vreo cincizeci de ani, îmbrăcată în haine de lucru prăfuite. Am spus: — Sunt polițistul Bleichert de la Departamentul de Poliție din Los Angeles. Dați-mi voie să vă transmit condoleanțele mele, doamnă... Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să fie! M-ai prins cu mâța-n sac. Hai să bem ceva. Am dat colțul pe June Street. Jane îi scoase lesa câinelui, care o zbughi înaintea noastră și urcă scările spre ușa din față a clădirii în stil colonial ce aparținea familiei Chambers. L-am ajuns din urmă peste câteva secunde. Jane deschise ușa. Și iată-l pe amicul din coșmarurile mele - clovnul cu gura tăiată. M-am cutremurat. — Blestemăția asta! Jane zâmbi. — Vrei să-l acopăr cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înzestrat cu o excepțională elocință, mai apoi cancelar, el devine În 1868 prim-ministru. Anglia, Coroana Îi datorează enorm: un conservatorism modern, echilibrat Între tradiție și deschiderea spre nou, o politică externă care transformă Anglia În cel mai respectat imperiu colonial din lume. Cine să-și mai aducă aminte de tinerețea dandy a marelui bărbat de stat, Înnobilat la bătrânețe de regină? Doar cei care au plăcerea să-i recitească romanele. MontesquiouContele Robert de Montesquiou-Fezensac (1855-1921) se adaugă pleiadei de aristocrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bucur să te cunosc. Îi întinse mâna. — După cum vezi, lucrăm în cele mai frumoase două clădiri pe care le deține Departamentul de Stat oriunde în lume, spuse el cum ieșiră în grădină, o peluză mare, dreptunghiulară, așezată în fața unei case coloniale impunătoare. Nu se mai auzea vacarmul străzii Agron acum. Singurul zgomot era făcut de un grădinar în vârstă, care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
veacuri practica istorică la zi, făcând din Alexandru cel Mare un autentic pionier al colonialismului. Ideea nu-mi aparține; se regăsește Într-un studiu din 1979 al universitarului parizian Pierre Briant, care vede În Alexandru cel Mare un veritabil model colonial pentru Franța contemporană. Dar să nu ne Îndepărtăm de subiect... Vorbeam despre modernitatea gândirii politice a Macedoneanului. El este un precursor genial al globalizării din zilele noastre, la nivelul și cu mijloacele timpului, bineînțeles, dar asta contează abia În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
1822). Primul ordin pe care-l semnează împăratul Braziliei este redeschiderea Lojii Marelui Orient. ,,Don Pedro nu putea să uite că, după expresia lui Mareschal, actul de la 12 octombrie a fost "entiérement leur ouvrage" (Oliveila Lima). Cu pierderea Braziliei, imperiul colonial portughez suferă cea mai grea lovitură din istoria sa. Și este cel puțin ciudat că această lovitură i-a fost dată chiar de către Prințul moștenitor... Câteva luni după insurecția de la Porto, garnizoana militară a Lisabonei aderă la revoluție. Se alcătuiește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
O. Martins) proclamă că trebuie să se facă ceva pentru eliberarea "acelor nenorociți de indigeni" (those damn'd natives). Indigenii erau portughezii terorizați de Don Miguel. În Londra apăreau afișe cu următorul text: Se caută de către o companie comercială și colonială, bărbați activi și inteligenți, pentru a lucra ca fermieri în Brazilia sau aiurea". Oamenii se înrolează fără să știe unde vor fi trimiși. Se angajează marinari englezi, cu căpitanii lor - toți cu salarii excelente și contracte în regulă. Bani se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului XIX imperiul acesta colonial mergea spre dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don Miguel - e lipsit de o concepție imperialistă și expansionistă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului XIX imperiul acesta colonial mergea spre dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don Miguel - e lipsit de o concepție imperialistă și expansionistă, singura care poate face să dureze și să crească un imperiu colonial. O
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acesta colonial mergea spre dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don Miguel - e lipsit de o concepție imperialistă și expansionistă, singura care poate face să dureze și să crească un imperiu colonial. O detestabilă administrație ruina lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase, în 1834, a făcut posibilă infiltrarea misionarilor protestanți și, prin ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Veniturile coloniilor erau adesea puse în gaj și aceasta alcătuia, în ochii multora, singura lor calitate. Dar la ultimul sfert al veacului XIX, Africa devenise mărul discordiei între Germania, Anglia, Belgia și Franța. Sub Bismarck, Germania începuse alcătuirea unui imperiu colonial. Regele Belgienilor ajunge posesorul imensului teritoriu african cunoscut sub numele de Statul liber al Congoului. O serie întreagă de alianțe secrete, tratate, proiecte de anexiune, se țes între cancelarii. Apar noi formule diplomatice: în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încheie convenția de la Berlin (26 februarie 1885), la care iau parte și Anglia și Portugalia, și prin care se declară că "un teritoriu neorganizat ca stat este juridicește vacant". Portugalia se vede silită, deci, să facă dovadă că teritoriile sale coloniale sunt "state". Este surprinzător, ținând seamă de pasivitatea și nihilismul metropolei, că prestigiul portughez rămâne neștirbit, în acești ani dramatici, datorită dârzeniei, inteligenței și spiritului de sacrificiu al unei elite de exploratori și ofițeri coloniali. Ceea ce realizează expedițiile portugheze, conduse
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
facă dovadă că teritoriile sale coloniale sunt "state". Este surprinzător, ținând seamă de pasivitatea și nihilismul metropolei, că prestigiul portughez rămâne neștirbit, în acești ani dramatici, datorită dârzeniei, inteligenței și spiritului de sacrificiu al unei elite de exploratori și ofițeri coloniali. Ceea ce realizează expedițiile portugheze, conduse de un Mousinho, Antonio Maria Cardoso, Victor Cardon, Paiva de Andrade, Serpa Pinto și alții, este uluitor. Această mână de oameni întîmpină și biruiesc neînchipuite obstacole ca să reorganizeze coloniile, să exploreze regiuni noi, să deschidă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]