2,623 matches
-
este supusă vânturilor și bogată în cascade și cu o vegetație luxuriantă. Partea vestica, este mai uscată iar vânturile nu sunt la fel de puternice, aceasta fiind partea turistică a insulei. Datorită reliefului muntos, insula a permis dezvoltarea multor microclimate unice. În urma colonizării, oamenii au adus numeroase specii vegetale și animale externe, care au modificat considerabil aspectul insulei. Insula Réunion este unul intre puținele teritorii în care primii locuitori au fost europenii. La descoperirea acesteia de către navigatorii europeni în drum spre India, insula
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
SR) -Jimbolia - Timișoara. Prima atestare documentară sub numele de "Chumbul" in dijmele papale din 1333. A fost colonizată in 1766 cu populație germană si denumită "Hatzfeld". Din 1924 aparține de România sub numele de Jimbolia. Deoarece localitatea Jimbolia era de la colonizarea în 1766, mai mare (405 case) decât localitățile din imprejurime (cu numai 50-300 case), a ajuns de timpuriu loc de târg cu importanță economică în teritoriul aflat între orașele Timișoara si Kikinda. De aceea, de mai multe ori în decursul
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
al tribunalului Sibiu, post de jandarmi, filială locală de poștă și telegrafie (PTTR), gară CFR și o circumscripție sanitară rurală. Este atestat documentar în 1265: Tholmach. Potrivit mai multor istorici, numele localității este amintirea numelui unui trib peceneg, "Talmaci". După colonizarea sașilor, Tălmaciu devine centrul scaunului românesc cu același nume, cuprinzând localitățile Tălmăcel, Boița, Turnu Roșu, Racovița, Sebeșu de Jos și Plopi (astăzi dispărut). Din 1453, Scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate Scaunului Sibiului, ca subunități administrativ-teritoriale subordonate
Tălmaciu () [Corola-website/Science/297088_a_298417]
-
i sau sașii transilvăneni (în , colocvial "Sachsen", în dialectul săsesc "Soxen") sunt o populație de origine etnică germană, stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea. Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei ci, ceva mai devreme, unii din germanii care, din aprilie până în octombrie 1096
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei ci, ceva mai devreme, unii din germanii care, din aprilie până în octombrie 1096, participaseră la Cruciada țăranilor. Originea numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă, așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
sașilor (în ) din Cricău ("Krakau"), Ighiu ("Krapundorf") și Romos ("Rumes") și le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetățenit denumirea de "sas", germanii din Ardeal au fost denumiți în mod unitar sași. La începuturile colonizării, denumirea de "sași" era dată minerilor săraci și persoanelor condamnate din Saxonia. Limba vorbită de sași a fost numită de sași, în dialectul săsesc "saksesch" (în ) abia relativ de curând, în timp ce țăranii înșiși își desemnau modul de vorbire ca "detsch
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
era denumită în dialectul săsesc "muëseresch", adică „limba soldaților austrieci”, văzuți de ei ca străini. Karl Kurt Klein a avansat ideea că sașii nefiind „"Saxones"”, au primit numele de la cineva din afara Transilvaniei. În susținerea conceptului stau numele localităților întemeiate pe timpul colonizării, consemnate mai târziu, care conțin cuvântul „"deutsch"” (exemplu: Deutsch-Kreuz - Criț). Aceste nume au fost comparate cu „"Sachsenhausen"” (Săsăuși), în dialect „"Sessenhousn"”. Cum termenul de „"Sassen"” este folosit în Saxonia Inferioară și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-o pronunție nesaxonă „"Sachsen"”. Această proveniență a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc, rezultând ideea că ar trebui să sune „"Sasse"” dar de fapt era pronunțat „"Sachse"”. Alte
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriș din Banat, precum și abația cisterciană Cârța din Țara Făgărașului. Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafață de aproximativ 30.000 km². Sub aspect teritorial-administrativ
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
în aceeași perioadă și au fost construite pe baza unei idei unitare. Analizând stilul arhitectonic, W.Horwath trage concluzia că edificiile așezărilor indică faptul că cele mai vechi construcții romanice au fost construite în capitulul Sibiului și Cincu, după care colonizarea s-a desfășurat „radial". Pe aceste teritorii, susține W.Horwath, se diferențiază două tipuri de biserici romanice, care ar putea corespunde la două etape de colonizare, bineînțeles, făcute de două grupuri de coloniști distincte. Grupul bisericilor cu turn vestic și
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
mai vechi construcții romanice au fost construite în capitulul Sibiului și Cincu, după care colonizarea s-a desfășurat „radial". Pe aceste teritorii, susține W.Horwath, se diferențiază două tipuri de biserici romanice, care ar putea corespunde la două etape de colonizare, bineînțeles, făcute de două grupuri de coloniști distincte. Grupul bisericilor cu turn vestic și plan alungit (Sibiu, Șelimbăr, Cisnădie, Cisnădioara, Hosman și eventual Bradu) și bazilicile de dimensiuni mici, fără turn (Cașolț, Vurpăr, Daia, Roșia, Nocrich, Alțâna și eventual Marpod
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
cu turn vestic și plan alungit (Sibiu, Șelimbăr, Cisnădie, Cisnădioara, Hosman și eventual Bradu) și bazilicile de dimensiuni mici, fără turn (Cașolț, Vurpăr, Daia, Roșia, Nocrich, Alțâna și eventual Marpod). Al doilea grup se extinde la est până la Alțâna, de unde colonizarea s-a făcut spre nord(Gușterița, Șura Mică, Șura Mare, Hamba, Slimnic, Cristian, Rusciori), la est de Alțâna facându-și apariția formele sobre ale romanicului. De asemenea poate fi urmărită răspândirea stilului romanic spre est până în capitulul Rupea și pe Valea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Cristian, Rusciori), la est de Alțâna facându-și apariția formele sobre ale romanicului. De asemenea poate fi urmărită răspândirea stilului romanic spre est până în capitulul Rupea și pe Valea Homorodului. Walter Horwath este de părere că în scaunele Miercurei și Sebeșului colonizarea a început mai târziu, având ca punct de plecare cetatea Sibiului spre cursul mijlociu al Mureșului și că bisericile ridicate la Drăușeni și Orăștie, au fost făcute de abia în perioada gotică. Ca direcție principală, analizele lui W.Horwath făcute
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
se știe de fapt cam câte generații de locuitori au contribuit la construirea acestor biserici. În prezent, cercetările specialiștilor au conturat ideea că edificarea bazilicilor romanice din provincia Sibiului nu poate precede anul 1200, chiar și în zonele în care colonizarea a fost timpurie. Conform acestei afirmații, dacă stabilirea unor coloniști s-ar fi făcut de exemplu în anul 1150, începerea edificării unei biserici de piatră romanice putea fi demarată abia de la a treia generație de locuitori. Este adevărat că au
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
de altfel în secolul al XII-lea. Cercetările arheologice făcute la Mediaș, Gîrbova, Sebeș, Viscri și Drăușeni, au evidențiat prezența unor întreruperi în construcția bisericilor săsești timpurii, precum și mai multe faze ale edificarii acestora. Încercarea lui Horwath de etapizare a colonizării săsești pe baza studierii clădirilor ecleziastice va putea fi fundamentată de abia la încheierea investigațiilor arheologice a tuturor bisericilor din provincia Sibiului(multe dintre ele precedate de bazilici romanice), inclusiv a celor gotice. Thomas Nägler susține că încheierea colonizării săsești
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
a colonizării săsești pe baza studierii clădirilor ecleziastice va putea fi fundamentată de abia la încheierea investigațiilor arheologice a tuturor bisericilor din provincia Sibiului(multe dintre ele precedate de bazilici romanice), inclusiv a celor gotice. Thomas Nägler susține că încheierea colonizării săsești în Transilvania s-ar fi produs în jurul anului 1224 și că ulterior acestei date doar un numar minor de așezări au mai fost întemeiate prin fenomenul de roire. Drepturile și obligațiile coloniștilor germani au fost incluse în așa-numitul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Făgăraș. Cea mai timpurie formă de organizare a sașilor a vizat viața religioasă, Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191. În primii săi ani de existență, prepozitura includea teritoriile capitlurilor de Sibiu, Nocrich și Brașov, adică zonele de colonizare primară a sașilor pe teritoriul Transilvaniei. Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească. În
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
consemnată cu denumirile "Ded" și respectiv "Dedu Mic". În perioada dominației otomane, decade. În jurnalele de călătorie din 1660 - 1664, călătorul turc Evliya Çelebi care vizita Banatul, afirmă că Deta era locuită de români. Din anul 1724, când a inceput colonizarea Banatului de către germanii provenind din Bavaria și Alsacia/Lorena, localitatea a renăscut, denumirea ei fiind transformată în "Detta". Colonizările au început în 1737 și au durat până pe la 1794, iar pe lângă germani au mai fost colonizate și câteva familii de
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
1664, călătorul turc Evliya Çelebi care vizita Banatul, afirmă că Deta era locuită de români. Din anul 1724, când a inceput colonizarea Banatului de către germanii provenind din Bavaria și Alsacia/Lorena, localitatea a renăscut, denumirea ei fiind transformată în "Detta". Colonizările au început în 1737 și au durat până pe la 1794, iar pe lângă germani au mai fost colonizate și câteva familii de italieni. În secolul XIX cunoaște o dezvoltare rapidă, în special după 1858 - anul în care a fost dată în
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
nu are corespondent în hanja (caractere chinezești utilizate în limba coreeană). Pe 18 ianuarie 2005, conducerea Seulului a schimbat oficial numele Seulului în limba chineză în "Shou'er" () din cel istoric Hanseong (), care rămâne însă a fi în uz comun. Colonizarea a început în Baekje, Wiryeseong, în 17 î.Hr. Se crede că locația Wiryeseongului e între granițele Seulului de azi, iar ruinele ar putea fi la Pungnap Toseong, sau Mongchon Toseong. A devenit capitala dinastiei Joseon în 1394. În perioada ocupării
Seul () [Corola-website/Science/297226_a_298555]
-
scaun”), cu sensul de “scaun de organizare judecătorească” și, prin extensie, o unitate administrativ-teritorială specifică secuilor și sașilor în Transilvania. Deși aceasta este considerată a fi cea mai plauzibilă ipoteză, secuii erau denumiți cu variante ale acestui etnonim încă înaintea colonizării în Transilvania a sașilor, care au introdus termenul de "scaun" cu sensul de subdiviziune administrativ-teritorială.) 1) Din cuvântul compus "székelu", cu sensul „dincolo de scaun”; cu partea a doua, "-elu" (modern "elve") ca în numele propriu Erdély < "Erdőelu" "dincolo de pădure". 2) Din
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
semnalate în sud-estul Transilvaniei, la Zăbala și Peteni. Comunități secuiești sunt atestate și pe malul din dreapta al râului Olt, în zona centrală a sudului Transilvaniei. O dizlocare masivă a așezărilor secuiești de pe Valea Oltului și cea a Hârtibaciului, cauzată de colonizarea germană, are loc la sfârșitul secolului XII. Începând cu prima jumătate a secolului al XIII-lea și continuând până în primele decenii ale secolului al XIV-lea, unii specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
mai târziu cu Sawada ibn Muhammad, au prădat și au jefuit insula, distrugând cele mai importante clădiri, și lăsând-o practic nelocuită până când a fost recolonizată de către musulmanii din Sicilia în anii 1048-1049 e.n. Nu se știe dacă această nouă colonizare a avut loc ca o consecință a expansiunii demografice din Sicilia, ca urmare a creșterii nivelului de trai în Sicilia (caz în care recolonizarea ar fi putut avea loc cu câteva decenii înainte), sau ca urmare a războiului civil care
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]