3,155 matches
-
le trăise nevenindu-i să creadă că tot ceea ce văzuse era real. Ea îl auzea îngăimând: ― Doamne, Doamne... de necrezut. Am visat. Asta nu s-a întâmplat, bătrâne. Burke vru să examineze brațul comtehului, mai mult din curiozitate decât din compasiune, dar Hudson îl dădu la o parte cu un gest. ― Gata, lăsați-mă, dracu' în pace! Celălalt se strâmbă. ― Ar fi mai bine să ne arăți. Nu știu care ar putea fi efectele secundare. Substanța asta poate fi toxică. ― A, da? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
viața, mai enigmatică. Minciunile despre sănătate erau cele mai căutate; nici un bărbat n-ar fi uzat de ele. Tocmai de-aia păreau plauzibile, decisive (doar eu știam cât lucrasem la ele, șlefuindu-le amănuntele). Stârneam când milă, când respect, când compasiune. Era o nebunie să studiezi atâtea sentimente; plăcerea se-amesteca firesc cu dezgustul. Sufeream de toate maladiile posibile, mai puțin cele fatale. Le desfăceam estetic, ca anemonele colorate din batista lui Maxențiu. Mă pricepeam. Distorsionam adevărul cu măsură, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
studierea acestui concept a continuat în epoca modernă și în cea contemporană. În accepțiunea lui Immanuel Kant, aceasta presupune mijloace de ordin subiectiv care acționează pentru obținerea adeziunii. În acest sens, persuasiunea presupune apelul la emoții general umane ca frica, compasiunea, mândria, mânia, rușinea. De multe ori, în literatura de specialitate, sensul termenilor persuasiune și manipulare se intersectează sau chiar se confundă. Alex Muchielli echivalează noțiunile de influență, persuadare și manipulare prin definirea manipulării ca intervenție în contextul comunicării, având intenția
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de vedere". Încălcarea acestei reguli conduce la sofismele de confruntare, care constau în manifestări precum: "interzicerea prezentării unor puncte de vedere; declararea unor puncte de vedere ca fiind sacrosancte; punerea sub presiune a celeilalte părți, prin apelul la sentimentul de compasiune sau proferarea de amenințări; atacarea personală a celeilalte părți prin descrierea acesteia ca stupidă, urâtă etc.; aruncarea de suspiciuni asupra motivelor; sublinierea unei contradicții între ideile și acțiunile gândite sau prezentate"121. În cazul folosirii unor astfel de manifestări, comunicarea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lui Toțki? — Nu, n-o să-mi fie... Nu de bunăvoie ați ajuns la Toțki. — Și niciodată n-o să-mi cauți pricină? — N-o să vă caut. — Ai grijă, nu garanta pentru toată viața. — Nastasia Filippovna, zise prințul încet și parcă cu compasiune, v-am spus adineaori că, acceptând, nu eu, ci dumneavoastră îmi faceți mie o onoare. La aceste cuvinte, ați râs și i-am auzit și pe ceilalți râzând. Poate că m-am exprimat foarte ridicol și am fost caraghios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gestul îi oferea mereu motive de înfumurare. Plânsese într-adevăr de-a lungul celor trei zile cât prințul rămăsese atunci la Petersburg, dar în aceste trei zile reușise să-l urască pe prinț din cauză că acesta îl privea cu prea mare compasiune, în timp ce era clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască în sinea lui că toată deprimarea lui nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de infinită compasiune față de el, simțindu-se jignit. „Oare n-am făcut mai rău că l-am împins până la această inspirație?“ se întrebă prințul îngrijorat și deodată nu mai rezistă și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Presimțirile lui se adeveriră. Seara primi un bilet ciudat, scurt, dar ferm. Generalul îi aducea la cunoștință că se desparte de el pentru totdeauna, că îl respectă și îi e recunoscător, dar că nici de la el nu acceptă „semne de compasiune, care înjosesc demnitatea unui om și așa destul de nefericit“. Când prințul a auzit că generalul s-a ferecat în casa Ninei Alexandrovna, aproape că s-a liniștit în privința lui. Însă noi am văzut deja că generalul a făcut niște trăsnăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de altminteri, îl iubea sincer și cu compasiune. În orice caz, însă, nu putea primi asemenea informații exacte de la prietenele ei, domnișoarele Epancin; era vorba doar de aluzii, de cuvinte nerostite până la capăt, de treceri sub tăcere, de șarade. Poate că și surorile lăsaseră să le ia gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se intereseze de starea bolnavului. Iar seara, la ora nouă, când prințul își făcu apariția în salonul Epancinilor, plin deja de musafiri, Lizaveta Prokofievna se apucă imediat să-l descoase despre bolnav, punându-i întrebări amănunțite și pline de compasiune; tot ea îi răspunse pe un ton grav doamnei Belokonskaia, când aceasta întrebă: „Cine-i bolnavul și cine-i Alexandra Ivanovna?“. Atitudinea ei îl impresionă plăcut pe prinț. Dându-i explicații Lizavetei Prokofievna, el vorbi „excelent“, cum se exprimau apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcu plăcere. Vera Lebedeva sosise printre primii ca să-l viziteze și să-i fie de ajutor. În primul moment, când îl văzuse, izbucnise în plâns, dar apoi, după ce prințul o liniștise, începuse să râdă. Prințul era oarecum impresionat de profunda compasiune pe care i-o arăta această fată; îi prinse mâna și i-o sărută. Vera se îmbujoră. — Ah, ce faceți, ce faceți? exclamă ea speriată, retrăgându-și iute mâna. Curând după aceea, ea plecă acasă, stăpânită de o tulburare ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dimpotrivă, am găsit de cuviință să vin la dumneavoastră, cu o problemă... altfel nu v-aș fi deranjat. Plec acolo și, se pare, de data asta nu mai e de glumă. Kaput! Credeți-mă, n-o spun ca să vă trezesc compasiunea... chiar m-am băgat în pat astăzi, începând cu ora zece, cu gând să nu mă mai scol până în momentul acela, dar m-am răzgândit și m-am mai sculat o dată ca să vin la dumneavoastră... înseamnă că trebuie. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
umană. Au existat Într-adevăr perioade În care latura umanistă a practicii medicale era complet neglijată. Astăzi se pare că problema a devenit din nou deosebit de acută, Încât se simte la fel de acut nevoia Îmbinării laturii asklepiene (cunoaștere) cu latura samarineană (compasiune și caritate) În educația medicală Încă din perioada de formare. De aici și necesitatea unor discipline ca etica și deontologia medicală, bioetica și sociologia medicală (unele insuficient reprezentate, altele chiar absente) care să privească omul și societatea din punctul de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sistem, pentru că În felul acesta a generat noi trebuințe dureroase, de multe ori inutile. Din partea societății și mai ales a individului răspunsul a fost unul dezarmant, pentru că a condus la reducerea toleranței la durere și suferință și implicit la reducerea compasiunii față de cel aflat În suferință, ajungându-se să nu se mai accepte chiar declinul biologic, considerându-se că individul este imuabil din punctul de vedere al sănătății, vinovat de suferință fiind sistemul medical, medicul, societatea etc. Toate acestea au reușit
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
profesie nu se regăsește mai bine principiul educației continue pe care medicul va trebui să-l adopte, această deprindere atât de necesară trebuind să fie Însușită Încă din anii formării sale, prin cultivarea „unor trăsături pozitive de personalitate ca; noblețea compasiunii, setea de cunoaștere, Înțelepciunea de a răbda și năzuința spre autodepășire”, În final a unei etici profesionale fără de care există riscul, după cum spunea Gr. T. Popa „de a căpăta gustul rutinei fără explicație, al aplicației fără rațiune, al obișnuinței fără
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
un termen generic disabilitate, adică o deficiență ce poate afecta integritatea somatică (morfofuncțională), senzorială sau neuropsihică, moștenită sau dobândită pe parcursul vieții, ca urmare a unor circumstanțe nefericite. Percepția individuală sau colectivă a variat de-a lungul timpului de la exterminare, toleranță, compasiune, acceptare, până la eforturile pentru integrare socială pe care societatea modernă Înțelege să le intreprindă. Pentru că În ultimă instanță este vorba de om, ființă spirituală superioară, el Însuși obiect al creației divine, care nu putea să nu moștenească acel sâmbure al
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
foarte întuneric și frig, este decembrie și urmele cutremurului devastator din 1977 sunt încă vizibile pe străzi (o licență poetică, a trecut ceva timp de atunci). Umbra securității se întinde peste tot, dar decanul american este impresionat de semnele de compasiune și solidaritate umană, uneori legând chiar informatorii serviciilor secrete de cei pe care trebuie să îi toarne, semne de omenie ce par superioare tipului de relații umane întâlnite acasă în America. Ravelstein (2000) este ultimul roman al lui Bellow, pe
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Bishop apare ca pescar într-o barcă neancorată, plutind, e adevărat, aproape de țărm). Personajul, ce pare a fi Elizabeth Bishop, căreia îi plăcea să pescuiască, prinde un pește masiv, solemn, morocănos, care nu face niciun efort să stârnească simpatie sau compasiune, nici nu se oferă, precum un peștișor de aur, să își răscumpere libertatea prin acte de magie. Peștele devine extraordinar prin acumularea detaliilor extrem de precise ce îl recomandă ca un demn ambasador al urâtului, cele trei cârlige, semne ale unor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mai degrabă decât să îl lase să se întoarcă în robie. Morrison face o încercare memorabilă de a porni de la o asemenea faptă și de a construi o poveste combinând dimensiunea realistă cu magia, suficient de credibilă pentru a merita compasiunea și simpatia cititorului față de mama criminală. Dimensiunea magică este o necesitate pentru autorul afro-american ce este confruntat cu o lungă istorie nescrisă a neamului său, sau scrisă de către stăpâni în moduri nepotrivite sau nedrepte. Atunci când lipsește documentația istorică și surse
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu se va mai Îngriji de bani, de avuții, nici de părinți, nici de slava vieții, nici de prieteni, nici de frați și, peste tot, de nimic pământesc”67, În sensul că, În viața lui, acestea nu primează iubirii. III. Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind III.1. Hristos a fost pedepsit pentru mântuirea noastră Sfânta Scriptură nu oferă explicații ample pentru durere și suferință, dar ne Îndreaptă privirea către compasiunea divină dovedită faptic de Mântuitorul În timpul activității și misiunii Sale
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sensul că, În viața lui, acestea nu primează iubirii. III. Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind III.1. Hristos a fost pedepsit pentru mântuirea noastră Sfânta Scriptură nu oferă explicații ample pentru durere și suferință, dar ne Îndreaptă privirea către compasiunea divină dovedită faptic de Mântuitorul În timpul activității și misiunii Sale pământești În actele de vindecare ale unora dintre contemporanii Săi, până la acceptarea morții Sale pe Cruce, „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Fără Îndoială că multora dintre noi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Întoarce spre celălalt și‑i spune : „Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre ; Acesta Însă n‑a făcut nici un rău” (Luca 23, 41). Mai mult, sutașul care conducea plutonul de execuție, uluit de evenimentele care Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 63 se petreceau În fața sa, a slăvit pe Dumnezeu, zicând : „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost” (Luca 23, 47). Și totuși Iisus a murit Între doi criminali, mari tâlhari la drumul mare, oameni care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
drumul mare, oameni care erau păcătoși În ochii lumii : „L‑au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de‑a dreapta și unul de‑a stânga” (Luca 23, 33). Ce simbol mai dramatic ar putea dori cineva pentru compasiunea lui Hristos față de noi și lucrarea Sa mântuitoare pe Cruce, când El a suferit Împreună cu păcătoșii ? Sau ce Împlinire mai convin‑ gătoare a mărturiei Lui că „... vă spun că trebuie să se Împlinească Întru Mine Scriptura aceasta : «Și cu cei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În omilia a IV‑a la Epistola către Evrei, arătând importanța Pătimirilor Domnului, exclamă : „Pătimind Fiul ceea ce a pătimit, este cu mult mai mare și mai Însemnat decât a face lumea și a o crea din ceea ce nu era”. Același Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 65 Părinte 72 consemnează că Mântuitorul a Îndurat atunci cele mai mari ocări ; iudeii săvârșesc totul, ca și cum s‑ar fi temut să nu lase ceva nefăcut din faptele lor cutezătoare și inso‑ lente ; pe profeți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
răstignire pe cruce pentru noi și pentru mântuirea noastră. Mai ales În această zi, creștinii, conștientizând alunecările lor În păcat, roagă pe Mântuitorul Iisus Hristos să‑i miluiască, să‑i ierte și să le facă parte de fericirea cea veșnică. Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 67 III.2. Dumnezeu ne este un Prieten de suferință Care Înțelege, compătimește, ajută De la bun Început subliniem faptul că mesajul hristic În ceea ce privește suferința, nu este acela de a ne Îndemna să ne complacem În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]