KorAP: Find »[drukola/base=constituent & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...117 >

2,910 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

apariția relativ frecventă a structurilor V1 cu inversiune 41 (e.g. (121)) (v. §3.2.2.5 infra), putem conchide că deplasarea verbului la C, manifestată în româna veche prin inversiune, nu este legată în mod direct de accesarea de către alți constituenți a periferiei stângi. Cu alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul periferic este în mod liber accesibil constituenților marcați pragmatic ca topic sau ca focus și se poate accesa sub

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a constituenților în periferia stângă a propoziției. Astfel, dacă analizăm structura grupului verbal în exemplele din (120), observăm că avem a face cu o structură cu centru inițial în care a avut loc procesul V-la-I (procliză pronominală; prezența complementizatorului să), constituenții preverbali (subliniați) fiind deci interpretați ca fiind deplasați în periferia stângă a propoziției. Această analiză se poate generaliza la propozițiile / frazele în care verbul ocupă poziția finală: plasarea verbului în poziție finală rezultă din deplasarea masivă a subordonaților verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din româna veche prezintă toate trăsăturile discutate pentru diagnosticarea gramaticii V2 în alte faze vechi din limbile romanice (§3.1 supra): deplasare a verbului la C; asimetria propoziție principală/propoziție subordonată; periferie stângă bogată, care găzduiește unul sau mai mulți constituenți la stânga verbului inversat; existența structurilor V1. Caracterul rezidual al gramaticii V2 derivă din proporția în care inversiunea se manifestă față de structurile cu gramatică V-la-I (deplasare a verbului în domeniul flexionar): distribuția globală (pe toate cele trei secole vechi) a gramaticii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sens restrâns, sora la dreapta a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care indică setarea centru final pentru VP în latina dunăreană, amintim structurile cu elipsă de tip gapping în primul constituent (129); gapping-ul în primul constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru final, iar gapping-ul în al doilea constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru inițial (Ross 1970). (129) Hic ∅ pietatis honos haec sunt pia dona mariti cui multum dilecta fui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care indică setarea centru final pentru VP în latina dunăreană, amintim structurile cu elipsă de tip gapping în primul constituent (129); gapping-ul în primul constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru final, iar gapping-ul în al doilea constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru inițial (Ross 1970). (129) Hic ∅ pietatis honos haec sunt pia dona mariti cui multum dilecta fui ego Marcelina pro merita. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
44. Între factorii care indică setarea centru final pentru VP în latina dunăreană, amintim structurile cu elipsă de tip gapping în primul constituent (129); gapping-ul în primul constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru final, iar gapping-ul în al doilea constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru inițial (Ross 1970). (129) Hic ∅ pietatis honos haec sunt pia dona mariti cui multum dilecta fui ego Marcelina pro merita. Aceasta este prețuirea virtuții, acestea sunt pioasele daruri ale soțului căruia mult dragă i-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dunăreană, CIL III, 1537) Linearizările care deviază de la tiparul SOV se derivă pornind de la o topică profundă SOV (setare parametrică de tip centru final) prin deplasarea verbului la C (pentru structuri V1) sau a verbului la C și a altui constituent în periferia stângă a propoziției (pentru structuri XP + V) (Ledgeway 2012: 150). Numeroși autori (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012; Salvi 2005; Ledgeway 2012 i.a.) atrag atenția asupra faptului că domeniul C al latinei este bine articulat, existând dovezi pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structuri XP + V) (Ledgeway 2012: 150). Numeroși autori (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012; Salvi 2005; Ledgeway 2012 i.a.) atrag atenția asupra faptului că domeniul C al latinei este bine articulat, existând dovezi pentru organizarea unei periferii stângi care găzduiește constituenți marcați din punct de vedere pragmatic, nu doar în textele de latină târzie, ci și la autori din epoca de aur/latina clasică (e.g. la Cicero) și la autori de texte nonbeletristice (e.g. la Cato cel Bătrân) (Vincent 1997, în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii stângi bine articulate derivă din existența setării parametrice inovative centruinițial (alături de setarea arhaică centru-final, în curs de dispariție) și, implicit, a organizării configuraționale a nodului C în latină. Capacitatea periferiei stângi de a găzdui constituenți se poate ilustra prin exemple ca (130) (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012: 153-154; NB. Ledgeway adoptă o perspectivă simplicată, fără scindarea nodului C, pentru reprezentarea acestor exemple, redată și aici): [Spec,CP] C IP... (130) a. [trans uallem]i apparebatj

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și limbilor romanice vechi (Ledgeway 2012: 153, 2015e: §45.3.3.1). După cum sugerează și reprezentările de mai sus, ordinea XP + V (132) se derivă prin deplasarea verbului la C, proces urmat de o etapă suplimentară de ridicare a unui constituent în periferia stângă, iar ordinea V1 (131), prin simpla deplasare a verbului la C; ambele tipare ilustrează, așadar, un proces de avansare a verbului (engl. verb fronting). Confirmarea faptului că verbul se deplasează la C vine din faptul că acesta

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ordinea V1 (131), prin simpla deplasare a verbului la C; ambele tipare ilustrează, așadar, un proces de avansare a verbului (engl. verb fronting). Confirmarea faptului că verbul se deplasează la C vine din faptul că acesta precedă subiectul și alți constituenți argumentali, ordinea SOV fiind deci alterată. Ledgeway (2012: 150-151) propune reprezentarea simplificată (fără scindarea nodului C) din (133) pentru derivarea structurilor V1 (131) și a structurilor XP + V (132). (131) Miserati enim ei Pharnaces coronam auream ti 'Pharnaces îi trimisese

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tipar V2 incipient apare mai frecvent în registrele substandard ale latinei, de unde se va fi și propogat în vernacularele romanice. Pe scurt, materialul faptic prezentat pe scurt arată că deplasarea verbului la C, eventual acompaniată și de avansarea unui alt constituent în periferia stângă a propoziției, stă la baza apariției unei gramatici V2 relaxate în limbile romanice vechi. Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată, care caracterizează fazele vechi romanice (§3.1.2), inclusiv româna (§3.2.2.2), este vizibilă încă din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
eternizeze memoria' (Pârvan, Histria IV, nr. 49, Sinoe) Latina dunăreană prezintă o serie de linearizări care deviază de la ordinea canonică SOV. Deși caracterul stereotip al inscripțiilor lasă puțin loc pentru evaluarea interpretărilor pragmatice ale structurilor deviante, poziția verbului în raport cu alți constituenți arată în mod cert că avem a face cu devieri de la structura de bază SOV. În primul rând, există structuri V1, cu avansare a verbului la C (137); în exemple ca (137b), este clară valoarea deziderativ-augurală asociată cu verbul plasat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Dacia te-a vrut, acum te are Micia' (CIL III, 7868) În al doilea rând, sunt înregistrate structuri cu deplasarea verbului la C și avansarea subiectului în periferia stângă a propoziției (138); verbul precedă în acest context diverse tipuri de constituenți în acuzativ (inclusiv acuzativ al timpului (138b-c)): (138) a. AVRGAIS posuit memoria coniugi sue. 'AVRGAIS a pus mormântul spre amintire soției sale' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 42, Capidava) b. ...braetius Fauor(inus), uet(eranus) leg(ionis

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Aur(elius) Sisinus paganus uixit annis super LXX 'Aurelius Sisinus, țăran, a trăit mai bine de 70 de ani' (Pârvan, Ulmetum II, nr. 3) Foarte interesant este și exemplul (139), cu obiect direct postverbal (distribuție indicând deplasare V-la-C); prezența de constituenți multipli la stânga verbului este o dovadă pentru constituirea unei periferii stângi bine articulate încă din latina dunăreană. (139) Cornelius Pisiosibi et coniugi sue Batsiniposuit titulum uibus. 'Cornilius Pisio a pus inscripția, fiind în viață, pentru el și pentru soția sa

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
viață, pentru el și pentru soția sa Batsinis' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 2, Capidava) În propozițiile subordonate completive, se înregistrează și ordinea canonică cu verbul la finalul propoziției (140a), precum și situații în care verbul precedă alți constituenți (140b). (140) a. ut perpetuos honorarique honesta r[e]liquiaru[m] sepultur[a] consercr[ata] uideatu[r] 'ca să pară a fi onorat cu înmormântarea cuvenită a rămășițelor' (Pârvan, Ulmentum II, nr. 25, Ulmentum) b. ut faciant pri(die) Kal(endas

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
v. §II.1.1.2); la fel ca limba modernă, limba veche permite interporlarea de elemente clitice (cu statut sintactic de centru, X0) în structura complexului verbal (143), însă, spre deosebire de limba modernă, în limba veche este posibilă și interpolarea de constituenți nonclitici, cu statut de grup sintactic, XP (144). Grupurile interpolate se plasează între elementele funcționale - auxiliar (144a), auxiliar + auxiliar (144b), clitic + auxiliar (144c), clitic (144d), complementizator în mod tip adiacent la verb (generat ca FIN0, să, sau ca FORCE-FIN0, a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbul lexical nu dislocă propriu-zis nucleul verbal, ci că verbul nu se ridică în domeniul flexionar IP, rămânând în domeniul lexical vP, iar efectul de dislocare rezultă, așadar, din nivelul deplasării verbului mai degrabă decât din deplasarea și intepolarea de constituenți. Un alt punct controversat este statutul acestui fenomen în ansamblul (sintactic al) românei vechi: este dislocarea rezultatul influenței străine asupra textelor românești (fiind indicate influențe dintre cele mai diverse: slavonă, maghiară, latină, turcească, grecească, italiană, în funcție și de forma

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de prime fu Madorvenuz puțin după oră de primă fi.AUX.PS.3SG Mador venit ' La scurt timp după prima oră Mador ajunsese' (franceza veche; Salvi 2001) Poletto (2014: 46) semnalează și posibilitatea ca nucleul propozițional să fie dislocat de constituenți multipli (150), observație făcută de Dragomirescu (2014b) și pentru româna veche. (150) e quando m' ebbe di Religione e delle sue parti cosìmostrato și când mă=avea.AUX.3SG despre religie și de sale părți astfel prezentat ' Și când îmi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prezintă foarte multe date privitoare la distribuția structurilor cu dislocare. Cu referire la portugheza veche, Martins (2002: 237-238) arată că structurile cu dislocare apar mai des în subordonate și în anumite tipuri de propoziții principale (propoziții interogative parțiale; propoziții cu constituenți focalizați în periferia stângă etc.), propozițiile principale nemarcate fiind caracterizate de o gramatică V2. De asemenea, nu este foarte clar dacă se poate da o analiză sintactică uniformă pentru toate aceste structuri. Spre deosebire de alte tipuri de dislocări, dislocarea prin subiect

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3r) e. așa ne tarepedepsești(FT.1571−5: 3v) În fine, complementizatorul de subjonctiv să poate apărea la distanță de verbul lexical. Nu toate structurile cu dislocarea subjonctivului se analizează prin deplasarea joasă a verbului; unele structuri în care apar constituenți de tipul nu cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0) (e.g. că-i trimisesă singur craiulu unu copil din casa sa, sănu cumvasă să ispitească să între în Muldova, CLM

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1648: 2r) b. Iară cum auzi Iisus că este Ioan prins, mearse în Galilea (NT.1648: 6r) În fine, prin referire strictă la structurile cu auxiliar, Dragomirescu (2014) arată că între auxiliar și verbul lexical se pot intercala mai mulți constituenți, după cum arată și exemplele de mai jos: (157) a. varvarii (...) nu era necedinioarăpre Pavelvăzut(CC1.1567: 29v) b. deaca nu va omul pre ceastă lume, în viiața sa,purta grije pre ispăsenia sufletului său (CC1.1567: 241r) c. cum auCristusnoauădzis

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
FT.1571−5: 1v) d. însuși vael pre noisă pădzească (FT.1571−5: 4r) e. Eraunii den cărtulariaciiașezându și cugeta(CC2.1581: 50) f. S-auneștire de întâiul ceaslucratu, să ia astăzi plată dereaptă(CSVII.1590−1602: 63v) Poziția care găzduiește constituenții dislocația este nespecializată pentru un anume tip de constituent: în această poziție pot apărea argumente - subiecte nominale ((151d,f), (152c)) sau pronominale ((151a, k, p), (152b)), obiecte directe prepoziționale (151c,e) sau nonprepoziționale (153d), obiecte indirecte (157c) -, circumstanțiale de diverse

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pădzească (FT.1571−5: 4r) e. Eraunii den cărtulariaciiașezându și cugeta(CC2.1581: 50) f. S-auneștire de întâiul ceaslucratu, să ia astăzi plată dereaptă(CSVII.1590−1602: 63v) Poziția care găzduiește constituenții dislocația este nespecializată pentru un anume tip de constituent: în această poziție pot apărea argumente - subiecte nominale ((151d,f), (152c)) sau pronominale ((151a, k, p), (152b)), obiecte directe prepoziționale (151c,e) sau nonprepoziționale (153d), obiecte indirecte (157c) -, circumstanțiale de diverse tipuri ((151b,i,n,o,q,r,s,ș

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
multipli ai proiecției AGRSP (engl. Agreement Subject Phrase). Pe lângă faptul că am adoptat un cadru teoretic kaynean (Kayne 1994) care nu permite proiectarea de specificatori multipli 47, o analiză de acest fel nu explică în mod satisfăcător posibilitatea dislocării prin constituenți multipli, precum și lipsa de specializare a constituenților dislocați. Următoarele caracteristici distribuționale ale dislocărilor din româna veche ne conduc către o analiză în care verbul nu se ridică la flexiune, ci rămâne în domeniul vP și satisface prin ACORD la distanță

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]