3,537 matches
-
Virginia și-a pierdut puritatea numai pentru că a atras plăcerea unui bărbat, prin simpla ei prezență. Privirea, dorința pot macula o tânără: o fecioară văzută nu mai este o fecioară 849, așadar o tânără nu trebuie să fie zărită sau contemplată de un bărbat. Statutul femei era mai mult decât ingrat, pentru că se făcea vinovată și de impactul pe care l-ar fi putut avea asupra celorlalți și de care era cu totul străină. De aici s-a ajuns ușor la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Îndelungat exil, ele Încearcă o bucurie apropiată de cea a inițiaților În mistere 1. În timpul șederii pe lună, sufletele devin daimoni ce se consacră unei duble activități (e vorba, de fapt, despre convergența a două tradiții privind Îndeletnicirile daimonilor): 1. Contemplă (ephorosin) frumusețea și măreția astrului, ascultând În același timp armonia celestă (tes peri tou ouranou harmonias)2. Marcel Detienne a evidențiat trăsătura profund pitagoreică a acestui pasaj, atrăgând atenția și asupra altor texte care fac din văz și din auz
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
apa și eterul, aerul”. Lui Pitagora, care era un „daimon lunar”, Îi era cu putință să asculte „armonia sferelor”. În Epinomis (986 d), omul, datorită științei perfecte pe care o reprezintă astronomia, poate pătrunde, după moarte, În lăcașurile virtuții, unde contemplă cele mai frumoase lucruri care ar putea constitui obiectul unei viziuni. Imaginea, adaugă Detienne, nu este departe de reprezentările acreditate de „matematicienii” sectei pitagoreice. 2. Spre deosebire de Înțeleptul din Epinomis, daimonii lui Plutarh „nu-și petrec toată vremea pe lună”, cufundați
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt oameni care tânjesc după Zeu În cel mai frumos vis pe care l-au avut. Dar este bine să-i Îndemnăm să aspire și mai sus dacă vor să aibă o viziune realistă asupra divinității și să-i poată contempla esența, continuând totodată să Îi cinstească imaginea și venerând ideea de fecunditate care Îi este asociată. În măsura În care o substanță perceptibilă și variabilă poate să realizeze acest lucru pentru o alta, spirituală și stabilă, imaginea soarelui este și ea Întru câtva
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și ale celor ce vor fi șta genesomenaț. În jurul acestor prototipuri se află Eternitatea șho aeonț din care timpul șho chronosț se scurge ca o emanație, (C) Îndreptându-se spre lumi șepi tous kósmousț. Acest ansamblu poate fi văzut și contemplat numai o dată la zece mii de ani de sufletele omenești- și numai dacă În timpul vieții s-au comportat bine. Cele mai prețioase inițieri nu sunt decât un reflex al acestei inițieri și revelații. Convorbirile pe teme filosofice au menirea de a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
viziunea lui Homer, fără Îndoială, nu-și aruncă privirile prea departe când Își Întoarce ochii de la Troia spre Tracia ( D) șispre nomazii de pe malurile Dunării 3. Adevăratul Zeus se bucură de evoluțiile mărețe a mai multe lumi. Departe de a contempla din exterior un vid nesfârșit sau șdupă cum au gândit uniiț departe de a se lua În seamă numai pe sine Însuși și nimic altceva, Îmbrățișează cu privirea activitatea atât de variată a zeilor și a oamenilor, precum șimișcările și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Virginia și-a pierdut puritatea numai pentru că a atras plăcerea unui bărbat, prin simpla ei prezență. Privirea, dorința pot macula o tânără: o fecioară văzută nu mai este o fecioară 849, așadar o tânără nu trebuie să fie zărită sau contemplată de un bărbat. Statutul femei era mai mult decât ingrat, pentru că se făcea vinovată și de impactul pe care l-ar fi putut avea asupra celorlalți și de care era cu totul străină. De aici s-a ajuns ușor la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Iată ce a răspuns el: „Pentru mine, ideea unei creații este de neconceput fără invocarea necesității unui desen. Cineva nu poate fi expus legii și ordinii universului fără să conchidă că trebuie să existe un desen și un scop. Putem contempla În lumea din jurul nostru manifestările evidente ale unui plan sau desen ordonat sau structurat... Și noi suntem mișcați de forțele puternice la lucru pe scară galactică, și ordinea intenționată a naturii care Înzestrează o sămânță mică și urâtă cu puterea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
frecvent în adolescență), se infiltrează adesea în câmpul preocupărilor pedopsihiatrilor cu riscul de loc neglijabil de a sfârși în atitudini de reperaje semiologice deopotrivă sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui adolescent care întârzie prea mult în a se contempla în oglindă de a ascunde un posibil schizofren nesigur de propria sa identitate, sau considerarea oricărei excencitrități pasagere, într-o bizarerie de comportament evocatoare a unei psihoze disociative. Nu este mai puțin adevărat că schizofrenia debutează adesea la adolescență, chiar dacă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
din Parlament ne-a adus, iată, la alegeri anticipate. Rezultatul lor, ușor previzibil, va mai adăuga, probabil, un rând de sârmă ghimpată la hotarul vestic al R.M.. Peste puțin timp caruselul electoral se va pune în mișcare și atunci vom contempla din nou același bâlci dizgrațios, cu personaje a căror reputație are nevoie de o substanță din ce în ce mai acidă pentru a fi curățată; calomniile și atacurile din presă vor plezni ca niște abcese, desigur, cu scopul precis de „a prepara” electoratul în vederea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
i se vând, iar imaginea despre sine e când aceea de burghez meschin, când de om al tuturor ruinelor. E născut pentru mediocritatea burgheză, dar soarta a făcut din el un fel de dandy anacronic, un ins obligat să-și contemple neputincios distorsiunea grotescă a vieții. Sinuciderea Îi e grăbită, Între altele, de obligațiile sociale, de neplăcerea de a face față conversațiilor de salon și, În general, Îndatoririlor publice. Îl obosește la culme convenția și Îi pare rău că nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adeveri că avusese dreptate când spunea că el aparține acelor scriitori din care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit imagini În care el, triumfător, Își contemplă dușmanii prăvăliți În țărână. Previziunile sale istorice sunt de-o cumplită luciditate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un apăsat aer testamentar. Cuvintele par a fi Încrustate În piatră. Nici o moliciune, nici o inflexiune din care să deduci nesiguranța ori ezitarea. În Jurnalul lui vorbește o disperare compactă și un spirit torturat de perspectiva de a nu mai putea contempla scheletul negru al unei construcții dinadins proiectată ca o ruină: Împlinesc În curând cincizeci de ani. Ce am realizat? O operă fără viitor; dar m-am bucurat mult de singurătate, de femei și de zei. Prea multă pudoare, discreție, dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Fie că o analizăm la nivel politic, fie la unul existențial, raportarea la lume a lui Drieu e una a refuzului. El detestă cu o furie oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Atât și nimic mai mult. Nimic despre obsesiile ei transsexuale, nimic despre felul disperat În care-și caută un loc printre poeții timpului, nimic despre panica, despre spaima fără cuvinte, ca Într-o sfântă și blestemată muțenie, cu care și contemplă indeterminarea fizică și psihică. Clipele de adevărată liniște sunt puține și se dizolvă ca o picătură Într-un ocean tumultuos de Îndoieli, nehotărâri și frustrări. Își percepe viața ca pe o monotonă, monocordă, inutilă cursă solitară spre moarte. Totul e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Întâmplărilor. Pe acest traseu, În acest proces, eul creator se despică În două entități. Cea dintâi este un purtător al confesiunii, cea de-a doua un receptor involuntar al acesteia. Construindu-și, chiar inconștient și neintenționat, autoportretul, scriitorul ajunge să contemple o realitate În care nu se recunoaște, dar de care e obligat să țină seama. Din acest motiv, momentul recunoașterii este dublat de cel al contrarietății. Nu, Își spune autorul, acela nu pot fi eu! Iluzia timpului imobil se spulberă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim Își satisface orgoliile de operă de creație. El e dat de mica lume a scriitorului, de universul Închis În care se Învârte acesta. Însemnările de jurnal devin atunci cea mai potrivită metodă de caracterizare a lumii obligată să se contemple În oglinzile unui spirit bolnav de literaritate: 27 mai: M-am trezit pe la orele trei cu inima grea și am folosit această ocazie ca s-o trezesc pe soția mea; stând treaz până după ora patru, m-am făcut că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Nero, a cărui histrionică autoadmirație era recunoscută ("Febus le spune: trăiască mai mult decât toți muritorii/ Cel care-mi seamănă mie la chip și-i frumos ca și mine/ Fără a-mi fi mai prejos în cântare sau voce [...] Soarele contemplă lumea cu fală/ Și dintre țarcuri își scoate afară îndată telega,/ Astfel apare și Cezar, pe-un astfel de Nero admiră/ Roma"). Acestea îi oferă naratorului prilejul să fie martor și la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu o dată, sugerată nebunia personajului). Tot "lenevirea" insulară îl distanțează de necesitatea iluministă de a civiliza locurile pe care le descoperă. Primele luni petrecute pe insulă ni-l înfățișează lipsit de orice inițiativă, vegetând în apropierea oceanului pe care îl contemplă în așteptarea unui vapor care să-l salveze și meditând proustian asupra condiției umane. Memoria involuntară este și ea prezentă pe scena mentalului acestui personaj, parodiindu-se cu acest prilej aspectul analitic al scriiturii marelui romancier francez de la începutul secolului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
plus, decorporalizarea pe care nu o dată o suferă Robinson în această rescriere reprezintă un nou atribut al postmodernității, căci personajul din clasicul roman de aventuri englez nu avea obiceiul (kafkian) de a-și ieși din trup și de a-și contempla eul de la o distanță spațială considerabilă. În noaptea asta, brațul meu drept ieșit afară din culcuș amorțește, moare. Cu degetul mare și cu arătătorul mâinii stângi îl apuc și ridic acest lucru străin, această masă de carne enormă și grea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încetării oricărei forme de război, este considerată o soluție escatologică definitivă. Transformarea armelor în instrumente agricole oglindește raportul ultim al omului cu pământul devenit, dintr-o proprietate de ocupat sau de apărat, loc de muncă și conviețuire. În aceste texte, contemplăm o răsturnare a condiției omenești primordiale de după cădere: pământul, datorită uciderii lui Abel, scăldat de sângele fratern, nu-l va mai face părtaș pe Cain de forța binecuvântării pe care o conține. Uciderea lui Abel creează indiciul emblematic al tuturor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se converteau pe durata serviciului și se întorceau acasă creștini. Această nouă situație schimbă complet datele problemei care apăreau în perioada dioclețiano-constantiniană (284-363). Pentru a doua jumătate a secolului IV nu mai putem vorbi de creștini în armată, în sensul contemplat de pătimirile soldaților martiri. Care a fost importanța intrării barbarilor în armată și a convertirii soldaților lor, la contactul cu civilizația romană? Barbarul intrat în armată era legat de tradiții politice și religioase complet diferite de cele noi; acum trebuia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cădea victima unor derapaje similare. Dacă permitem ca parlamentarismul să fie astăzi în pericol, deschidem calea oricăror astfel de abuzuri sau atacuri, permițând până la urmă ca însăși fibra fundamentală a democrației să fie sfâșiată, cu efecte și consecințe greu de contemplat sau de reparat. Pe acest fond, lucrarea lui Gabriel-Liviu Ispas vine să evidențieze importanța fundamentala a forurilor parlamentare atât la nivel național, cât și internațional. Subliniind rolul, funcțiile și valoarea incontestabilă a instituției parlamentului, autorul trage indirect un semnal de
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de la confesiunea aceasta, D. Caracostea identifica un "complex om-zeiță" (întâlnit și în mitul lui Endymion, ce fascinase și pe Keats, și pe Negoițescu), menit a sublinia androginitatea creatorului, a cărui "personalitate" se proiectează atât în identitatea (masculină) a celui care contemplă, cât și în identitatea (feminină) a "obiectului" adorat 154. Interesant e că, invocând mitul antic, Eminescu inversa rolurile, atribuind femeii inițiativa erotică și, nu mai puțin, privirea vinovată, încărcată de o intensă dorință. Interpretarea lovinesciană surprinde și nuanța aceasta. În
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Socolei, al Cetățuiei, până departe spre Repedea și Bârnova", Eminescu se afundă tot mai mult în trecut, luând aminte la "toate neamurile poposite aici", pentru ca de pe înălțimea altui "pod" ("de raze"), "aruncat de lună și de fantezia lui", să poată contempla în voie "cetatea adormită în faldurile istoriei". Fiind vorba de "poetul național", Lovinescu îi atribuie visătorului de la Râpa Galbenă o psihologie exponențială, specifică și o "memorie colectivă", care "traduce" sentimentul continuității istorice într-o formă de viață austeră, în spiritul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]