10,699 matches
-
ș.a.). Plecat, pentru un an, într-un voiaj prin Italia, C. își comunică impresiile în Însemnări din cultura Italiei (1914). Respirând cu nesaț, dar și cu luare-aminte „atmosfera artistică” din cetățile Peninsulei, institutorul - pe urmele lui N. Iorga - stăruie asupra contrastelor, care i se par întristătoare, dintre trecutul de unice splendori și un prezent diminuat, pe care îl întregește în închipuire. Uzitând schema consacrată de Daniel Defoe, însăilează un scurt roman, stângaci și incolor, intitulat Aventurile lui Ion Runcan, ultimul naufragiat
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
obiectiv este legată de orizontul de timp asociat, mai exact de precizia cu care se face raportarea la timp (Desreumaux, 1993). Scopul marchează o intenție viitoare de acțiune, fără un orizont de timp determinat în sensul unei limitări. Obiectivul, prin contrast, este asociat unei date precise sau unui interval de timp bine determinat. Scopul poate să fie permanent, oferind o direcționare sau marcând o aspirație ce va caracteriza organizația pe toată durata existenței sale, chiar dacă este posibil ca aceasta să nu
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
limbaj, mai ales în cazul combatanților veniți de la țară. Remarcabile sunt, astfel, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu și al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și poltron. O bună intuiție are autorul atunci când se oprește asupra câtorva întâmplări hazlii, care, prin contrast, amplifică dramatismul celorlalte. Valoarea literară a povestirilor este însă diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
cu eseul Aventura memoriei, consacrat operei lui Zaharia Stancu. Poezia și proza acestuia sunt examinate fără concesii si complezențe, dar și fără durități față de scăderile, în plan sociologic mai cu seamă, ale romanelor scriitorului. Prezentat ca un autor al marilor contraste, Zaharia Stancu este înfățișat printr-o dublă aspirație: „către imund și către diafan, cu disponibilitate egală pentru lirismul cel mai pur și pentru pamfletul cel mai truculent”; tocmai pamfletul exagerat dăunează însă echilibrului artistic al scrierilor sale, coborându-le adesea
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
soției sale, poetul se stinge și este înmormântat, după dorință, în grădina casei lor, la Mărțișor. I se fac funeralii naționale. Postum, apar culegerile de versuri Frunzele tale (1968), Crengi și XC (1970). A. a fost un om de mari contraste, cu toxine și excesiv în totul. Stăpân ca nici un alt scriitor român pe posibilitățile nelimitate ale limbii, și-a creat, prin forța cuvântului („figuri tari tăiate cu fierul”, N. Iorga) și puterea de șoc a împerecherilor antinomice, un stil, care
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
degradării și automaculării lor. Viziune ce implică și degajă sugestii de ordinul unei conștiințe tragice, a ratării existențiale, a impregnării existenței înseși de moarte, proiectată într-o structură înainte de toate simbolică, susținută și de atmosfera, tonul, somptuozitatea, armonia, dar și contrastele („culoarea” limbajului lui Pirgu față de cel hieratizant sau liric al „crailor”) unor cadențe verbale de mare rafinament stilistic, orchestrate calofil. Performanța estetică, înaltă, a sublimării spectacolului unui adânc rău moral, fără a-i atenua, ci dimpotrivă, relieful și „șocul”, în
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
al lor de a fi autentice. Puțin înclinat spre introspecție și lirism, ca și I. Codru-Drăgușanu, călătorul știe să observe lucid și să comenteze aspecte felurite ale vieții sociale, să cântărească gradul de civilizație al fiecărei țări. Nu poate ignora contrastele, ce îl intrigă și îl mâhnesc. Ca și Dinicu Golescu, a cărui înrâurire transpare mai ales în primele însemnări, atenția îi este îndreptată spre tot ce ar fi putut să fie trecut alor săi ca învățătură. B. are darul de
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
arhitectonic și nu numai) al Antirenașterii și Contrareformei. Opus stilului clasic, instaurat de Renaștere, b. sfidează principiile de normă, ordine, măsură, echilibru, promovând iregularul, excentricul, dând frâu liber imaginației, practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
urmă, / stâlp te faci, de sare / Trecutul arde, / fugi, hai fugi mai tare”) ori împăcarea cu gândul că viitorul nu poate aduce mai mult decât a fost („Cad frunză moartă, galbenă pe lut / cântându-mi viitorul din trecut”). Poet al contrastelor, B. conjură și amenință pe rând, oferă, unul după altul, spectacolul comedianului și pe cel al tragedianului în fața puterilor implacabile. Înfruntarea cu timpul este pentru el mai mult decât drama firească a oricărui om care descoperă că îmbătrânește, ea înseamnă
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
și Revolta în port ale lui Alexandru Sahia, ambele ilustrând, cu destul talent epic, o tematică muncitorească, așa cum o fac și reportajele În lumea bluzelor albastre și Mic album de fotografii mișcate, primul despre viața petroliștilor din Prahova, celălalt dezvăluind contrastul dintre existența cotidiană a unor muncitori și a unor burghezi. Traducerile sunt selectate și ele după aceleași criterii tendențioase: eseurile Paraziții de Maxim Gorki și America tragică de Theodor Dreiser, poemele Noi, generația de Serghei Esenin, 150 de milioane de
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
lăsase nici un semn pe trăsăturile ei. Doar freamătul umbrei și al soarelui în frunzișul sălciilor îi atingea ușor obrazul. Fusese salvată de un saigak, antilopa deșertului, cu nări enorme, asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sau nu de boală și, desigur, datele obiective ale acesteia, inclusiv cele precizate de investigațiile paraclinice. Tot în planul egocentrismului, cu specific infantil, se distinge și o anumită capriciozitate, mergând până terorizarea anturajului (familial și uneori medico-sanitar); b. dependența - în contrast aparent cu prima trăsătură, bolnavul este realmente dependent, atât față de medic, cât și față de anturaj (deși nu întotdeauna față de acesta din urmă). După cum cu multă finețe remarcă Delay și Pichot în cadrul dependenței bolnavul primește, în schimb, marea satisfacție pe care
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
necesită răspunsuri flexibile, creative din partea economiilor naționale. Însă regimurile angrenate în control erau prea rigide pentru a se comporta bine, într-un mediu economic instabil. Cvasi-stagnarea multor țări în curs de dezvoltare în anii ’70 și ’80 era în izbitor contrast cu creșterea rapidă și susținută a celor patru țări nou industrializate din Asia de Est în decursul acelei perioade. Economiștii dezvoltării din școala neoliberală au început să promoveze virtuțile dezvoltării orientate de piață (onward-looking) înainte de criza petrolului și criza datoriei
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
două țări era de 55% și, respectiv, 43%. Speranța de viață la naștere era în 1960 de aproximativ 52 de ani în Coreea de Sud, Malaezia și Thailanda. În 1999, speranța de viață în cele trei țări atingea 71 de ani. Prin contrast, India și Pakistan aveau o speranță medie de viață de 43 de ani în 1960 și de 60 de ani în 1999. Aceasta demonstrează, cred promotorii investițiilor în capitalul uman, faptul că acumularea de capital uman generează cele mai însemnate
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
punctele din figura 3.9 s-ar fi situat de-a lungul unei linii drepte (panta de 45 de grade). Deci rata reală a venitului fiecărei țări în raport cu SUA ar fi egală cu cea previzionată (calculată) pe baza modelului. În contrast, dacă diferențele de școlaritate nu ar putea explica de ce veniturile din diverse țări diferă, nu ar fi vizibil nici un șablon când se compară valorile calculate cu cele reale. Potrivit datelor prezentate, variația educației explică în parte, dar nu integral, variația
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
îmbunătățirea calității învățământului (atât din punctul de vedre al conținutului cât și al mediului). Raporturile elev-profesor din școlile primare sunt mici în multe economii, variind între 18 în Japonia și 28 în Coreea. În celelalte este de aproximativ 20. În contrast, raporturile corespondente țărilor în curs de dezvoltare sunt mai mult decât duble față de aceste cifre 39.Toate acestea au avut un efect extraordinar asupra eficienței școlilor. Nivelul cognitiv al elevilor din Japonia, Coreea și Hong Kong a fost declarat foarte mare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de reacție (detașarea lentă a punților în care lanțul ușor este defosforilat). Uneori fosforilarea lanțului ușor este menținută la un anumit nivel chiar în absență de stimuli externi, rezultând tonusul bazal intrinsec. 7.3.6. Mecanismele relaxării miocitelor netede In contrast cu mușchiul striat, unde relaxarea este doar rezultatul repolarizării, în mușchiul neted aceasta se produce și ca proces activ. Relaxarea determinată de simpla încetare (diminuare) a acțiunii stimulului contractil este rezultatul scăderii calciului citosolic spre valorile de repaus, în condițiile
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
product al fantaziei libere. Astfel reprezentațiunea dramatică ne (provocă) vrăjește (hinzaubern) o lume a fantaziei ca o lume a realităței sensibile, și printr-aceea ne înalță totodată din as din urmă în regiunea imaculată a celei dentăi. Artea dramatică împreunînd contrastele cele mai disparate (desperecheate) spre a da operelor fantaziei libere o realitate sensibilă, spre a concede (leihen) opului autorului dramatic iluziunea deplină a unei întîmplări reale, face un fel de efecte cari întrec prin tăria și zguduirile lor pe toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uziune prin căderea deodată din dispozițiunea tragică într-o bunomie... (... ), prin o rătăcire spontanee din cel mai zguduitor patos tragic în proză goală și rece, trecere care sfărâma [iluziile] de natura cea mai grandioasă. Acest artist, unde nu gonea asemenea contraste, d. e. în drama de familie, acolo crea nu arareori o unitate complectă, care ni descoperea tabloul pe cât de original pe-atâta de adevărat a unui caracter omenesc. Cum există un stil care nu e purtat de puterea obiectului și de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul dialectului (ca predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace în însuși impresiunea ce-o face această greșală. Greșala a doua, opusă acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea mai mult de un accent principal. Căci accentul e puterea ce insuflă energie care sistează dezbinarea silabelor, va să zică pauza dintre silabe, ridicîndu-le pentru ureche la unitate, una și nedespărțita vorbă, unitate care în sine e vie numai prin (antitezea) contrastul (Gegensatz) dintre partea intonată și cea neintonată n Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea însăși (împregiurul căreia se-nvîrtesc) lângă care se grupează, palide și ne-ntonate, celelalte silabe este accentul. Daca, ca în limbele vechi, undeva se-ntîmplă ca numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei preciziune. Cea mai [mică] greutate văzută întru învingerea unui sunet, cea mai mică siluire a elementelor vorbirei aduce la moment un element conturbator în cursul cel ușure al conversațiunei. Fără volubilitate, or vorba capătă accente prea tari, prea multe contraste și prea multă intenționare (Absichtlichkeit), sau ea sacrifică cursului vorbirei preciziunea și chiaritatea sensului. Spre formarea tonului de conversațiune vom recomanda actorului astfel de piese în cari e nimerit tonul și modul vorbirei claselor mai nalte; și citirea în gura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și compozițiune create cu intențiune de poet, refrenul se revine întotdeuna cu o altă acompaniere, jocul cu sunetul și temeritatea în formarea vorbelor. Declamațiunea acestei speții de poezii, pusă-n față cu simplitatea declamațiunii poetice a speției întîi, e un contrast și am putea s-o numim, împrumutînd o espresiune muzicală, cu terminul de declamațiune figurată, și într-adevăr aicea virtuozitatea vocei se silește a ajunge bogăția formelor poetice și a dispune liber peste ele. Numai voci pline de sunet, mari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]