6,221 matches
-
lucru important pentru pacienții tineri, și mai tîrziu injecții antialergice pentru a lupta contra iritației. Tar de cărbune pentru piele. E neplăcut, e învechit, dar e cel mai bun leac pe care-l avem, pîn-o să punem mîna pe noua cremă americană cu cortizon. Și un sedativ pentru relaxare... Ești nervos de felul tău? — Nu știu, zise Thaw. — Te pierzi în visări cu ochii deschiși, apoi reacționezi violent la zgomote obișnuite? — Uneori. Profesorul ridică de pe noptiera lui un desen cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l mai bîntuiră și știa că are nevoie de hrană doar cînd abia mai putea ține pensula. Momentele cele mai ciudate și mai visătoare se petreceau la distanță de pictura murală. Stătea la masa de împărtășanie și mînca bucăți din crema de zahăr ars din bolul doamnei Coulter, în vreme ce bătrînul pastor îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ar avea nevoie de el nu citesc anunțul din ziar. Doar din gură-n gură, dacă se mai răspândește vestea. Margulis era un doctor bun, dar cu clientelă puțină. Șarlatanii, felcerii sau bărbierii „cu diplomă“, care oferă aspirină pisată sau creme pentru creșterea părului și hapuri pentru femeile care vor să lepede, au coadă la ușă. El câștigă cât să facă față nevoilor, mai ales că Agata mai vindea uneori câte un obiect de valoare din zestrea ei. Își aminti de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase de la cofetar, ca să-i îndulcească pe domnii polițiști. Pentru o zi de sâmbătă, erau ciudat de mulți oameni, bărbați și femei, care în picioare, care șezând, care umblând fără rost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase de la cofetar, ca să-i îndulcească pe domnii polițiști. Pentru o zi de sâmbătă, erau ciudat de mulți oameni, bărbați și femei, care în picioare, care șezând, care umblând fără rost prin holul spațios de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lege: lumină, Popescu, lumină, Maica Precistă, dar... — Nu acum Lord, ai răbdare! Generalul își făcu niște însemnări cu creionul, căută în alte calendare cu efemeride, apoi își chemă ordonanța care veni cu ochii cârpiți și cu damful lui obișnuit, de cremă de ghete. — Du-te și caută-l pe conu Costache. Dacă nu-l găsești, lasă-i vorbă că-l invit la mine azi, mâine, când o putea, și la orice oră. Dacă n-ar fi știut că ordinele se execută
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cred, se grăbi ea să adauge - atunci poate că tocmai vânzarea icoanei a declanșat totul. Iată că acum nu mai avea inima în cap și judeca la rece, în timp ce el s-a înfierbântat. Poate pentru că ea a dat la gheață crema de lămâie pe care a pregătit-o pentru ultima zi a anului. Slujnica veni cu o invitație. — Ia te uită, spuse doamna, suntem invitați, împreună cu prietenii tăi, frații Mirto, la familia Livezeanu, în seara de Anul Nou! Nu-i foarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să dau peste un element în plus. Pentru dumneata cuvintele erau scrise așa: și-i arătă cartea de vizită pe care le notase: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă, sar (dar?). Intră ordonanța, aducând cu sine obișnuitul miros de cremă de ghete și întrebând dacă domnii mănâncă de seară acasă, dar Algiu îi făcu semn că n-au timp de asta acum. Am înțeles, pregătesc, spuse ordonanța, care știa la fel de bine ca Șeful siguranței cum să interpreteze semnele Generalului. — Știam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit. ― Pune-i ventuze! Uite, Melania, în frigider așteaptă o cremă de zahăr ars, iar Șerbănică îmi dă zor că ar mânca un ștrudel cu mere. Dacă știu că nu vii, nici nu mă apuc. Ce zici? ― Doar nu-l poți refuza pe Șerbănică... ― Perfect. Te rog nu întîrzia. Închise telefonul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scările. Nu prea ești în mână, observă Miga. Ștrengarule! Mi se pare mie... Îl amenință pe profesor cu degetul zâmbind complice. ― Ce ți se pare Șerbănică? se interesă candidă Melania Lupu. ― Eh! Florence ridică din umeri: Bate cîmpii! Cum găsești crema? ― Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu un gest: Ce se aude în bucătărie? Parcă mișcă ceva... ― Fii serioasă, dragă, râse Șerbănică. E mobila veche. ― Vrei să-mi spui că scârțâie aragazul? Melania își duse mâna la inimă clipind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneavoastră. Încă o dată vă atrag atenția să vă vedeți de treabă. La prima prostie... Pocni din buze cu o mișcare semnificativă a degetului încîrligat. Se întoarse spre cârn. ― Hai, Dascăle! Lucrăm în schimbul întîi. Cârnul ocoli încăperea și apucă farfuria cu cremă de zahăr ars din fața Melaniei Lupu. ― E grozavă. Bătrâna se bîlbîi: ― Puteți s-o luați. Sânt sigură că Florence mai are o porție. ― Într-o zi am să învăț să gătesc. Până acum... Ridică din umeri nedumerit. E nostim, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bomboană uitîndu-se pe furiș la doamna Miga. Femeia privea încremenită peretele din față. Ioniță își apropie scaunul șoptindu-i cu buzele tremurînde: ― Aș vrea să fac ceva pentru dumneata, Florence. Îmi dau teama prin ce treci... Melania Lupu înghiți repede crema de ciocolată. Plescăiala lipicioasă cu gura închisă o împiedica să audă. " Ah! Devine captivant. Te pomenești că Ioniță s-a hotărât în sfârșit să-și facă declarațiile. Așteaptă de 40 de ani..." ― Trebuie să știi... Profesorul își căuta cuvintele: Orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de frunte. Molfăia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea inutil, de-o inutilitate care o cutremura. I-o dăruise fiica unei prietene pentru că-i împrumutase o rochie de Revelion
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu nuci pralinate și stafide, mustind de rom, apoi deliciul cafeluței dulci (cafea, cacao și o lingură de frișcă) servită cu ighemonicon în biroul lui."Maică-mea, spunea doamna Azimioară râzând, a mâncat toată viața în bucătărie pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndoială, dar asta s-a întîmplat pe data de 11 decembrie. Panaitescu a murit pe 8, iar dumneavoastră ați expediat mandatul pe 10 seara. Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și-i spun: - Dacă e așa cum spui, vei reuși pentru că Dumnezeu îi ajută sigur pe cei care se ajută muncind cu sârguință. Acestea au fost considerentele și aprecierile de la care am pornit la desfășurarea unei lecții speciale, având ca asistență crema diriginților bârlădeni. Termin lecția contra cronometru trecând-o prin toate treptele esențiale ale unei lecții reușite. Tot timpul am fost atent la elevii implicați în această lecție și mai ales am căutat să descifrez pe fața asistenților selecți aprobarea lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că ceea ce se petrecea acum acolo ar fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy, dar domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să dau bani ca să schimb tapițeria divanului! — Ai dreptate. Cheltuiește-ți toți banii pe cai. Lasă ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a doamnei Levy și ar arunca-o în golf. Se șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de a urmări modificările psihicului ei, doctorii au Început să țină un grafic al coafurilor ei. Păr scurt, de lungime medie, foarte lung și, o dată, complet ras; tapat, lins, permanent și Împletit; dat cu tone de fixativ, gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În orice nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
desertul, Matt nu a mai avut nici o reținere să strice aranjamentul impecabil al afinelor din Albastrurile de Aprilie Aduc Galbenurile de Mai de Peter Kitchell, iar Armanoush nu a avut nici cea mai mică ezitare când a Înfipt lingurița În crema de zahăr ars tremurătoare și catifelată ce reproducea tabloul lui Jackson Pollock, Substanță Pâlpâitoare. Însă În ce privește conversația n-au fost În stare să facă nici măcar jumătate din progresele pe care le făcuseră cu mâncatul. Nu că lui Armanoush nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]