3,235 matches
-
tîrg, să ne Întîlnim cu editori străini, cu cravată, cu coca-cola, am cerut o sumedenie de copyright-uri, În special cărți de psihiatrie, de unde să Învățăm cum să ne simțim bine, să rîdem, să adormim cînd se face ora de culcare, să avem randament și relații cu lumea, pendule, să ne dăm cu scara rulantă. „Aș vrea să scriu o simfonie grandioasă, care să Încununeze Întreaga mea carieră de compozitor”, scria Ceaikovski după apariția simfoniei nr. 5 (compusă la Frolovskoie, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luni, 3 iunie, am urmărit cu un supraomenesc efort spectacolul realizat de Teatrul Mihai Eminescu din Chișinău. Am căutat să nu mă enervez, urmînd sfatul șoptit al psihiatrului care-mi recomandă zoloft și patriotism, cu un pahar de apă Înainte de culcare. Mărturisesc că eram curios să aflu cum scrie Druță. Am aflat, spre deosebire de Fincher care și-a privat Sevenul de replici din piesa Casa mare, spre Întristarea spectatorului american. Ce este provocator În acest act dramatic, e că seamănă izbitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ciorapii rupți pe genunchi, vrea o melodie clară, pe care să danseze, Sașa Își dă toată silința, se execută preț de cîteva note, Însă derapează repede și În cameră apare ceva straniu, periculos, șoferu-l Înjură și-l trimite la culcare, artist pe dracu’, nu poate cînta nici cel mai simplu lucru, un cazacioc, În bucătărie, după ce i-am dat atîta de mîncare, bețiv nenorocit, și mușcă nervos din castravecior. Antologică scena cu Sașa În baie, i se terminaseră proviziile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
față de el, de măr, toți marii scriitori ai lumii, cum ar fi Shakespeare, Cehov și alții care nu-i veneau pe loc În minte sînt un nimic, n-au reușit nimic În viață, și-ar trebui să se ducă la culcare: nu pot egala frumusețea mărului. Singura inexactitate de aici ar putea fi legată de fructul pomului, cu frunze ovale, mari, păroase, dar În fața unei afirmații atît de fructifere de teorie a literaturii memoria-ți joacă feste, putea fi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
clitorisul prezent la femei, dar nicidecum la Deltă. Dar și iaca și pagina mult visată, „Sexualitate”, citim pe sărite: „Între 6.30 și 8.30 am avut trei contacte. O jumătate de oră mai tîrziu Alec s-a dus la culcare și i s-a oprit respirația”. Și ăsta a murit. Reînviați Însă dacă veți cumpăra și alte apariții din același ordin al literelor necuvîntătoare, Semnal, Detectiv, Scorpion, 3 pe un balansoar. În cea din urmă, semnalăm posterității o rubrică ingenios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de fiecare dată să mă irite deși avea doar zece ani, uite că eu nu găseam că it’s stupid și-l sfătuiam să meargă la culcare În vreme ce băiatul cel mare, Christophe, Îi cînta la 14 ani, la etaj, la ghitară Marianei, și-a tot ținut-o așa pînă-ntr-o dimineață cînd i-am smuls instrumentul dintre mînuțe și m-am lansat Într-o improvizație impetuoasă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi spusesem că penele porumbeilor s-ar putea să fie de la îngerașii care se zbenguie noaptea, când nu-i vede nimeni) ; viața cu Copilul care-mi spunea în fiecare seară, înainte de culcare, că sunt un Căluț-de-mare (și de fiecare dată era altul - de la căluț de globuri la căluț bomboniu, de la căluț de puf, de catifea, la căluț de nori, de sclipici, zburător sau mai știu eu cum); Copilul care cânta tare în
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o sfâșiau pur și simplu, transpira de durere, gemea ușor, mușcându-și buza de jos și stăpânindu-se să nu țipe. S-a învârtit un timp fără rost, neștiind ce să facă și nevrând să facă nimic. Prea devreme pentru culcare. Și n-are chef de citit! Poate niște muzică? Radioul matusalemic transmitea un concert. Cam bănuia ce este, dar nu putea spune cu exactitate. Ar sta la nesfârșit ca acum, cufundată în fotoliu, învăluită în sunete, privind lucrurile din jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în salonul cel mare, ascultând o poveste pe care tatăl lor le-o spunea cu un glas monoton despre nu știu ce crai nemaipomenit cu puteri supranaturale ce salva domnițe din ghearele înfiorătoare ale zmeilor, până când i-a trimis pe amândoi la culcare, cu un sărut pe frunte și o palmă peste fund, și, înainte de a intra în camera lor, au intrat, să-i spună săru’ mâna, în camera mamei lor, ce se culcase deja, obosită și poate bolnavă, și au privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privirea fixată asupra lui Lawrence. Parcă ar aștepta să se întâmple ceva. Rebecca se întoarce de la spital când se pregătește servirea cafelelor. Se strecoară lângă soțul ei și îi strânge mâna. — E bine, spune ea. Bona Gannet o duce la culcare. Lawrence se ridică, bate în masă cu lingurița de desert și propune un toast. — Pentru Mortimer! spune el. Multă sănătate și fericire la împlinirea vârstei de cincizeci de ani. Ecouri înăbușite ale cuvintelor „Mortimer“ și „sănătate și fericire“ răsună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Observă fețele rudelor ei, ca și cum ar fi căutat confirmarea spuselor ei. Tăcerea lor este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tulburată. Paisprezece oaspeți se adunaseră pentru a aniversa cei cincizeci de ani de viață ai lui Mortimer Winshaw, fratele mai tânăr al lui Lawrence - care este acum proprietarul castelului vechi de trei veacuri. Dar curând după ce s-au dus la culcare, un bărbat a pătruns în casă cu intenția de a o jefui, faptă care l-a costat viața. Se pare că intrusul a pătruns în casă prin fereastra bibliotecii, care este de obicei bine închisă. Și-a croit apoi drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și șopti peste creștetul meu: — Ted, e aproape ora șase. — Și ce-i cu asta? — Cât durează filmul? — Nu știu. Cred că vreo nouăzeci de minute. — Gândește-te cât drum avem de făcut înapoi. O să treacă de ora lui de culcare. — O dată n-o fi foc. Doar e ziua lui de naștere. Începuse genericul și privirea îmi era țintuită de ecran. Filmul era alb-negru și muzica, deși nu era lipsită de o notă glumeață, îmi trezea presentimente negre. Și mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
genunchiul lui Shirley, ceea ce părea să-i facă plăcere. S-a citit testamentul și a reieșit că nici una din rude nu primea nimic; toți erau victimele unei glume proaste. S-au certat rău cu toții în timp ce începeau să se pregătească de culcare. Apoi, brusc, toate luminile din casă s-au stins. Afară se stârnise o furtună teribilă și Fisk a spus că probabil se arsese generatorul. Kenneth și Sidney s-au oferit să meargă cu el să vadă care era situația. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar avocatul îi atrase atenția că pe o asemenea vreme nu se putea trece prin mlaștină și că dacă va pleca în momentul acela, va fi primul suspectat de uciderea lui Edward. Le recomandă tuturor să se ducă imediat la culcare și să-și încuie ușile. Fisk spuse: — Ăsta e doar începutul. Va mai urma unul, vă zic eu. — Noapte bună, glumețule spuse Sidney. Kenneth și Sidney urcară la etaj, dar apoi, lăsat de capul lui, lui Kenneth nu-i fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Prietenul american. După aceea, am renunțat și am rămas în fața ecranului tăcut, luptându-mă cu o sticlă de vin de la supermarket. Asta a durat până la două noaptea. Pe vremuri, îmi turnam un ultim pahar cu vin și mă duceam la culcare, dar acum îmi dădeam seama că nu era de-ajuns. Fiona bătuse în ușă câteva ore mai devreme și nu mă dusesem să-i deschid; probabil zărise lumină pe sub ușă și își dăduse seama că n-aveam chef de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie dus înapoi în timp în epoca tudorilor pentru a dezlega misterul unei crime, la cererea lui Henric al VIII-lea însuși. (Scenariul, îmi amintesc, era inspirat în mare parte din Mașina timpului, pe care tata mi-o citise înainte de culcare.) În acest scop, obținusem încă un scaun de la doamna Nuttall și ședeam unul în fața celuilalt, scriind fiecare câte un capitol și trecându-le de la unul la celălalt peste bancul de lucru, între pauzele de relaxare și plimbările pentru reîmprospătarea inspirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vreme. Ceea ce ne rămâne probabil de făcut, spuse el în cele din urmă, este să ne uităm mâine la tablouri și să vedem ce se poate aranja. Phoebe dădu din cap. Iar acum, cred că e timpul să mergem la culcare. Ea își ridică privirea, întrebătoare. Separat, explică el. — Foarte bine. Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă pun în calea - sorții, destinului sau cum vrei să-i zici. Înțelegeam că evenimentele la care devenisem involuntar martor trebuiau să se desfășoare până la capăt. Deci am luat-o fiecare pe drumul lui: eu m-am dus la culcare, iar Farrington, după cum voi afla ulterior, s-a dus mai întâi să fure o mașină de la un cetățean ghinionist - o treabă nu foarte dificilă pentru un om cu experiența lui - și apoi a plecat cu ea la Winshaw Towers, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alteori doar în cămașa de noapte, atingându-i brațele goale, luându-i firimituri de pe corp, pipăindu-i gâtul în căutarea unor umflături, introducându-i și scoțându-i termometrul din gură, consolând-o cu îmbrățișări și sărutând-o pe obraz înainte de culcare. Cum putea atâta atenție să fie nevinovată, cum să nu conțină ea doza ei de priviri furișe și excitare înfrânată? Sigur că-mi trecuse prin cap. Exista între noiși amândoi știam asta - un curent subteran de sentimente, greu de ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și când am ajuns acasă în seara aceea l-am întrebat și a spus că da, că nu-l deranja, că este măcar atât merită bietul om. Și așa, mai târziu în noaptea aceea, după ce tu te-ai dus la culcare, a venit în casă și l-am dus dus în dormitorul tău și a stat și te-a privit vreo cinci minute până când tu te-ai trezit și l-ai văzut și ai început să zbieri de-am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ta viață! a țipat la rândul lui, iar roșeața din obraji i s‑a Întins spre gât și urechi. În mod normal aș fi considerat chestia asta extrem de sexy, dar În acea seară nu voiam decât să mă duc la culcare. — Alex, ascultă‑mă, știu că... — Nu, tu să mă asculți pe mine! Lasă‑mă pentru moment pe mine de‑o parte - nu că asta ar necesita cine știe ce efort din partea ta - dar să lăsăm faptul că noi doi nu mai apucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
L‑am sunat când am ajuns acasă, dar a răspuns doar robotul. Pe urmă am mai sunat de câteva ori și am Închis Înainte ca el să răspundă, ca o puștoaică pusă pe șotii, și am mai Încercat o dată Înainte de culcare. A răspuns, dar părea extrem de circumspect. — Bună, am zis eu și am Încercat să par adorabilă și bine adaptată. — Bună. E clar că el nu acepta stilul meu gen fată adorabilă. — Uite ce e, știu că e și prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oală și-l puse Într-o farfurioară pe podea pentru pisică. Ieși, la toaletă, și o clipă stătu acolo, În curte, privind cerul. CÎnd se Întoarse În salon, domnul Mundy se Învîrtea prin Încăpere scuturînd pernele și pregătindu-se de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să stingă lămpile. Trecea de la una la alta. Salonul se Întunecă, iar fețele din pozele de pe pereți și bibelorurile de pe polița șemineului se retraseră În umbră. Era ora zece. Urcară Împreună sus, Încet, pășind rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din casele pe lîngă care trecea, văzînd luminile stinse În camerele de la parter și altele aprinse În dormitoare sau pe coridoare, pentru că oamenii se duceau la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea pentru a ajunge la ivărul ferestrei: era Înfășurată În perdea ca o mireasă În vălul ei. Într-o casă modernă, o fereastră glazurată de baie era luminată și arăta foarte limpede silueta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]