4,021 matches
-
în Ordinul Fraților Minori și în cel al Predicatorilor care, dacă ar fi în rândul clerului diecezan, ar putea foarte bine să aibă acele venituri pe care le au ei și chiar mult mai mult, fiindcă nobili, bogați, persoane puternice, culte și înțelepte au fost și sunt ca ei, și foarte bine ar putea fi preoți, arhipreoți, canonici, arhidiaconi, episcopi, arhiepiscopi, poate patriarhi, cardinali și papi, la fel ca ei. De aceea, ar trebui să recunoască că le-am lăsat lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel din Lyon, în aceeași zi (anul 1247), a ajuns și fratele Ioan de Pian del Carpine, care se întorcea de la tătari, acolo unde fusese trimis de papa Inocențiu al IV-lea. Fratele Ioan era un om foarte abil, spiritual, cult și mare orator, expert în multe lucruri, și fusese deja ministru provincial în Ordin. El ne-a arătat cupa de lemn pe care o ducea papei, pe fundul căreia era imprimată, nu de mâna unor pictori, ci prin intermediul unor constelații
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe mare, am ajuns la Marsilia, și de la Marsilia m-am dus la Hyères pentru a-l vedea pe fratele Ugo din Bariola, numit și Digne, iar în Italia, fratele Ugo de Montpellier. Acesta era unul dintre ecleziasticii cei mai culți din lume și un predicator renumit, drag clerului și poporului, foarte abil în dispute și pregătit în orice domeniu. Îi depășea pe toți, avea ultimul cuvânt în toate chestiunile, era un foarte bun orator și avea o voce puternică, asemenea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
funcție, din cauza lacunelor sale, atât în ceea ce privește elocvența, cât și alte aspecte. 4. În același capitul, a fost ales cel de-al optulea ministru, fratele Ioan din Parma, care a ocupat funcția timp de nouă sau zece ani. Fiind o persoană cultă și foarte spirituală, a fost trimis de suveranul pontif la împăratul grecilor, cu scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a chemat doar pentru mântuirea noastră. De aceea, vreau să ne răspândim printre oameni și să aducem ajutor lumii aflate în pericol prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu și a exemplelor de virtute». Noi am răspuns cu umilință: «Noi nu suntem persoane culte, suntem frați laici, ce am putea face pentru mântuirea lumii?». Ne-a răspuns: Mergeți cu încredere în Providența lui Dumnezeu», apoi a început să ne explice, așa cum putea, pentru a le imprima în inimile noastre, două versete. Pe primul - «Oferă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
urcă la catedre, pe când Regula spune: «Cei care nu știu carte, să nu se preocupe să învețe, etc.?», iar Evanghelia afirmă că nu trebuie să ne chemăm învățători? (cf. Mt 23,8). Eu spun că Regula nu interzice studiul fraților culți, ci acelora care nu știu carte și fraților laici. Într-adevăr, vrea ca fiecare, conform îndemnului Apostolului, să rămână în acea vocație la care a fost chemat (1Cor 7,20-24), astfel că nimeni nu trebuie să treacă de la starea laicală
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
întreit, pe când era pe pământ, a dobândit împărăția cerurilor unde a intrat prin forță (cf. Mt 11,12). După numeroasele și mărețele lupte din această viață, triumfător asupra lumii, s-a reîntors la Domnul, precedându-i pe mulți care sunt culți, el, care în mod deliberat era fără cultură și în mod înțelept ignorant. 7. Într-adevăr, chiar dacă viața sa, atât de sfântă, laborioasă și luminoasă, fusese demnă de a-și câștiga locul în Biserica triumfătoare, cu toate acestea, Biserica luptătoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
concluzii: G. Nemethy (Excursus I, p. 129 și urm.), Groag 315, Scholte 316, Th.J. De Jonge, Wheeler etc., care credeau că expresiile ovidiene de genul: inter comites... suas, inque suis habuit, precum și cuvintele cultos... deos317, (ut illam) colas 318, Marcia culta tibi319, femina seu princeps omnis tibi culta per annos 320, dovedesc că "eam [= Fabiam] neque propinquam Fabii neque affinem Marciae, sed clientam amborum fuisse"321. Mai mult, cum recunoaște în parte și Scholte însuși, expresiile inter comites... suas, inque suis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și urm.), Groag 315, Scholte 316, Th.J. De Jonge, Wheeler etc., care credeau că expresiile ovidiene de genul: inter comites... suas, inque suis habuit, precum și cuvintele cultos... deos317, (ut illam) colas 318, Marcia culta tibi319, femina seu princeps omnis tibi culta per annos 320, dovedesc că "eam [= Fabiam] neque propinquam Fabii neque affinem Marciae, sed clientam amborum fuisse"321. Mai mult, cum recunoaște în parte și Scholte însuși, expresiile inter comites... suas, inque suis habuit demonstrează contrariul și anume că Fabia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Co, București, 1926, p. 95. 26 Idem, p. 27. 27 Idem, p. 29. 28 Vezi și Florin Faifer, op. cit., p. 23: "Pentru o persoană instruită, cu superstiția (ori mania) inofensivă, sau cu plăcerea de a controla mereu realitatea prin reminiscențe culte, cartea este aceea care guvernează călătoria propriu-zisă". 29 E. Lovinescu, "Pe drumurile Eladei", în Critice, vol. II, ed. cit., pp. 156-157. 30 Am putea crede, după distincțiile pe care le face Andrei Pleșu în Pitoresc și melancolie, că E. Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau, ca la Perrault, prelucrări de motive cu respectarea schemelor tradiționale. Cine asigură „autenticitatea” Kalevalei, epopee constituită din bucăți mai mari sau mai mici, reluate, integrate? Se dau și alte explicații, anume dorința patruzecioptistului de a asigura suport estetic artei culte în curs de afirmare. La sfîrșitul articolului citat, Alecu Russo era nevoit să recunoască existența unor versuri „stîngace” în textele anonime în general. Faptul era vizibil pentru toată lumea trecută prin școală, obișnuită să aplice normele savante asupra oralității. În asemenea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Hartmann, cu privire la specificul reprezentărilor cu registre mai complicate. Ni se narează un asasinat petrecut printre proprietarii de turme de oi, dar în chip de „reconstituire” polițienească și cu un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau de curte feudală, nu pot fi imaginate decît schematic, peregrinînd cu furca în brîu, înlăcrimate și interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
văzul tuturor cu diverși indivizi din același anturaj pe diferite alimente sau corpuri mai mult sau mai puțin curate, această vietate își spălă lăbuțele din față privindu-mă pieziș, fără încredere. Mi-am spus atunci că, probabil, este o insectă cultă, că o fi citit ce-am scris până acum și nu-i de acord. Asta îmi mai lipsea! Auzi, primul meu critic literar o muscă! Fie și așa, cu soarta nu-i de joacă, mai ales când îți joacă un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dreaptă și de acolo a stropit manuscrisul, proiectând-o pe domnia sa, musca, jos, pe parchet, la vreo doi metri. Când am ridicat-o de acolo, mi-am dat seama că decedase. Păcat. Măcar a murit fericită, beată! Fusese o muscă cultă și mai ales inteligentă, chiar dacă spusele ei au fost rostite la beție. Dar mă îngrijora un dicton latin: In vino veritas! Pe dată o idee mi se înfipse în minte: dacă-i adevărat ce spune acest dicton, atunci vorbele muștei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai ales inteligentă, chiar dacă spusele ei au fost rostite la beție. Dar mă îngrijora un dicton latin: In vino veritas! Pe dată o idee mi se înfipse în minte: dacă-i adevărat ce spune acest dicton, atunci vorbele muștei mele culte erau și ele adevărate, așa că... se duce naibii și talentul scriitoricesc, dacă-l am, și carte și tot! Dar, oricum, această muscă a fos primul meu critic literar și aceasta nu-i puțin lucru. Cine știe dacă în întreagami viață
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca și Secolul al XX-lea prezintă fenomene sonore contrastante care dau mai multă expresivitate lumii muzicale. Coexistența intonațiilor tonale, atonale, modalfolclorice ca și modificarea tiparelor de creație, completează această metamorfoză a muzicii. Îmbinarea instrumentelor muzicale tradiționale populare cu cele culte și electronice deopotrivă va duce la experimente sonore inedite, reflectând universul gândirii muzicale contemporane. Dar, drumul muzicii trebuie înțeles ca o realitate obiectivă și primordială în raport cu gândirea componistică. Rolul compozitorului este de a se exprima în sensul orientării pe care
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
creează între sunete au impus organizarea și sistematizarea intervalelor muzicale. Sistemele muzicale intonaționale sunt alcătuite din scări modale, tonale, atonale, ce exprimă într-o formă abstractă relațiile ce se stabilesc pe planul înălțimilor sonore. Aceasta caracterizează creația populară, religioasă și cultă. Diatonice sau cromatice, majore sau minore, infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau mare, aceste scări muzicale au fost utilizate de-a lungul evoluției muzicii, în variate moduri de exprimare melodică. În Antichitate, muzica veche
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
mari și o ritmică plană, pregătind polifonia renascentistă. Exemplul cuprins în colecția lui Titus Moisescu - Florilegiu, București: Editura Muzicală, 2002, pagina 41, ilustrează intonația bizantină în glasul 8, cu o linie melodică sinoasă, desfășurată treptat ascendent și descendent. Arta muzicală cultă va evolua prin cântecul laic, practicat în Evul Mediu mijlociu, de către nobilii trubaduri (în Ars Antiqua și Ars Nova) ce vor cultiva melodia simplă și expresivă. Din exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 182, vom observa
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
op. cit., 2001, volumul I, paginile 233 și 2002, volumul II, pagina 97, subliniază avântul romantic cu extremele cunoscute prin combinații de durate mari cu durate mici, în același plan sonor sau în planuri diferite (acut-grav). Influențele muzicii populare în creația cultă cu ritmurile specifice (parlando rubato, aksak, giusto silabic) vor contribui la îmbogățirea ritmică, imprimând un nou dinamism creației simfonice sau vocal - dramatice. Edificatoare sunt exemplele din Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - op. cit., paginile 192, 98, primul fiind un colind cu
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
s-a păstrat până în zilele noastre. Tot din timpuri străvechi există și intonarea cu ison, adică sunet ținut peste care este interpretată melodia - vocal sau vocal-instrumental. Preluate din practica folclorică, aceste interpretări au fost introduse și în muzica religioasă sau cultă (vezi exemplul numărul 8). Intonarea simultană a mai multor sunete a dus la cristalizarea unui nou mod de concepere a discursului muzical, cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
armoniile formate întâmplător în muzica polifonică a Renașterii au influențat modificarea gândirii muzicale, impunând o nouă viziune, cea verticală (omofonă), începând cu secolul al XVII-lea. Perfecționată atât în practica muzicală religioasă prin coralul protestant, dar mai ales în cea cultă (vocală și instrumentală), armonia utilizată a fost preponderent consonantă în secolul al XVIII-lea (vezi exemplele numerele 9, 10 21, 22).
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
clădirile administrației și spitalul militar; în mijloc, o fântână împodobită cu o statuie colosală din bronz, ridicată în onoarea lui Hercule pe un monolit de granit gri-roz, datorată sculptorului vienez M. Rademayer; în susul străzii, o rotondă cu portal corintic, dedicată cultului catolic. Principalele stabilimente termale se învecinează cu hoteluri; acestea se numesc Ludswig-Bad, Franzen-Bad, Elizabeth- Bad, Carolinen-Bad. La zece minute în amonte de grupul principal se găsesc băile lui Hercule; în acest loc au fost construite odinioară termele romane; săpăturile executate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
artele lumii antice au dat un răspuns propriu dilemelor existențiale ale culturilor din care proveneau, raportând problematica reprezentării vizuale la cea a credințelor legate de religie. La greci, spre exemplu, așa cum relatează Egon Sendler, "reprezentările lor provin fără îndoială din cultele orientale vechi cu ritualuri uneori pline de cruzime, care au supraviețuit în subconștientul poporului"273, orbind sau înnebunind pe cei care ar fi îndrăznit să privească spre ele. Artiștii erau cei care dădeau chip zeilor, reprezentarea acestora conferindu-le și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de scriitori, amănunte din biografia lor, chiar idei despre opere și cărți. Am întîlnit și mai târziu acest fenomen, care e caracteristic pentru unii cititori, acela de a lua ficțiunea drept fapt real, cum o lua Codrin, și la persoane culte și mature, care nu rețineau de pildă adevărata dramă să zicem a lui Ivan Ilici, ci faptul că nu se știa de ce murise, ce avusese el adică, de fapt, acolo în dreapta, lucrul acela pe care nici doctorii nu-l știau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]