4,322 matches
-
groază de vești noi să-mi dea și nu-mi putea acorda decât vreo oră înainte să trebuiască să plece la o cină, dar nici că-mi trebuia mai mult, pentru că și eu ardeam de nerăbdare să merg acasă cu cumpărăturile și să le încerc din nou. Eram sus, pe platforma unde dorm, încercând o fustă lungă, pe șolduri, din velur, crăpată până la jumătatea coapsei și o vestă micuță, mătăsoasă, destul de strânsă pe corp, când se auzi telefonul, al cărui sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mobile ca să-ți demonstrez că-mi place să muncesc? — Există multe mijloace... — Ca de exemplu? — Ca de exemplu, să încerci un alt mod de viață. — O căsuță la țară. Nu? Aproape de oraș. Și apoi, poate o mașinuță ca să venim la cumpărături la sfârșit de săptămână. Un televizor portativ și un mic frigider. — Oh! Du-te la dracu’! Nu se poate sta de vorbă cu tine. — Firește că nu se poate. Cine te credeai? Ne-am cunoscut acum cinci zile. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
anarhistul cu maniere grosolane? — Așa cred, Guido. Jacheta pe care a spus că o vrea este În vitrină la Duca d’Aosta și costă patru sute de mii de lire. — Ei bine, spune-i că Marx nu și-a făcut niciodată cumpărăturile de la Duca D’Aosta. Să se ducă la Benetto alături de restul proletariatului. Patru sute de mii de lire; câștigase aproape de zece ori mai mult la Casinò. Într-o familie de patru, procentul de drept al lui Raffi? Nu, nu pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lor. Se duse la dulap să caute o umbrelă: nu se deranjase să aducă una cu el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul obișnuit de obiecte abandonate: o singură cizmă galbenă, o geantă de cumpărături plină cu ziare vechi, două plicuri mari, căptușite și o umbrelă roz. Roz. A Chiarei, uitată acolo cu luni În urmă. Dacă-și amintea bine, avea pe ea elefanți mari, veseli, dar nu voia s-o deschidă ca să afle. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și a sculpturii abstracte pe care Jake o realiza pe masa din bucătărie din măruntaiele nefolositoare ale vreunei mașinării. Asta avea să fie o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră aurită și care reprezentau contribuția hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a scos afară ca să-i arate zăpada de pe copaci, asistenta Harris a apărut în numai câteva secunde, a înșfăcat copilul și a dispărut la loc, în casă, bolborosind mohorâtă ceva legat de pneumonia la copii. Haide! Avem de făcut atâtea cumpărături de Crăciun și nu avem decât atât de puțin timp! Amanda l-a înghiontit dureros pe Hugo în coapsă, cu tocul cel lung și ascuțit. — Următoarea oprire e la centrul de frumusețe. Îmi fac programare pentru niște ședințe postnatale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
roșiatic, s-a confesat Amanda. Dar l-am pus pe Charles Worthington în stand-by în caz că situația se înrăutățește. — Dar nu e nimic în neregulă cu pă... a început Hugo, însă Amanda l-a întrerupt imediat. Deci, ai venit să faci cumpărături de Crăciun? a întrebat-o ea veselă pe Laura. —Îmmm, nu neapărat. Laura s-a ridicat în picioare cu țigara în gură și și-a aranjat decolteul mai bine. Apoi a rânjit enigmatică. Dar presupun că ai putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vorbești despre nenorocita de asistentă Harris? — Dar trebuie să rezolvăm situația asta. Nu acum, i-a sărit muștarul Amandei, care a făcut un semn viguros să li se aducă nota. Nu putem să stăm aici toată ziua. Trebuie să facem cumpărăturile de Crăciun. E un magazin nou unde vreau să ajung. Am nevoie de un costum nou. Ceva elegant. —Un costum nou? Hugo era surprins. Amanda era sau, după plecarea asistentei Harris, avea să fie mama cu normă întreagă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea să fie mama cu normă întreagă a unui bebeluș. —Pentru ce? Pentru ziua de Crăciun? Când, în sfârșit, Hugo a tras frâna de mână în față la Fitzherbert Place, era neobișnuit de ușurat să-și vadă casa. Ședința de cumpărături din după-amiaza aia fusese lungă, plictisitoare, aglomerată și, alternativ, când sufocantă, când înfrigurată, în funcție de insistențele Amandei de a intra sau de a ieși din toate magazinele existente în oraș. În acest răstimp, Hugo se decisese că urăște Crăciunul, că urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a lungul raftului, luând fiecare al doilea borcan din șir. Când a ajuns la capătul rândului, o femeie a trecut prin fața lui. Era înaltă, slabă și blondă, cu o față prelungă, gânditoare și ochi mari, care scrutau îngrijorați lista de cumpărături. Un copil bine crescut se ițea din portbebeul care atârna pe pieptul femeii. —Alice! a exclamat Hugo absolut încântat. Coșul lui Alice, așa cum a observat Hugo, gemea sub greutatea numeroaselor legume proaspete. Fără îndoială că totul avea legătură cu Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clar că se aștepta ca Alice să se ducă și să-l umple. Alice s-a uitat la el deranjată, dar încercând să nu lase să se vadă. De ce nu se ocupa el de apă? Ea își făcuse treaba: făcuse cumpărăturile și gătise. Acum că invitații sosiseră și se întrețineau în sufragerie sorbind vin organic fiert, servit în borcane de gem și sticle de apă de gură reciclate, Alice abia aștepta să aibă parte de puțină stimulare socială. Nu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să mă scuzi, a sărit Alice. Cred că Jake vrea să mă duc să mai aduc niște apă. Da, dar ai destulă voință să te uiți la reclamele de la televizor și să nu le lași să-ți pervertească obiceiurile de la cumpărături? îi spunea cineva unei alte persoane când Alice a trecut pe lângă ei în drum către bucătărie. Părea imposibil ca toți colegii lui Jake să fie întotdeauna așa de serioși pe orice subiect. Însă poate că aveau nevoie de mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin Combe ca să ajungă în Bath, i-a răspuns Hugo. Toba de eșapament care-i atârnă în spate e la fel de dăunătoare pentru ecosistem. Și sunt sigur că-i dăunează și spatelui tău, mai ales că trebuie să-ți cari toate cumpărăturile și copilul. Alice își dorea ca Hugo să înceteze cu argumentația asta. Părerile mamei ei pe acest subiect erau identice cu ale lui și era greu să demonstrezi că nu aveau logică. Totuși expresia lui Hugo se schimbase. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că sindromul acesta îi era și ei familiar. Mai ales dată fiind aplecarea ei către bucătăria vegetariană; așa cum o dovediseră ingredientele pentru meniul vegetarian fundamentalist de la petrecerea dată pentru revista lui Jake, pe care Hugo le văzuse în coșul de cumpărături al lui Alice. Ciudat era că, atunci când o dusese cu mașina până în stația de autobuz și o întrebase cum fusese petrecerea, Alice fusese neașteptat de zgârcită la vorbă. A fost, a zis ea scurt. Când Hugo a terminat de pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de el într-o stare de panică isterică. Dar despre astea ce știa Amanda? Sau despre scenariile cotidiene - de pildă, Theo urlând, furios și plictisit, cocoțat într-un cărucior de supermarket. Fără îndoială că, pentru Amanda, a merge să faci cumpărături cu un copil însemna să te plimbi prin Harvey Nichols cu progenitura îmbrăcată în piele de leopard, cu un asistent personal și cu o pereche de pantofi cu toc. — Am să fiu un reper pentru mamele care muncesc, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi spui. Femeile, după cum ți-ai dat seama de-a lungul vieții, sunt cheltuitoare, iar atunci când realizează că banii dintr-un cont nu pot fi terminați așa de ușor devin și mai cheltuitoare, sunt lovite instantaneu de un virus al cumpărăturilor de tot felul. Poți să mă contrazici? Normal, n-ai nici un interes ca Lucia să știe ceva despre geamantan. Vrei banii. Și-i vrei numai pentru tine, scriitorule... Înghiți și o înjurătură zdravănă împreună cu băutura. Chiar la asta se gândise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își începuse cariera sa, vestind zodia Berbecului,odată cu echinocțiul de primăvară. Trecuse, deja, jumătate de an de când Iorgu lucra ca inginer la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Era pe-nserate, când el intră în magazinul alimentar din str. Cetinei, pentru mici cumpărături. Peste puțin timp, ușa se deschise și în prag apăru o tânară foarte frumoasă, corpolentă, cu fața toată o lumina. Era Vasilica... doamna de la biblioteca tehnică a fabricii. La vederea ei inima îi tresări și începu să-i bată mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Duminică, și Nașterea Maicii Domnului cunoscută în popor și sub numele de Sf. MariaMică. Murmură Iorgu, închinându-se cu fața la Sf. icoană. ...Trebuie să pregătesc tot ce mi-am propus pe mâine... mai întâi scriu pomelnicul, și, apoi, să merg la cumpărături. Mâine de dimineață voi merge la Sf. Liturghie cu pomelnicul, și apoi, către amiază, la cimitir, la Fata... Ea mă așteaptă, că-i ziua ei!.. Clopotele de la biserică tăcură, slujba de la Vecernie se sfârșise, dar dangătul lor de bronz continuă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sala de ședințe, la primărie, fac cinste. Să nu lipsiți, niciunul. Așa s-a și întâmplat. Joi a fost o seară pe cinste; mâncare, băutură, muzică și dans.Primarul a rugat-o pe Frusina să se ocupe de lista de cumpărături. Cu băutura și muzica s-a ocupat Petre cu încă doi baieți. Ca muzică au adus formația care cânta la baluri și la hore, în sat. Frusina, la rândul ei, a rugat câteva femei cu care se întâlnea la biserică
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se logodească. George hotărâse să vină sa o ia pe Frusina de acasă, de dimineață, să poată sta și la slujbă, așa cum îi sfătuise preotul. Era sâmbătă. Nicolae plecase din localitate cu treburi iar Geta se dusese să facă niște cumpărături și să treacă pe la o prietenă, s-o invite împreună cu soțul ei la un grătar, duminică, în curtea lor. Îl lăsaseră pe George udând legumele și florile din cele două grădini pe care le aveau pe lângă casă. Era o vară
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
spus așa când a fost tatăl ei bolnav și atunci când nu se simțea ea bine, „să aibă grijă de ea”, dar nu ca acum. Ieși în stradă și se gândi să-și îndrepte pașii spre magazinul sătesc, să facă mici cumpărături; niște arome pentru prăjiturile pe care voia să le pregătească pentru masa de prânz, după logodnă. George îi adusese o sticlă de șampanie cu câteva zile mai devreme pentru că dorea să serbeze împreună cu Frusina, logodna. Afară se înnorase dintr-o dată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Rugăciunile și sfaturile părintelui duhovnic îi făceau bine. Se simțea cu sufletul ușurat și împăcat înaintea destinului, poate că era chiar o resemnare. Nu mai mergea în sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era o femeie care fusese măritată și nu se mai cădea să meargă la distracții, așa, de una singură. Toate prietenele ei erau măritate, la casele lor, cu copii și când ieșeau în sat, mergeau însoțite de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o fetiță de opt anișori. - Nu vă supărați, mă grăbesc și nu pot să mai stau, pot să las actele în original, la dumneavoastră, să vă ocupați de ele? Mai am de umblat pentru groapă, sicriu, să mai fac niște cumpărături ca apoi să merg să o ridic de la morgă pe soția mea. - Da, cum să nu, aveți toată încrederea, spuse Frusina. Dacă mai aveți nevoie de ceva, vă ajut cu cea mai mare plăcere. Ea a fost foarte expeditivă și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prima dată. Când pleca de la biserică, făcea în așa fel încât să fie pe lângă ea și să meargă împreună, spre casă. De multe ori, aceasta motiva că merge la cimitir sau la magazinul sătesc să mai facă diverse cumpărături. Nu băgase divorț încă. Într-o duminică, după slujbă se hotărî să meargă împreună și să-i spună că ea nu se mai împacă și să nu își mai facă speranțe degeaba, că dorește chiar să bage divorț. - De ce te
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]