2,824 matches
-
să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar eu m-am cutremurat și mi-am dat capul pe spate să mă uit după vreun semn de ploaie. Era uscat, dar cerul deja se întunecase, iar respirația mea scotea aburi. Poate va fi chiar un Crăciun alb, m-am gândit eu. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tata), nu sexy. Doar ștergerea uscată, în treacăt, a obrajilor sau întâlnirea buzelor strânse. Felul în care i-a spus că-l iubește în ziua aceea oribilă era ca și cum aș fi văzut-o sărutându-l franțuzește. Intestinele mi s-au cutremurat într-un spasm. Nu pentru că aș fi fost jenată; lucrurile trecuseră de mult de etapa aceea, ci pentru că m-a făcut să mă simt atât de doborâtă. Era complet greșit să văd în interiorul inimii sale în felul acela groaznic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că e, și, aproape fără să mă gândesc, mi-am lăsat vârfurile degetelor să cadă pe carnea fină și moale a lui Stacey. Senzația neașteptată la atingerea ei, caldă și docilă ca o nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cuvinte liniștitoare. — De ce, dragul meu? am spus eu în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă gândeam doar - oh, mamă, mamă! a spus, aplecându-și capul la pieptul meu, iar umerii începură să i se cutremure. L-am legănat ușor până s-a calmat din nou și am putut să-i șterg ochii și o parte din sângele de pe față cu mâneca mea. M-am gândit doar, a continuat el, că aș putea să ajut, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să mă trezesc devreme pentru ședința de mâine. Dar de când am început să mă port ca mama? se întrebă ea. — Îți promit că nu va trebui să faci nimic. O trase mai aproape și o sărută pe gât. Ea se cutremură, iar el înțelese că îi place și-și trecu degetele peste pielea ei înfiorată care lui i se păru un semn bun. La începutul relației lor, i se părea că săruta de milioane. Își mai amintea încă primul lor sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de mii pentru o cămăruță cu baie comună și ca să dea nas în nas cu toată lumea, totul doar ca să-și petreacă vacanța fără să facă sex. Pare de vis. E cazul să vă reamintesc de vara lui 2003? Adriana se cutremură. Doar gândul la vacanța aceea era de ajuns s-o enerveze. Fusese ideea ei — cât de rău putea să fie într-o vilă din Hamptons, cu piscină, teren de tenis și patruzeci-cincizeci de tineri de douăzeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
necunoscut, imprevizibil, total bizar, Russell fusese concediat? Nu puteai să o rupi cu cineva chiar în ziua în care a fost concediat, nu? Nu, dacă mai aveai o urmă de decență umană, nu puteai — nu în aceeași lună. Leigh se cutremură numai gândindu-se la așa ceva. — Leigh, ce se întâmplă cu tine? Ești absolut distrusă de câteva săptămâni și eu nici măcar nu știu de ce. Nu te-au concediat? — Cum? Despre ce naiba vorbești? Credeam că vrei să-mi spui că ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la cutremur În 1940. Nici nu existai pe atunci. Atunci existau alții și legionarii. Nu este voie să vorbești de legionari! Îți place să te gândești la cutremurul din 1940. Că nu știi cum e. Te gândești cum se poate cutremura pământul. Cum face scârț, mârț. Și aerul face vauuu! Și latră câinii. Și cotcodăcesc găinile. Și cocoșii fac cucuriguuuu! Și pisicile, miau. De aceea te gândești. Bunica lui Surcel Îi aruncă pe fereastră o gutuie. Să mănânce În recreație. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întâlniri pe care ți le-a aranjat Fi? Ruby a râs. Apoi i-a povestit lui Chanel despre Duncan. Chanel nu fu amuzată. —Un roman? Într-o limbă inventată de el? Și mai are tupeul să te numească plicticoasă? se cutremură Chanel. Complet sărit, dacă mă Întrebi pe mine. N-aș fi rămas atât de mult, doar asta am eu de spus. —Trebuie să recunosc, era puțin ciudat... — Da, și Jack McFaraland 1 e puțin poponar. Ruby Începu să sorteze scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dacă ar fi să-ți dai o notă de la unu la zece, cât ți-ai da? Un nouă? Un zece? A izbucnit În râs. —Noo, ai o voce sexy, sunt convinsă că ești de unșpe. Sau chiar... de doișpe. Se cutremura de râs acum. —Merci, zise. Apropo, cum te cheamă? —Sam. — Nu cred, chicoti. (hâc) Mă păcălești. Nu. Numele meu chiar e Sam. Dar pe doctorul ăsta american pe care l-am cunoscut Îl cheamă tot Sham. Doamne, cunosc doi ginecolumniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
buzunarul hainei pliculețul de zahăr pe care îl luase de la barul benzinăriei. Îl rupse și îl goli în gură. Eram atât de aproape, încât am auzit zgomotul firișoarelor de zahăr sub dinții lui, un hârșâit care mă făcu să mă cutremur. Își mișcă limba pe palat să simtă dulceața care se amestecase probabil cu saliva. Privi în jos, unde priveam eu, la întunericul povârnișului pe care pluteau lumini. — Nu știu, spuse. — Ce? — Este nedrept să mori. Înghiți ultima picătură de salivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
profundă, cea mai umană a romanului dramatic care e viața lui Pirandello, faptul că a avut-o lângă el, în viața zilnică, pe mama lui nebună - și ce să fi făcut, să o fi aruncat într-un ospiciu? - m-am cutremurat, căci oare eu n-o păstrez, și încă atât de strâns la pieptul meu, în viața mea zilnică, pe sărmana maică a mea, Spania, nebună și ea? Nu doar pe Don Quijote, nu, ci și Spania, Spania nebună ca Don Quijote; nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte. Și mișcarea îmi era familiară, deși nu puteam rivaliza cu ei. Gândul că era posibil să o am în sânge mă cutremură. Asta le dovedea că aveau dreptate. Dar nu pentru asta mă aflam aici? Unul dintre bărbați se desprinse de grup și începu să se apropie cu spatele, pe coridor, spre mine, aplecându-se, legănându-se și cântând. Când ajunse lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul ei un alt Fima, real, nu gras, nu pisălog, nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau prea preocupați de alegerea cuvintelor. Se rotesc cocorii. Și se duc. Traversând strada auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sunt sigură că Lisa îți va da toate detaliile pe drum spre casă. Îi place să vorbească cu șoferii de taxi. Lisa îmi atinse mâna cu blândețe. Îmi pare rău pentru tot. Și o să mă revanșez față de tine. M-am cutremurat la ideea că Lisa își va asuma un rol mai activ în viața mea. Nu e nevoie. Și mie îmi pare rău. Nu trebuia să dau vina pe tine. Și eu aș fi făcut probabil la fel în locul tău. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de-ajuns. Și mă voi răzbuna. Nu uita că vineri vii la mine la birou să facem pozele pentru articol. Așteaptă să vezi ce are de gând să facă din tine echipa mea. Simplul gând m-a făcut să mă cutremur. Și totuși, poate că nu va mai fi nevoie. Dacă mă împac cu Mark azi, voi avea toate motivele să mă retrag din jocul de-a întâlnirea. Autobuzele erau pline dimineața, la ora aceea, dar eram prea obosită să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-mi sărute cu buze reci fruntea, înainte de a se îndrepta în vârful picioarelor, așa precum făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai doream nici de astă dată să știu nimic, și mă gândeam la moarte. Mă întrebam chiar, cum de pot privi cu atâta liniște moartea semenilor mei, și pentru întâia oară mi-am pus, brutal, problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră, trântind ușa și bombănind, supărată de întârziere, în coridorul ce se cutremura sub pașii ei. Abia la sunetul de gong care vestește ora prânzului, m-am surprins adâncit într-un poem de Rilke. ...„O cafea turcească trebuie să mai bei”, stărui Ferdinand Sinidis, ridicându-se cu greutate. Mi-o servi în cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
toate modificările pe care ți le-a cerut, rescriind după fiecare repetiție, până la premieră. Lucrurile tot prost ar fi mers, dacă el și actorii nu mai credeau În reușită. Știu, pentru că am trecut eu Însămi printr-o asemenea oroare. Se cutremură expresiv. — Nu știu de ce, dar gândul ăsta nu mă consolează prea mult, spuse Henry. Experiența de miercurea trecută a fost atât de dureroasă, că șterge orice oroare ipotetică. — Poate conducerea altui teatru se va arăta interesată, Îi sugeră dra Robins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu aveai decât conștiința eșecului, a umilinței și a regretului? Aceste gânduri mohorâte Îi aduseră aminte de Fenimore, care ajunsese, se vede, la concluzia că În viața ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se termina cu Înmormântarea. Mai Întâi lucrurile importante. Bine că mi-am adus aminte, spune el, luându-și o expresie mai serioasă, aproape solemnă. În dimineața asta trebuie să-l bărbieresc pe domnu’ James. — Nu știu cum poți, Burgess, zice Joan Anderson, cutremurându-se ușor. Să bărbierești un cadavru. — Nu mă deranjează, spune Burgess. Nu vreau să las să o facă altcineva. El m-a Învățat să-l rad. Zicea că am mâna ușoară. Nu l-am tăiat nici o singură dată. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tînăr îl ascult pe interlocutorul meu și vorbele sale îmi pătrund pînă în adîncime trupul stîrnind acolo vibrații și dureri surde, eliberînd resorturi a căror destindere, însumată, m-ar putea rupe în bucăți. Știu ce sîntem: beduini ai marilor reîntoarceri, cutremurați de sîngele nostru precum un pod clătinat de un fluviu fierbinte; privind cu disperare cerul cu frica paralizantă că stelele se vor stinge și atunci vom umbla fără rost în chiar mijlocul rătăcirii noastre. Îi răspund Doctorului: „-E groaznic ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așa te vei putea cîntări cu adevărat.” Și m-a plimbat cîteva zile printr-o zonă a suferinței. V. din spital îi simt din nou repulsia celui tînăr pentru că, pînă aici în adîncimea vitraliului acum cenușiu, mirosul care l-a cutremurat pe el pătrunde murdărind totul oricîte dezinfectante și arome crude sar împrăștia în jur: transpirația umană. Dar tînărul V. a avut tăria să reziste pînă la capăt încercării. S-a îmbuibat cu pastile împotriva greții, a consumat sucuri de fructe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]