2,937 matches
-
mergea la pasul Oituzului. Drumul Carului se află între două cunoscute castre romane, de la Râșnov și cel de pe dealul Orății de lângă Rucăr, care se pare ar fi fost un "castru foarte întărit"(castrum munitissimum) sau, dacă vreți între vechile cetăți dacice Cumidava și Argedava sau Jidava, devenite, în timpul ocupației romane, cetăți de referință, atestate documentar. Printre piesele culese de cercetători se aflau monede de aramă, măști de lut ars, un vas pictat cu chipul lui Dionisos. Este dificil, deocamdată, de știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sau Jidava, devenite, în timpul ocupației romane, cetăți de referință, atestate documentar. Printre piesele culese de cercetători se aflau monede de aramă, măști de lut ars, un vas pictat cu chipul lui Dionisos. Este dificil, deocamdată, de știut dacă posibila cetate dacică a devenit cetate romană sau prezența obiectelor de proveniență romană a fost doar rezultatul unor schimburi firești între dacii autohtoni și romanii care circulau între cele două castre menționate. Având în vedere condițiile vitrege de trai în zonă, personal cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
făceau cu plăcere doar în lunile de primăvară, vară și toamna, când razele soarelui și pitorescul regiunii nu pot lăsa indiferenți nici chiar pe ostașii morocănoși. Un argument suplimentar în favoarea ideii de cetate, pe drumul de car, încă din perioada dacică, ar putea consta în interesul autorităților momentului ca, în caz de nevoie, să poată proteja și supraveghea o cale importantă din punct de vedere strategic și comercial. Locul unde s-au făcut săpăturile corespundea și nevoilor de împlinire a acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
centru, fosta graniță Fig. 21 Vedere de ansamblu Piatra Craiului, Curmătura, partea stângă a Potcoavei Branului Fig. 22 Drumul Carului, partea de sus, din Fundata, pe fundalul Pietrei Craiului Fig. 23 Dincolo de șosea, biserica din Drumul Carului; în dreapta, zona cetății dacice, unde s-au făcut săpături arheologice Fig. 24 Drumul vechi Fig. 25 Drumul vechi, cu fundalul Bucegilor, partea dreaptă a Potcoavei Branului Fig. 26 Panta Drumului vechi, masiv de stâncă Fig. 27 Stânca spartă cu mii de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
se pornesc să zică un cântec de șezătoare, pe care de data aceasta îl auzim și noi. La un moment dat, apar și băieții satului (probabil chemați de tăciunele tratat chimic), toți îmbrăcați în costume populare la fel și, desigur, dacice. Sunt însoțiți de câțiva lăutari. Fiecare se așază, ordonat, lângă câte o fată și începe so privească drăgăstos. Când vocea din off amu țește din nou, câțiva se ridică, împreună cu fetele lângă care stăteau, și încep să joace. Mișcările lor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când se lasă cu tradiționala bătaie (ca să nu spunem că tradiția a fost întru totul abolită). Și cu toții se îmbracă de la butic. Pe scurt, satul este astăzi - oricât încearcă să ne îmbrobodească domnii de la oraș, simțitori și pătrunși de valorile dacice - o firească prelungire a mahalalei. Și, oricum, dacă e să vorbim de veșnicie, aceasta sa născut, probabil, la pat. (2006) Țăranul inexistent Telespectatorul care se uită la emisiunea de la TVR Cultural Planeta kitsch, prezentată de Adrian Pintea, nu are mari
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
emancipați, tăietorul de lemne Îndeplinea un ritual de iertare Înainte de a tăia bradul, explicându-i nevoia și Înfrânându-se de la mai mult decât nevoia strictă. Poate vâscul, deși obicei de origine franceză, galică, dar poate și străromânească știind similitudinile galo−dacice, ar fi mai indicat: la o primă privire cel puțin, culegerea lui e benefică pentru copacul pe care-l parazitează. Ei bine, cu brad ori vâsc, românul parcurge un armistițiu mai mult sau mai puțin respectat În “lupta” cu natura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tranziția, În Încercarea de a-și creea un mediu negentropic, de la micul și liniștitul lac, entropic deci, la imensitatea agitată, negentropică deci, a mării. Căci negentropia mării e aceea care o face, În poezia eminesciană, sălașul și refugiul zeilor primordiali, dacici, a lui Eminescu Însuși. Paranteză: oare Întâmplător Enescu a compus Vox Maris? Iar incompatibilitatea omului negentropic cu mediul și omul entropizat e sensul Luceafărului; omul entropic, Cătălina, refuză mediul negentropic, ceresc. Rareori codrul, lacul, marea eminesciene sunt populate cu animale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pregătit, adică au realizat acumulările cantitative, ceea ce nu-i Împiedică Însă să fie părtași. Se pare Însă că frica mea nu-i chiar justificată dacă ne gândim că spirala e atât de frecventă pe oalele românești, ca și pe acelea dacice și, mai În adândul istoriei, pe ceramica de Cucuteni... Dar concluzia e clară: nimic nu e Întâmplător În natură. Chiar și nostalgia primordialului, care În oricare etapă ulterioară nu-l mai poate reconstitui, ci doar să-i mărească ritmul schimbării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care menține organizarea socialistă a vieții în România... Acum, aplicarea strictă a principiilor marxist-leni-niste a suferit prefaceri fundamentale, aducând electricitatea la colibe și încurajând țăranii să meargă să lucreze în noile centre urbane industriale. Totuși, țăranul supraviețuiește în costumul lui dacic, mândru de posesiunile și proprietatea lui. Nici electricitatea, nici colectivizarea nu au avut timp să înlăture modul de viață străvechi din mediul rural"302. În 1970, după o vizită la fața locului, în volumul său dedicat României aparținând seriei de
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
zonă din Epir se numea Molossia, Molottia iar romanii, cucerind-o, i-au preluat numele: Molossia, Molossis, idis, căruia în lexicul comun îi corespunde molio „a construi, a edifica“, dar și mollio „a supune, a civiliza“. După ce supun tot spațiul dacic, ei întemeiază la sud de Dunăre două provincii cunoscute sub numele Moessia (Superior și Inferior), formă contrasă din cea precedentă. A se compara pentru contragere rom. olat „ținut, provincie, moșie“, vladnic „puternic“ cu vodă, rom. a hălădui cu sl. hoditĭ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dintre forme nu mai poate fi identificată fonetic: sl. vlastĭ „putere“, it. podere „moșie, stăpânire“. Ardealul. Devenirea romanității orientale, cu centre de putere la sud și la nord de Dunăre, a avut ca centru administrativ dominant Unia, continuatoarea tradiției regatului dacic. Dintre zonele în care romanitatea s-a impus pregnant în epoca sa de avânt Ardealul s a remarcat datorită poziției sale geografice și continuității centrului de putere al Uniei romanizate. Luând Ardealul ca centru și adăugând la acesta Panonia, voievodatele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scurs de la cuceririle romanilor în spațiul tracic a avut ca rezultat, pe de o parte constituirea a trei structuri lingvistice indoeuropene, care sunt romanitatea orientală, albaneza și slava, iar pe de altă parte constituirea, pe baza limbii coiné a statului dacic, a limbii maghiare, limbă al cărei fundament inițial aglutinant a fost susținut periodic de grupările de populație turco-tătară pătrunse în Panonia. Folosită ca avanpost al catolicismului, populația maghiară a avut, într-o organizare administrativă propice, șansa de a și cultiva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sute de ani în urmă ea era însă acceptată, cum rezultă din faptul că în manuscrisul C al operei lui Costin a fost introdusă glosa marginală Decebal, rege unguresc în dreptul textului lui Costin: Decebal, regele dacilor (p. 221, 391). Statul dacic ca stat federal continuat în formula Panoniei sau Ungariei rezultă și din aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va adăuga forma uni (HVR, p. 12, 376, 463-464). În felul acesta se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Sciția „cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul și Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșască“ (p. 71), ceea ce oferă o imagine, fie ea și incompletă, a dimensiunilor spațiului dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație separatistă cronicarul respinge numele etnic vlah „latin“ pentru Moldova: „Ci noi acesta nume (Vlahia) nu-l priimim, nici îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cărturar. Mai mult încă, orientarea feudală a gândirii lui a fost ridicată la nivel de principiu al cercetărilor istorice asupra istoriei limbii și poporului român. În această privință sunt de remarcat două scăderi față de viziunea cronicarului. Prima privește continuitatea spațiului dacic în Unia medievală, lucru care explică proporțiile romanității orientale ab origine și perenitatea nestrămutată a acestei romanități în jumătatea de est a Europei. Cea de a doua scădere privește izvoarele scrise ale istoriei românilor. Deși s-a format ca istoric
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dorinței autorului de a demonstra lumii (1) noblețea și vechimea romană a neamului românesc, (2) a cărui structură de rezistență au constituito moldovenii. Altă trăsătură definitorie a operei cantemiriene o constituie (3) puterea suverană absolută pe care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul întregii fostei Dacii, apoi în spațiul extracarpatic și în sudul Dunării, până la retragerea lor sub conducerea regelui Ioan în Ardeal. În sfârșit, față de spargerea unității romanilor/românilor în urma descălecării separate, prin doi descendenți
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reale închipuirile emanate de psihologia aspirațiilor personale. Noblețea și vechimea antică a neamului românesc rezultă din înlocuirea îndelungatelor procese de întrepătrundere și prefacere etnolingvistică prin date fixe marcate de figuri istorice, cum sunt anul cuceririi Daciei de către Traian, când spațiul dacic devine instantaneu romanic, cu limba latină în locul limbii autohtonilor, care sunt scoși din istorie, și anul descălecatului Moldovei de către Dragoș, când romanitatea și latinitatea la est de Carpați devin moldovenești. Substituirea procesului de romanizare realizat în simbioză cu autohtonii, prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
români și de limba română: „Chiar dacă tot acest neam, spune el acum, a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români. Noi moldovenii la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este dat foarte de curând) ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin dacă știe limba noastră, nu-l întrebăm «Știi moldovenește?», ci «Știi românește?», adică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din păturile lucrătoare, cărora li se atribuie romanizarea Daciei, și 2) faptul că limba română este, grosso modo, atât latină stricată cât și dacă stricată. Și fiindcă istoricii poloni considerau că slava, respectiv polona, are același substrat sarmatic (= scitic, tracic, dacic) cu româna, Cantemir îl acuză pe Sarnicki că „a dorit ca românii să fie de neamul său, adică de-o limbă cu dacii cei vechi, prea cutezant stricând tradițiunile vechilor autori, pe care le întoarce după gustul său” (HVR, p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
considerație nici la constituirea limbii române. Pe acest raționament fals el formulează următoarea întrebare: „Dacă unii daci, cum i se năzare leahului Zamoysky, au învățat de la romani limba romană, adică latină, cum de și-au pierdut cu totul limba lor dacică? Cred și accept, continuă Cantemir, că dacii și-au putut strica limba și amesteca unele cuvinte latine, dar nu că și le au putut uita până într-atât pe ale lor, încât nici măcar între femeile și moașele de la țară să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvintele stejar, pădure, eleșteu, cărare, grăiesc, privesc, nemeresc (DM, p. 365). De observat însă că elementele autohtone, deși sunt cele mai vechi, nu sunt luate ca parte constitutivă a unei limbi noi. În lipsa imaginii evolutive a limbii, Cantemir grupează elementele dacice la un loc cu celelalte elemente care au deteriorat latina: „Romanii (Romanos), spune el, au primit nu puține cuvinte de-ale dacilor, precum și mai târziu de-ale slavilor, polonilor, ungurilor și grecilor (așa cum se amestecă și astăzi în graiul nostru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le apreciază ca băștinașe. Criteriul de selecție a fost evident acela că ele nu sunt latine și nici nu se putea identifica pentru ele atunci sursa în limbile vecine, cu care latina ar fi venit în contact ulterior, pe teren dacic. Am văzut mai sus că puținele elemente dacice din română erau justificate prin robii daci folosiți de romani și prin femeile dace cu care romanii se căsătoreau când le mureau soțiile. În consecință aceste cuvinte sunt privite de Cantemir ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fost evident acela că ele nu sunt latine și nici nu se putea identifica pentru ele atunci sursa în limbile vecine, cu care latina ar fi venit în contact ulterior, pe teren dacic. Am văzut mai sus că puținele elemente dacice din română erau justificate prin robii daci folosiți de romani și prin femeile dace cu care romanii se căsătoreau când le mureau soțiile. În consecință aceste cuvinte sunt privite de Cantemir ca prima serie de elemente lexicale străine care au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
raisin „strugure”, vgr. rax, ragos „fructul viței de vie”, rachis „ax, arac”, alb. shtruar „așezat, aranjat”, shtrëngoj „a strânge, a îngrămădi, a fixa”, germ. Strunk „tulpină, cotor”, sl. struk „păstaie”. Gordin, soi de viță de vie, era considerat de Hasdeu dacic, trecut și la slavii de sud, întrucât nu găsea la albanezi o formă pe care să o ia de bază, iar pe slavi îi considera veniți la sud de Dunăre mult mai târziu decât romanii. Militând contra latinismului pur în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]