280,392 matches
-
avangardistă mai ieri cumnatul Michi din Germania (nu l-ai văzut niciodată doar la telefon îi pîlpîia glasul cum o lumînare) și oare ai putea-o uita pe cățeaua Cuța masivă și domoală aidoma unui deal? atîția morți în preajma cărora devii mai tînăr tot mai timid nu-ți mai stau la-ndemînă nici vorbele cum o haină care se-ncheie cu greu privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele goale proaspete ca
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
Baia Mare, unde și locuiește, din 1989. Din 2010 lucrează la o teză de doctorat despre Wittgenstein, avându-l coordonator pe prof. univ. dr. Mircea Flonta. În 1994, la 17 ani, debutează publicistic, cu texte literare, în Graiul Maramureșului, după care devine o prezență activă pe diverse site-uri literare din țară. Debutul online s-a petrecut în revista egophobia, cu poemul „cuțitul meu obosit”. De câteva luni, este redactor-șef al Editurii Philobia, pentru care a și tradus câteva cărți de
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
Simona-Grazia Dima Grup de scriitori vizitând Muzeul în aer liber al Țării Oașului, Negrești-Oaș, mai 2011 Autocarul ne poartă, fantasmatici, prin mierea Nordului, în leagănul istoriilor lui Ion Vădan, despre mari invenții devenind fertile, cum sonicitatea în literatură, economie, filosofie. Trăim cu toții poezia locului. Aurel Pop îmi șoptește că pe-aici oamenii se-ntrec în construire, fără a ști apoi să locuiască, defilează mândri-n mașini duminicile, de la un cap la altul al
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
îngeri uitați, din Biserica Greacă-a Brăilei, în fumul unei tămâi arzânde, aprinsă de la sine, pe o piatră neprivită de nimeni Lumea veche-i precum lumina, fragedă, ținută-n viață de săteni: după ce-au plătit taxele istoriei la muzeul devenit familie, își spală cergile-n vâltoare, ca odinioară, împrospătați și transparenți. Așa că-n pălincie totu-am văzut și nimic, apoi am purces spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
noastre de demult. Morile de vânt toacă aerul și taie păsările pe care le-ai visat zburând spre țările calde. Tu la ce te gândești? La păsări sau la zbor în vânturile potrivnice? Cerul e atât de jos încât poate deveni o amintire.
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
care doresc să se întâmple Intră în luptă împotriva faptelor care nu doresc să se întâmple Și încep să le învingă Oriunde îmi îndrept mintea Un gând ticălos Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat Și zece kilometri imprejurul meu lumea devine un loc mai suportabil Când am înfăptuit toate aceste miracole? Când am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce părul ei scăpat din cozi i se lipește jilav de obraji. o aude pe hella spunându-i cum sala cavalerilor din hofburg a devenit sală de gimnastică „așa cum e sala din casa cu pișcoturi” - frânghie pentru cățărat, paralele, prăjină, inele, bârnă, bănci pe care ți se masează umerii și pulpele și mai ales scheletul de cal în șaua căruia o așază acum fräulein anne
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Am biciuit orice drum care mă putea duce departe - nu știu să vorbesc despre dragoste, dar suspinele tale îmi atârnă și acum în auz ca niște cercei piraterești. Așa, ca o ploaie de vară răzgândită în altă vară, care a devenit verișoară de toamnă cu autobaza de vis à vis... de după aceea. Am complotat cu îngerii. Mi-au povestit secretul metodei oarbe a contemplării naturii. Toate pliantele turistice îți recomandă pământul - doar dacă dai cu grijă deoparte ostenitele oase. Niciunul nu
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
de dimineață și pentru chestionarele pe tema verbului a fi. Îți mulțumesc pentru muzica așternută ca un bandaj în jurul gâtului tăcut al absenței și pentru tot ce a mai rămas de distrus pe lumea asta. Uneori ți-ai dori să devină niciodată. Trezit din somn, îi găsești iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
pentru tot ce a mai rămas de distrus pe lumea asta. Uneori ți-ai dori să devină niciodată. Trezit din somn, îi găsești iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și o grămadă de oase întinse la uscat. Un corp indivizibil, o trăsătură perfectă și o tresărire cât un cântec de greier din toamna care
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
puterile mele Din lustrul mesei care e fericită cu el Cum aș fi și eu fericit Să mă înțepe o albină căzută din realitate Și să mă doară să plîng să rămîn O literă mai mult în bătaia vîntului Care devine simțul suprem al vînatului
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, asta face mereu, se uită la inima mea cu razele uraniului *** La fiecare mișcare a nimicitorului, lumea nu devine mai încăpătoare, dar apare un 0 (zero) urît și larg, nimeni nu și-l asumă, nimeni nu semnează pe el, el e pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în cartea asta ca un
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
vreun procent-două să zicem din populație știe ce ar fi ăla un „arbore" bonsai? Unde mai pui că cine știe ce răuvoitor ar putea ironiza că chiar țara noastră e una bonsai... FLASH 1 lumină puternică de scurtă durată însă de cum încremenește devine vădit materială și de lungă durată - o lună și ceva de vară floarea soarelui-flash. 2 nu pentru prima oară scriu atât de scurtisim - chestiune obișnuită deja la care pot adăuga doar că poezia e mereu imprevizibilă poate plictisi dacă îi
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
odată cu toată valiza cu care călătorisem până atunci arătând pe la vămi pașaportul fals și el primit cu pompă demult acum începuturile mele s-au îndepărtat de țărmul pe care cred că am ajuns pe măsură ce mă apropiam de această îndepărtare totul devenea mai tulbure mult mai neclar decât păruse la început după masă târziu când nimic nu mai e ca înainte sunt poate fără să știu de mult în Triunghiul Bermudelor îngerul păzitor așa cum v-am mai spus și altădată în timpul vieții
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el și m-a sărutat. Nu simt niciun gust de sânge mi-a zis cu vorbele rujate că în altă seara când într-o baltă de sânge-am dansat. Orașul a devenit o mâzgălitura o pisică mi-a fugit din umbră și din galop a oprit doi căi că smoala în smoala blănii ei. doi căi cu scheletele prelungite într-o caleasca în care ne-am urcat surâzând și-am coborât acolo
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
a născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul în fața porții caselor părintești și aerul pe trotuar devine irespirabil. Ia uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
patru etaje proaspăt zugrăvite. În mijlocul camerei, nu ma așteaptă decît ea, aricioaica. Botul ei umed îmi atinge gleznă. Se gudura pe lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
hermeneutica, ce de construcție, deconstrucție! Când nu voiam, de fapt, să vă spun decât că sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-ți pare că auzi un fel de vuiet, un fel de mârâit întunecat, de huiduieli și de fluierături, un fel de chicoteli, un fel de râsete înfundate. Undeva, - e aproape sigur - se petrec
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
Ioana Ieronim Arta tânără Lui Tom Brânduș rock hip-hop și rave beția peisajelor laser cutreierând carcasa noastră omenească între munții cu păduri mustoase de august și zidurile cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3 ceruri inferioare din amintiri stocate la arhivă umpli câteva ecrane printr-o apăsare de buton : pionieri, militari
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-amintirea unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
mi-aș pierde buchetul proaspăt cumpărat. Și m-aș trezi la Geneva din nou. Nu am ce pierde și nici ce câștiga, căci deja sunt. Trezesc savoarea, fac să urce sub lună gustul bogăției latente încă. Când nu pot adormi, devin soare, atent să dăruie, veghez talazul fără nume, să nu se-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face propria lor limită, pietroasă. Otrava-i piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]