10,118 matches
-
fizică. Tipurile constituționale și dispozițiile psihice morbide Oamenii sunt inegali constituiți. Fiecare individ este o persoană unică, având o identitate proprie. Diferențele dintre indivizi se raportează la sex, aspectul somatic și profilul personalității, la care se mai adaugă factorii de diferențiere de ordin, valoric (cultură, educație, mediul familial și sociale, morală, religie, etc.). Aceste aspecte au o importanță deosebită în psihologie și psihopatologie, întrucât atât starea de normalitate (sănătate mintală) cât și starea de anormalitate (boală psihică) depind de „natura ființei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Organizarea sistemului personalității Înțelegerea dinamicii proceselor psihice morbide, în sfera psihopatologiei, depinde de modul în care este conceput și înțeles sistemul personalității, ca mod de organizare. Pentru P. Sivadon, înțelegerea organizării, a structurii sistemului personalității, se realizează în conformitate cu următoarele principii: diferențiere și integrare, structurare, constanță și adaptare. Diferențierea semnifică faptul că funcțiile, primitiv confundate, se vor separa în forme distincte, individualizate, cu caracter complimentar și apariție succesivă. Integrarea ulterioară, într-o structură coerentă a diferitelor modalități funcționale, va constitui personalitatea. Prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide, în sfera psihopatologiei, depinde de modul în care este conceput și înțeles sistemul personalității, ca mod de organizare. Pentru P. Sivadon, înțelegerea organizării, a structurii sistemului personalității, se realizează în conformitate cu următoarele principii: diferențiere și integrare, structurare, constanță și adaptare. Diferențierea semnifică faptul că funcțiile, primitiv confundate, se vor separa în forme distincte, individualizate, cu caracter complimentar și apariție succesivă. Integrarea ulterioară, într-o structură coerentă a diferitelor modalități funcționale, va constitui personalitatea. Prin structurare se înțelege că personalitatea este o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de explicare a transformării psihopatologice a sistemului personalității umane în condițiile oferite de boala psihică. În virtutea teoriei lui H. Jackson, personalitatea umană reprezintă un sistem complex de instanțe structurale, dispuse ierarhic-stratificat de jos în sus, derivând unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională. Acest punct de vedere care își are originea doctrinară în teoria evoluționismului darwinist, exprimă natura evolutiv-dinamică a personalității. Instanțele care formează personalitatea se distribuie în două sectoare principale, de jos în sus: 1) Sectorul somatic, corporal, reprezentat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului în realitatea acestor evenimente imaginare elaborate de el. d) Mitomania este construcția imaginară a bolnavului prin care acesta modifică sau înlocuiește voit realitatea existentă în virtutea tendințelor proprii. Mitomania este normală la copil care nu poate să facă încă o diferențiere netă între produsul imaginației sale și perceperea și explicarea sau înțelegerea, realității externe. La bolnavii psihici, mitomania este fie rezultatul unei regresiuni infantile (debili, isterici, sociopați), fie o formă particulară de fabulație. E. Dupré consideră tendința la mitomanie ca fiind
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalităților psihopatice, K. Schneider pleacă de la criteriul diferenței sau al abaterii de la norma medie, considerată ca „zonă a normalității psihice”, în delimitarea acestor tipuri de indivizi. Viața ne dovedește că oamenii nu sunt egali între ei, existând numeroase variații și diferențieri chiar în cadrul normalității (Dobzhansky). Acest aspect apare cu atât mai pregnant în cazul psihopaților. Dar odată stabilit acest aspect, se ridică o noua problemă. În ce constă diferența dintre „personalitățile normale” și „personalitățile anormale” sau „personalități psihopatice”? Majoritatea autorilor sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a putea fi egal cu sine-însuși, dificultatea sa fiind legată de o tulburare caracterial-constituțională. Nevrozele sunt conflicte situate „în interiorul normelor social-umane”, pe când psihopatiile depind de o tulburare a „ordinii sufletești interioare” a acestei categorii de indivizi. Zeldenrust menționează că diferențierea dintre nevroze și psihopatii trebuie căutată nu numai în intervenția „predispoziției constituțional-genetice” în cazul „factorului psihopatic” și în cea a „influențelor psihotraumatizante ale mediului extern” în cazul „factorului nevrotic”. Trebuie ca în ambele situații să fie avute în vedere, „structurile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de acord în a admite că limitele dintre nevroze, psihopatii, reacții și dezvoltări anormale sunt extrem de variabile și adesea ele ne scapă unei analize curente clinicopsihiatrice. Unii autori pun serios în discuție, așa cum se va vedea în continuare, chiar problema diferențierii acestui grup de tulburări psihopatologie de psihozele endogene. În delimitarea cadrului nosologic al psihopatologiei dezvoltărilor anormale la evenimentele vieții trăite de individ, trebuie avute în vedere cauzele care le pot produce, În cazul reacțiilor patologice, cauzele sunt de regulă exterioare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele grupe de subiecți: Retardul profund cu un QI situat între 10-20, Retardul sever cu un QI între 20-40, Retardul moderat cu un QI între 40-55, Retardul ușor cu un QI cuprins între 55-70. În grupa Supradotaților nu se fac diferențieri de clasificare în raport cu valoarea QI. Graficul de mai sus consemnează de asemeni „stările intermediare” cuprinse între „medie” și „extreme”. Astfel, între stările de Retard și Media normală sunt cuprinse Intelectul de limită cu un QI cu valori între 70-80 și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
populaționale importante numeric au fost numite psihoze colective. Vom încerca să extindem analiza noastră asupra acestor fenomene pentru a căuta o altă explicație a lor, diferită de cea medico-psihiatrică. Din totdeauna nebunia a avut două accepțiuni: socio-culturală și medico-psihiatrică. Această „diferențiere” trebuie înțeleasă în cadrul raporturilor care se stabilesc între individ și stat. Orice persoană umană aparține unui grup, unei colectivități sociale, a căror structuri, organizare și dinamică sunt supuse normelor statului. Deși individul sau grupul social se bucură de „drepturi”, „libertăți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gândire” ale unei ființe umane. Dar între rațiunea logica și gândirea delirantă este o „ruptură” pe care o vedem, dar pe care nu o putem înțelege. Sunt lucruri absolut diferite. Ea este mai mult decât o simplă separație. Este o diferențiere. Este „altceva”. Ceva care ar putea fi comparat cu raportul dintre vis și realitate, sau cu relația dintre real și ireal. Realul și irealul, deși paralele, nu sunt superpozabile? Logic, ele se refuza reciproc și, din acest motiv, nu sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cel românesc, „articularea verticală” comportă, dimpotrivă, mari neajunsuri. Aici trecerile de la un ciclu la altul de învățământ sunt, de regulă, brutale și se soldează cu „pierderi” școlare masive; în clase se practică, de obicei, învățământul frontal, ce nu permite diferențierea și individualizarea instruirii. Se încalcă în acest fel însuși principiul continuității, normă pedagogică fundamentală. Dar această încălcare, reproșată adesea profesorilor, este impusă în practică printr-o gravă eroare de proiectare curriculară, specifică sistemelor educaționale de sorginte lancasteriană sau chiar herbartiană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un teritoriu simbolic și-și construiește propriul univers. Pentru a încuraja, accelera, consolida această identificare, grupurile recurg la simboluri și evocări mitice, ritualuri și ceremonii, inventează și pun în funcțiune diferite norme proprii, cu scopul de a obține efecte de diferențiere și inscripția într-o linie și o cultură comună (Ruano-Borbalan, 1998). Urmează apoi etapa identificării instituționale, civică și politică, religioasă. Modalitatea practică cea mai eficientă prin care societatea îl ancorează pe individ constă în integrarea sa instituțională, prin activități desfășurate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rând, la procesele cognitive de categorisire și la apartenența socială. Operațiunea de categorisire semnifică ordonarea mediului în categorii, dar și situarea individului însuși în această ordine, (auto)plasarea în cutare sau cutare categorie (grup), în funcție de obiectivele sale. Aceasta presupune și diferențiere și/sau distanțare de unele categorii, precum și accentuarea apartenenței sale la un grup ales - desigur, o sistematizare simplificatoare, o stereotipizare, absolut necesară însă pentru a se situa, plasa, integra. Operația presupune și atribuirea unor trăsături de personalitate celorlalți, împărțirea acestora
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aplică situațiilor reale, trăite de titularii feluritelor dosare din arhiva Securității? Mai întâi, dacă ne referim la colaboratori, sublinierea de mai sus - sprijinirea Securității în mod conștient -, deși cu totul absentă în textul legii, se poate dovedi un criteriu de diferențiere foarte valoros. La prima vedere, e greu de imaginat situația în care o persoană matură conversează cu ofițerul de Securitate și îi dă informații sensibile despre rude, prieteni sau cunoscuți fără să-și dea seama ce face. În realitate, una
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
5. Concluzii: cultura penuriei și ghetoizarea postcomunistă a consumului În această ultimă parte vom relua pe scurt câteva elemente expuse mai sus, vom indica trei probleme ce pot fi de interes în legătură cu acest caz și vom situa această localitate în cadrul diferențierii sociale de dinante și de după 1990. Cei care practicau micul trafic nu erau protocapitaliști 27 în timpul comunismului, așa cum se afirma optimist la începutul anilor ’90, cu toate că mobilitatea capitalului (în acest caz, extrem de precar) și cea geografică sunt, cu singuranță, ingrediente
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai ales, Sportul (cu al său Supliment fotbal), dar și Flacăra sau Săptămâna. Îmi amintesc foarte bine cozile infernale de la bomboane cubaneze, niște bomboane ovoidale, cu model floral care, supte, deveneau translucide, cu aromă de lămâie, căpșuni, portocale sau mentă. Diferențierea aromelor, aroma în sine, erau „atracții” foarte prețioase - un lux de import. Bomboanele românești erau rudimentare, tari ca piatra și aveau același gust - uniformizarea, omogenizarea, urâțenia, lipsa de gust erau brand-urile ceaușismului târziu. „E bun sau e românesc?” - întrebarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
divorț în timpul detenției, s-au recăsătorit și unul (4,5%) era deja căsătorit înainte de arestare. 18 (85,7%) au avut copii. 3.2. Diferențe în cadrul grupului intervievat și relații între variabile Diferențe în cadrul grupului intervievat Anul arestării a produs o diferențiere semnificativă între persoanele care au perceput modificări marcante ale mentalității și regulilor de comportament social și cele care nu au avut astfel de percepții la ieșirea din detenție (t = 2,8, p < 0,05), în sensul că arestarea în timpul primului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intensitatea mai mare a stresului la persoanele cu un nivel înalt al anxietății a fost constatată și de A. Cemîrtan (1996), în mod experimental. Prezența acestor simptome la un interval atât de lung după perioada închisorii poate fi explicată prin diferențierea lui Terr (1995) cu privire la traumele apărute ca rezultat al unei întâmplări violente ce au loc o singură dată (monotraumatizare) și acele circumstanțe traumatizante care durează mai mult timp (politraumatizare). În cazul politraumatizării, fie simultan, fie succesiv, acționează diferite evenimente traumatizante
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
are un număr uneori insuportabil de mare de asemenea „dezorientări sau imprecizii”. Nostalgia trecutului este întotdeauna mitică, iar ambivalența atitudinală nu trebuie să ne mire. Nu neapărat din cauza perceperii diferite a realității, în funcție de amplasamentul social al fiecăruia, ci și datorită diferențierilor subiective în a percepe și prelucra cognitiv ceea ce noi definim apoi a fi o realitate. Ai făcut deja o precizare paradigmatică: cum l-a perceput psihoterapeutul X - însă există și alte „filtre”, biologice sau spirituale, care au influențat „prelucrarea” mea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
omogenizarea socială, comunismul nu a putut evita mania discriminării și absurdul sau, mai bine zis, „nebunia” criteriilor de tot felul care o face posibilă, iar tehnica listelor și a ierarhiilor după „incompatibilități” stabilite arbitrar s-a păstrat. Se urmărea permanent diferențierea după un criteriu care, neîndeplinit, aducea cu sine, în primul rând, „refuzul iubirii de partid”, ceea ce reactualiza în noi trauma originară a copilului din relația cu mama! Refuzul afecțiunii declanșează spontan sentimentul vinovăției, iar mai târziu constituie baza complexului de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
multe complexe, altfel n-ar fi respins sau interzis atâtea lucruri, însă de bază a fost complexul individualității și mai ales al psihologiei acestuia. Ura față de individualismul elitist era o mascare a complexului vizavi de tendința profundă a identității și diferențierii de celălalt. Ce altceva a fost, de fapt, reacția de aderare la „Meditația Transcendentală” decât o dorință de evadare sau încercare de individualizare a eului sufocat de colectivismul excesiv și monoton? L.A.: O întrebare încă mă preocupă: cum a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu secretele pacienților, însă puterea cu care ei mă învestesc nu o pot folosi fără să încalc codul etic profesional și să-mi periclitez autorizația de practică. În plus, ar fi o dovadă că eu însumi am nevoie de terapie! Diferențierile de procedură sunt incomparabile, iar în ceea ce privește etica, nu am auzit să existe o „Etică a Securității” sau a vreunui serviciu de informații. Serviciile respective se folosesc abuziv de absurditatea conținută în definirea a ceea ce este sau poate fi un secret
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
există”, la fel de real ca și ceea ce este adevărat - așadar, și neadevărul e un adevăr prin faptul că „există”. Fiind, de regulă, o interpretare umană, depinde de criteriul ales de „cineva” și de calitatea morală a acestuia - natura nu face asemenea diferențieri între obiectele ei. Diferențierile le „remarcăm”, de regulă, doar dacă ne sunt utile sau suntem pregătiți cognitiv pentru a le percepe și, din acest punct de vedere, ele pot fi „deranjate” de noi sau aranjate astfel încât să încapă în „patul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și ceea ce este adevărat - așadar, și neadevărul e un adevăr prin faptul că „există”. Fiind, de regulă, o interpretare umană, depinde de criteriul ales de „cineva” și de calitatea morală a acestuia - natura nu face asemenea diferențieri între obiectele ei. Diferențierile le „remarcăm”, de regulă, doar dacă ne sunt utile sau suntem pregătiți cognitiv pentru a le percepe și, din acest punct de vedere, ele pot fi „deranjate” de noi sau aranjate astfel încât să încapă în „patul cerebral” al fiecăruia - la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]