3,286 matches
-
nostalgici. Pentru că nu-și amintesc mai nimic. Toate jurămintele noastre sunt eterne. Numai viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar foarte scurtă. Privită din zona copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona finală, pare o ciozvârtă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi mai consistentă. Nu și indispensabilă. Uneori, inspirația este divină. Alteori - ocultă. Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereți. Arta provoacă lumea. Culturii i se potrivește universalizarea, nu globalizarea. Un tablou în casă e o fereastră spre tine însuți. Marii artiști disprețuiesc banii, nu și aplauzele. În artă ca și în politică, unii călăresc tigri, alții - mârțoage. Arta este aria de convergență și de interferență a întrebărilor fundamentale. Plebeii au rămas în artă. Politicienii s - au refugiat în divertisment. Criticul de artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să se apere de multe. Dar mai ales de aroganță. E bine ca cei cu probleme cardiace să citească lucrări medicale, nu poezie postmodernistă. Avangarda vine mereu cu tot soiul de perversiuni estetice. Bogăției îi este aproape imposibil să nu disprețuiască ineficientul spirit. Reclamele răspândesc informații. Și frustrări. Citim mai puțin, dar mult mai epidermic. Cartea înseamnă deschidere. Nu și când stă închisă. Când crezi în virtuțile sărăciei, nimeni nu te mai poate ajuta să te îmbogățești. In viață, e ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! 17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el, ca să iei seama la el; 18. să-l cercetezi în toate diminețile, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. 21. Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața. 22. Ce-mi pasă, la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat. 23. și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
1. M-am dezgustat de viață! Voi da drum slobod plîngerii mele; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te certi cu mine! 3. Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mîinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4. Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om? 5. Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui, 6. ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un necunoscut. 16. Chem pe robul meu, și nu răspunde; Îl rog cu gura mea, și nu răspunde. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. 18. Pînă și copiii mă disprețuiesc dacă mă scol, ei mă ocărăsc. 19. Aceia în care mă încredeam, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. 20. Oasele mi se țin de piele și nu mi-a mai rămas decît pielea pe dinți. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mers. La scurtă vreme, el a plecat și nu s-a mai întors. Era furioasă, pentru că ghicise cam ce planuri își făcuse el. Și totuși, în ea se dădea o luptă. Pe de-o parte, se afla în situația femeii disprețuite de bărbatul ei. Pe de alta, se afla și în situația femeii care se simte în stare să lupte cu soarta, s-o schimbe. Atunci, și-a încuiat casa. A anunțat că pleacă într-o călătorie. Ajunsă iar în 1967
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
delirează până într-acolo că ajung să pervertească conceptul veșnic de adevăr și sentimentul religios natural: scoțând la vânzare un sistem nou, caracterizat de o insolentă și necontrolată manie de noutate, nu caută adevărul acolo unde se află cu certitudine; disprețuind tradițiile sfinte și apostolice se atașează de învățături goale, incerte, respinse de către Biserică, și, cu acestea, oameni nesăbuiți sunt convinși că ating și susțin adevărul». Din acest motiv, consideră papa Pius al X-lea, a făcut bine predecesorul său Pius
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă în parc "A sosit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva" și până la universitari extaziați de "Frunză verde de albastru". Modelul acesta, care de altfel nu e de disprețuit, căci a produs uneori mari poeți (mă-ntreb însă dacă nu cumva prin legea numerelor mari, căci în lumea literară nebunii, perverșii și psihopații sânt mai acasă decât oriunde), pare să fie azi mai puțin productiv, funcționând mai ales prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Xilofonul", poemul central (primele șase poezii relativ scurte formau prima parte a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de vină însoțește identificarea ironică (ironic este personajul care se disprețuiește pe sine, explică Northrop Frye) a poetei cu animalele din fabulă. Este rea și leneșă la fel ca ele, meschină și apatică. Este chemată în fața judecății părinților și a altora: "pe ce lume trăiește / pe ce lume trăiesc / când o să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cel mai mare bine se aseamănă celui făcut de apă. Bunătatea apei este faptul că întreține cele zece mii de ființe Și totuși nu se luptă pentru a i se acorda atenție, Ci se mulțumește cu locurile pe care oamenii le disprețuiesc. Aceasta face ca apa să fie atât de aproape de Cale. Prin asociere, acest pasaj implică și virtutea superioară a tuturor lucrurilor simbolizate de apă, cum ar fi femela speciei, care dăruiește viață tuturor ființelor prin naștere și maternitate și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și despre politică, deși își formula conceptele prin intermediul obișnuitelor sale metafore inteligente. Pe parcursul lucrării Tao teh ching, el ridiculizează idealurile umane înalte cum ar fi bunăvoința, evlavia, loialitatea și moralitatea, condamnând toate convențiile sociale ca fiind artificii de duzină și disprețuind concepția că oamenii pot fi conduși de o ideologie. El atrage atenția asupra faptului că simpla necesitate a regulilor impuse de lege și a amenințării cu pedepsirea indică faptul că societatea a atins deja un grad avansat de decadență. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un membru umil din familia buricului-apei, care crește în luncile tropicale ale Asiei. În acea vreme, majoritatea oamenilor de știință din Vest în atenția cărora a intrat cazul lui Lee i-au luat în derâdere pretențiile de longevitate și au disprețuit planta simplă pe care o recomanda, dar câțiva oameni de știință iluminați l-au crezut pe cuvânt și au făcut cercetări. Biochimistul francez Jules Lepine a găsit un alcaloid puternic în frunzele și semințele aceste plante care are efecte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vidul. Moartea și nemurirea Pentru a înțelege cu adevărat sensul vieții, natura condiției umane și semnificația „nemuririi”, trebuie mai întâi să înțelegem natura morții, căci moartea este singura certitudine a vieții. Majorității oamenilor le este frică de moarte și o disprețuiesc și, de aceea, trec prin viață ca și cum moartea nu ar exista și viața ar continua la nesfârșit. Taoiștii și budiștii spulberă această iluzie comună văzând viața ca un vis și moartea ca o trezire. În Taoism: Road to Immortality John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
puțoilor. Mă forțez să nu mă gândesc la cine ar fi putut să scrie asta... Toal, Lennox, Inglis... da el n-a fost azi... Gillman... Bain... lor le lipsește imaginația... sau poate un bulangiu În uniformă care știe cât Îi disprețuiesc pe ratații ăia... nu... mă forțez să nu mă gândesc la cine ar putea fi pencă asta ar Însemna că au câștigat. Scuze, prietene scump, Bruce Robertson e construit dintr-un material mai dur. Frumoasă Încercare, bulangiilor! Ha. Nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dispărut, din care descinde, În diverse grade, toată tradiția manu scrisă. În acest caz, recensiunea prezintă uneori pro bleme de mare dificultate. Înainte de orice altceva, este necesară colaționarea tuturor codicelor. Metoda pro pusă de Karl Lachmann avea defectul de a disprețui codicele uma nistice, pe care le considera contaminate; eliminatio codicum descriptorum se poate face Însă numai atunci cînd ne aflăm În posesia Întregii tradiții manuscrise. În fiecare codice În parte, este necesară distingerea „mîinilor“ diferite, examinarea atentă a șter săturilor
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
al prozopopeei, prin care cititorul, ca interlocutor virtual, ar solicita, în manieră socratică, din partea autorului, un răspuns concis la întrebarea " Ce este un intelectual?", nu face decât să justifice, abil, introducerea definiției polemice, aici pseudoargument cu pretenții științifice: "Omul care disprețuiește orice ocupație de imediată utilitate și pentru el și pentru lume și se dedă la nobila profesiune de gânditor se numește un intelectual". E, prin urmare, inferența unui întreg raționament prin apolog (Marc Angenot), destinat să deschidă lectorului apetența de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fără dificultăți și rămâne ambiguu. Puțin a lipsit ca iconoclasmul bizantin (și, într-o mai mică măsură, cel calvinist, opt secole mai târziu) să readucă oaia rătăcită în turmă și sub normă. Dacă "vechea manieră grecească", cu prea multă ușurință disprețuită de Vasari ca "neplăcută, grosolană și ordinară"*, ar fi dispărut, nici Cimabue, nici Giotto n-ar fi fost posibili. Or, fără descendența lor, Occidentul n-ar fi putut cuceri lumea. Interdicția din Scriptură YHWH își spune într-o zi: "Să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ierusalimul Ceresc" (Duby). În secolul al XVII-lea, iezuiții nu se mulțumesc să-i stimuleze pe pictori, nici să acorde imaginii un loc major în retorică; ei se ocupă activ de catoptrică și de minunile permise de oglindă, fără a disprețui nici anamorfozele sau proiecțiile luminoase. Lanterna magică n-a fost invenția directă a unui Părinte, ci un iezuit german, Athanasius Kircher, i-a făcut prima exegeză tehnică și teologică în Ars magna lucis et umbrae, din 164627. Părintele Athanasius, inginer
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
curent, ca parfumurile sau corăbiile, fie compunerea operelor literare poem, comedie și tragedie. Poetica lui Aristotel nu este o Estetică; ea nu tratează nici despre Frumos, nici despre judecățile de gust. Aristotel nu studiază opera de artă, pe care o disprețuiește, ci opera literară, singura care merită comentată. Voi vorbi despre poezie în general" vrea să zică, în fond: ce este tragedia? Secundar, epopeea, poemul burlesc, poezia imitativă sau didactică. Homer, Aristofan, Empedocle, dar nu un Fidias sau un Zeuxis. Poți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grec din secolul al III-lea roman, excelează în ekphrasis, descrierea frescelor. A descrie înseamnă pentru el a spune poveștile evocate de tablouri, a interpreta, a da glas personajelor ca în Homer. "Să nu iubești pictura, spune el, înseamnă să disprețuiești adevărul însuși". Dar adevărul ține de domeniul retoricii, iar paralelismul post-clasic al artelor, un poncif, aliniază vizualul după verbal, nu invers. Ut poesis pictura... Nu e lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și gramatică, a mers timp de un mileniu la Atena să-și tragă titlurile de glorie și veritate. Dar academiile noastre de arte frumoase
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]