3,349 matches
-
rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin parcul în formă de scoică, plin de garduri vii labirintice. Pe bănci, în locurile cele mai îndepărtate și mai umbrite, se vedeau siluetele celor care se-mbrățișau. Mâinile băieților știau mai multe decât ei. Știau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
jur milioane de proști, care n-au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să se adape de la inteligența lui, ci se duc să asculte manele. Se zice totuși că păstorii de popoare trebuie să-și iubească turma, nu să o disprețuiască. Dar cum să iubești niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum fac... ăăă, în fine, alții, preferă să asculte manele? Păi, un așa popor merită luminat? LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Din seria „Fukuyama mă-sii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
fildeșii lui strâmbi. Mâna stângă corespunde omului interior - inteligent, necheltuitor, secret și plin de surprize. Îi place să caute în adânc ca ploaia trezind tenebrele la viață. Mâna stângă desenează senzual labirinte de zăpadă folosind alfabetul vântului și ploii. Ea disprețuiește școlile și academiile, la fel și stilurile, simțindu-se „rănită“ de realitate. În lumea grotelor ea se simte la adăpost de „contemporaneitate“. Mi-e frică de mâna stângă, mă doare des. Uneori am senzația că inima vrea să-mi iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și, cel puțin o dată în viața lui, va acționa și el. Iar cincisprezece ani în închisoare ar fi aproape același lucru cu cincisprezece - ba nu, mai mult, douăzeci - de ani la Colegiul Tehnic, unde se confrunta cu golănași care-l disprețuiau și cărora le vorbea despre Piggy și despre împăratul muștelor. în plus, putea să se folosească de cartea asta la proces, pe post de circumstanță atenuantă. „Onorată instanță, onorați membri ai juriului, vă rog să vă puneți și dumneavoastră în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ilustrele lor indicații, distrugeau tot, mințeau de îngheța apă, furau, curveau. Acești experți, tehnicii, ca și politicii, sunt și azi și de aceea lucrurile merg cum merg. Un proverb spune: DACĂ NU AI BĂTRÂNI, CUMPĂRA I. Noi îi pensionam, îi disprețuim, le dăm o pensie mizerabilă, căci trebuie promovat tineretul, lupii tineri, ciocoii noi, măi hoți decât oile bătrâne, dar mai tâmpiți. Voi exemplifică așadar, comparând învățământul de până la '89 și pe cel de dupa. Cel de dinainte de '89 era predictibil, serios
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
carcasă N-aveau ce dă copiilor la masă. Iar voi? Întreaga țară ați furat-o Pe buze tot cu UE și cu NATO. Paragina-i regina. Jaf total. Parc-a trecut războiul mondial. Așa fie-mi, dar, îngăduit Să vă disprețuiesc la infinit. Nu sunteți oameni sunteți mărunțiș Pe banii voștri și pe voi: mă pis! 31.12. 2013, Bran, Corneliu Vadim Tudor ACTUL IV - ÎMPREUNĂ SALVĂM DIVIZAȚI MURIM CU LACRIMI PE OBRAZ Aceiași, dar un rol important revine imensului panou
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
e o sedinta de informare, de tufiș. PREȘ: Nu aveți dreptate. Sunteți în greșeală, un Gică contra. CENZOR: Așa e. Nu avem nimic să ne reproșam. D-NA APOPII: Da, au dreptate, dumneata îți lași gunoiul la intrare și ne disprețuiești că cică ai studii superioare. PREȘ: Da, are dreptate d-na. Este băsist, PDL ist, din aia care ne-au tăiat pensiile și salariile și vrei să trăiești pe spinarea altora. Mai bine ați achita restanta până nu vă dăm
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
are liber pe toate traseele. BUGETARUL: Sunteți prea tineri ca să ne dați nouă sfaturi. De altfel, exercițiul bugetului pe anul 2013 e aproape terminat, mai sunt doar 3 luni. Veți avea ocazia la anul să votați reducerea procentelor astea care disprețuiesc muncă unui om, a unui comitet care se dedică bunăstării noastre. Nu uitați că apa și căldura nu au fost întrerupte niciodată și asta i se datorește D-lui ADM. CORUL: Da, da, e un om bun. Voi, ăștia tineri
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre. Se uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a cerut de la Mona (tocmai de la ea!) o cretă mov. Mona, care nu știa multe, i-a întors fundulețul în pantaloni bej și s-a bătut cu palma peste el." Asta nu vrei?" Băiatul a privit-o indiferent și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vaca de piersici", având grijă ca, formal, exercițiul să fie corect. Bineînțeles că sărmanele profesoare înlemneau. Dar învățam foarte bine și luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat și îmi disprețuiam profund colegii. Scriam, desigur, și eu versuri în niște caiete, îmi începusem și un jurnal, pe care atâta l-am recitit încît aproape că îl știu și-acum pe dinafară. Fiecare lectură nouă era pentru mine o nouă viață. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noapte cu ea sub pernă. Dar nu visaseră ce ar fi trebuit, iar alungitul le privise a doua zi cu dispreț. Niște nebuni, și el și maică-sa." Ascultîndu-le, am început și eu să mă tem că el mă va disprețui: visasem oare visul adevărat? Nu-l voi dezamăgi pe tânărul uriaș și fragil, care la despărțire, la poartă, mă privise cu atâta dureroasă speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
separație între el și mlaștina în care e silit să înoate. Participă la înmormântări (se moare mult în romanul Gabrielei Gavril, dar rareori violent), uneori, bacovian, se înscrie în cortegii aleatorii, chefuind cu îndoliații ca și cum ar fi de-ai lor. Disprețuiește viața literară, pe care o cultivă totuși cu masochism. Artiștii menționați sunt, mai întotdeauna, unii tineri, chiar foarte tineri și, fără excepție, impostori. Se lasă exploatat de către un editor, prostituându-și pana în traduceri de psihologie pentru amatori, de gen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
își termina răspunsul, referindu-se la boala care, de-a lungul veacurilor, a cuprins treptat societatea umană, pentru ca în era confortului tehnic să nu lase nici un om neatins de ea. Această boală este vulgaritatea. Ea este înclinarea omului de a disprețui tot ceea ce nu înțelege. Iar adâncimea acestei vulgarități crește pe măsură ce sporesc nimicnicia și inutilitatea acelor obiecte și fenomene care-l încântă pe omul modern. Am înțeles cu toții. Iată o piatră aruncată în grădina lui Stein, care tocmai își făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ați zâmbit atunci atât de protector, privindu-ne, și de ce ați tăcut?! Oare nu din cauză că a învăța niște copii să folosească arma iarăși nu contravine calității dumneavoastră de creștin? Și cum de ați îndrăznit, la adăpostul numelui lui Hristos, să disprețuiți învățătura Aceluia al cărui nume de lumină vreți să vă justifice viața dumneavoastră jalnică? Cum ați îndrăznit să vă rugați - auziți! - să vă rugați ca un frate să-și învingă fratele, ca un frate să-și supună fratele, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne deosebesc de restul muritorilor. Să-ți dai viața pentru a-i apăra pe cei cărora le oferi prietenia sau protecția este tot atât de important ca și cum ți-ai da viața pentru a-i nimici pe cei care ne jignesc sau ne disprețuiesc. Se spune că pe întinderile înverzite ale raiului se află doar un munte și că acela este rezervat tuaregilor. De aceea tuaregii trebuie să se străduiască mai mult, ca să ajungă cât mai sus. — L-a văzut cineva? — Închide ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zi vă veți da seama că noi, cei ce trăim în acest colț pierdut al lumii, merităm un pic de respect... Dar n-a fost așa - clătină trist din cap. De fiecare dată v-ați înțeles cu cei ce ne disprețuiesc, ne urăsc și ne exploatează, fără să țineți cont că pământul pe care-l străbateți este al nostru, că ai noștri sunt copiii pe care-i omorâți și animalele pe care le călcați... — Întotdeauna am căutat să vă despăgubim pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acele aparate miraculoase. Imensitatea ignoranței sale îl apăsa de parcă ar fi dus în spate cea mai grea dintre cămilele sale, pentru că, în acest caz în particular, ignoranța nu era în contradicție cu inteligența. Gacel Sayah nu era dintre cei ce disprețuiesc ceea ce nu înțeleg. Nici dintre cei ce se lăsau fraieriți, fascinați de orice noutate. Era, mai bine zis, dintre cei care acceptă că există oameni care reușiseră să ajungă până acolo unde poate chiar el ar fi ajuns dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai curând indirect, eventual în enunțuri ce apar în primă instanță lipsite de sens. Cu toate acestea, e profund semnificativă. Nu ne putem lipsi oricum de ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în vremuri mai vechi, de secta nazarinenilor, nu știu mai există ea sau nu, știu numai că moș epitropul, bun cunoscător al denominațiunilor, confesiunilor, cultelor, sau cum se numesc ele, le spunea "năzăricuși", iară celor care se închinau sîmbetei și disprețuiau duminica și o necinsteau prin muncă le spunea "sâmbătari", fără să folosească, în acest din urmă caz, sufixul în iș, aș (cu ușor iz semantic tolerant mai degrabă decât agresiv) adică "orientași", "năzăricuși", "penticostași". La o atentă analiză s-ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
niște spirite alese, rare, frați buni cu prințul Mâșkin al lui Dostoievski; sau comuniști adevărați, care nu au un sentiment de proprietate nici măcar asupra operei lor. Dar în cazul contrar nu faceți decât să pășiți în urma burgheziei pe care o disprețuiți. Profitați, orice ați zice, de legile și contractele ei, de garantarea, asigurarea și apărarea în instanță a unor drepturi (de autor, de moștenitor, de editor... ) pe care, într-o țară civilizată, nimeni nu le poate încălca decât cu riscul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
își promit să-și dăruiască unul altuia atâta fericire în viață încât focul Gheenei, prețul pe care îl vor avea de plătit, să fie un preț foarte mic. La care în față le apare Potirul Sfânt, însemnând că Cerul nu disprețuiește o dragoste ca a lor. Și după aceea Potirul dispare din nou, de data asta pentru totdeauna, lăsându-i pe erou și pe eroină să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. — Doamne, Dumnezeule! Eu am scris asta, nu-i așa? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
staccate, ca tic-tac-ul unui metronom. Este și aici o glumă muzicală de efect, Bernard, publicist la ,,Allgemeine Zeitung”, și prieten al lui Beethoven, într-o convorbire cu compozitorul, îi declară acestuia că efectul dacă e conform artei, nu e de disprețuit, chestiune cu care autorul Simfonieie a VIII-a pare să fie de acord. După melodia de mai sus, se ivește la viori o melodie, urmată după un scurt timp de o alta deosebit de expresivă, care nu mai e susținută de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
au martirizat pe mareșalul Antonescu, iar noi l-am decorat pe Regele Mihai, poporul rus nu-i suportă pe români. Paradoxul este că, deși Ungaria a luptat întotdeauna contra Rusiei, noi, rușii, îi simpatizăm pe unguri. Iar pe români îi disprețuim. Și, în definitiv, ce folos că ne iubesc grecii, sârbii, ungurii? Piața lor e limitată. România are însă exact ce ne lipsește: rafinării, industria țevilor, piața de desfacere. Am venit în zona sud-est europeană cu o corporație cum ar fi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]