2,539 matches
-
o mare parte a timpului lor „liber”; au citit și discutat cărți; au polemizat amical pe toate temele culturale, ideologice și politice; John Podhoretz a scris despre Bellow că a trecut de la dreapta la stânga, ceea ce în principiu l-ar fi distanțat automat de Bloom; eu cred însă că polemicile celor doi, unele ficționalizate în Ravelstein, porneau mai curând de la faptul că amândoi erau puternice personalități inclasabile și versatile; Bellow era, pe deasupra, mai puțin snob, poate fiindcă nu credea - ca Bloom - că
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
influent cineast al epocii comuniste. 1960-1971 Evoluții politice O delegație economică română face o vizită de lucru la Washington. Premierul Ion Gheorghe Maurer se duce la Paris. Dej se întâlnește cu „proscrisul” Tito. Pe fondul conflictului sovieto- chinez, România se distanțează tot mai mult de Moscova. Pe plan intern, Dej declanșează un proces de reconciliere națională, decretând amnistierea tuturor deținuților politici, care se încheie în 1964. Continuă derusificarea, prin desființarea instituțiilor culturale sovieto- române colate în 1948. Străzile și cinematografele rusificate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
amestecă alunele măcinate cu zahărul, pesmetul, vanilia și lămâia. Separat, se bat albușurile spumă, apoi se toarnă în compoziție treptat și se amestecă ușor. Se așează pe tavă tapetată cu hârtie și unsă cu unt, apoi se pun grămăjoare mici distanțate între ele, după care pe fiecare se pune câte o alună. Se coc la foc slab circa 20-30 de minute, deoarece trebuie mai degrabă să se usuce, decât să crească. PRICOMIGDALE CU COCOS 200 g zahăr, 3 albușuri, 100 g
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
am putea numi o concupiscenta a simțurilor, ce aparține, în ceea ce-l privește pe autorul român, unei etape "de erori trasă din premisele unei experienței bazate numai pe senzație, epoca de mult trecută"1, de care ține neapărat să se distanțeze: Și tristul decorum, si multul eben (pasărea dar, sigur și bustul) făceau atunci deficiențe silabele-prăpăstii, vida enunciație "never more"2 (italice în original). Soluția poescă oferă doar "sentimentul" unei realități transcendente - idee la care Barbu adera -, dar, care rămâne, atât
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sa inepuizabilă a devenit emblematică pentru întregul partid al acestor pseudo-socialiști căpătuiți. PSD a uzurpat în acești ani eticheta socialiștilor europeni, dar nu le-a preluat nici măcar retorica, și cu atât mai puțin politicile de stânga. Într-adevăr, PSD se distanțează brutal de poziția stângii europene, nu preia nici măcar una dintre temele stângii europene, de la ecologie la drepturile minorităților sexuale, trecând prin apărarea laicității instituțiilor statului sau prin opoziția față de războiul din Irak, PSD se distanțează brutal de poziția stângii europene
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
stânga. Într-adevăr, PSD se distanțează brutal de poziția stângii europene, nu preia nici măcar una dintre temele stângii europene, de la ecologie la drepturile minorităților sexuale, trecând prin apărarea laicității instituțiilor statului sau prin opoziția față de războiul din Irak, PSD se distanțează brutal de poziția stângii europene, rămânând de un conservatism agresiv care îl apropie mai degrabă de neoconservatorii tip Sarah Palin decât de social-democrația europeană. Competența tehnică a administratorilor din PSD a fost repede întrecută de arbitrariul unei guvernări care a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai întâi un nou partid, dar fuzionează repede cu PD, care își schimbă numele în PD-L; adevărul e însă că, afară de câteva excepții izolate, soarta acestor "tovarăși de drum" devine obscură, dovedind că majoritatea liberalilor avuseseră dreptate să se distanțeze de o alianță care risca să fagociteze și oameni, și idei liberale. Dincolo chiar de scena politică efectivă, conflictul a explodat în întreaga societate, pe care a divizat-o și a învrăjbit-o dramatic, ca în primii ani de după revoluție
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aceasta se va produce dacă apar condiții adecvate. Atât Marx cât și Dahrendorf au tendința să accentueze importanța forțelor sociale și impersonale în schimbarea socială și să diminueze rolul oamenilor și al ideilor acestora. Unii teoreticieni ai conflictului s-au distanțat de această argumentare, afirmând că ideile și conștiința umană pot juca un rol important în schimbare. Astfel, teoreticieni ca Herbert Marcuse și Jurgen Habermas, spre exemplu, arată că educația și dezvoltarea conștiinței poate servi ca un catalizator al schimbării chiar dacă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
progresiv pe parcurs, și sfârșind prin crearea unei rupturi decisive între punctul de plecare și cel de sosire. Revoluția mnemonică național-comunistă s-a produs în două reprize: i) printr-o reformă mnemonică în urma căreia gestiunea politică a trecutului s-a distanțat parțial de modelul Roller al internaționalismului proletar (i.e., a antinaționalismului), păstrând totuși perspectiva sovieto-centrică; ii) acutizarea progresivă a reformei într-o revoluție mnemonică autentică. Manualele de istorie publicate în perioada 1964-1971 continuă parțial linia dură a marxism-leninismului trasată de paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este un dat, ci o opțiune. Autoritatea pe care o doresc este o autoritate a propriei persoane - o independență care le va permite o relație de egalitate cu ceilalți.”101 În epoca medievală se accentua în mod exacerbat polaritatea sexelor, distanța oarecum insurmontabilă dintre ele. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc să reducă acest antagonism, încearcă să propună un melanj al genurilor, o cooperare reală între ele, de aceea au fost numiți „poeți androgini”102. Trăind însă o perioadă de tranziție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate absolută, la o credință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede, educația devine cea care le poate distanța de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt limitate și monotone. Pampinea, ca o feministă avant la lettre, introduce un nou concept, acela al echivalenței între cinste și inteligență. Omul nou, din zorii Renașterii, se axează pe cunoaștere, pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
masculină, nu este un discurs feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca un fel de pedeapsă pentru păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse, dominate, ele însele sunt, de fapt, stăpâne. Acceptând căsătoria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numai atât.1047 Acești scriitori au rămas nume marcante în literatura universală, deoarece reușesc o evadare în mundan, de care Dante sau alți autori medievali nu fuseseră capabili, nu mai avem poeți visători, contemplativi, ci lucizi, realiști. Nu mai sunt distanțați de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rămâne G.Călinescu singura voce în ceea ce s-a definit ca fiind un cor? Și înaintea lui și după el au apărut asemenea imagini, unele dintre ele în consonanță cu cea creată de el, altele chiar înrobite ei dar altele distanțându-se, ajungând opuse uneori. Noi trăim, astăzi, această realitate: prin recunoaștere cvasigenerală și reluare (reeditare) insistentă, imaginea călinesciană a pus capac peste toate celelalte, ne face să ne dispensăm de ele. Asta ar însemna că noi nu mai avem nevoie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
observațiile critice ale lui Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare despre Ramsey, din anul 1931, exprimă foarte bine ceea ce îl distanța pe Wittgenstein de eminenți filozofi de orientare logică ai timpului: „Ramsey era un gânditor burghez. Adică gândurile sale aveau drept scop coordonarea lucrurilor într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că prestațiile lui ca profesor nu reprezintă o reușită? Poate că nu. Gândirea lui era în continuă mișcare. Nu revenea la idei formulate anterior decât pentru a le critica și a le respinge. Cum a remarcat von Wright, Wittgenstein se distanța de puncte de vedere pe care le depășise într-un mod care se învecina cu ostilitatea. O minte mereu preocupată să exploreze noi orizonturi nu avea, desigur, resursele necesare pentru a sistematiza gândurile și a le prezenta într-un mod
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se conturează aici foarte clar. Ne trece în mod firesc prin minte gândul că, dacă ar fi privit lucrurile în acest fel, Wittgenstein nu ar fi scris o lucrare cum este Tractatus-ul. Acea viziune asupra limbajului de care s-a distanțat în anii ’30 este calificată de Wittgenstein drept „simplificatoare“. Tractatus-ul s-a sprijinit pe supoziția că limbajul este construit după o schemă simplă și unitară. Și anume că el este alcătuit din cuvinte, care desemnează obiecte și însușiri, și din
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea minții omenești de a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd orice problemă dintr-un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fost Russell, acest mod de a vedea situația existențială îi va fi străin. Pentru el, viața bună însemna o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
religioase cum ar fi Evangheliile. Despre Tolstoi și Dostoievski spunea că sunt singurii scriitori religioși importanți ai secolelor XIX și XX. Wittgenstein era familiarizat cu bazele științelor moderne și avea respect pentru știință.52 Cu trecerea anilor, el s-a distanțat însă tot mai mult de știință, ca și față de toate acele lucruri care nu pot fi valorizate dintr-un „punct de vedere religios“. În 1949, scria: „Întrebările științifice pot să mă intereseze, dar nu mă pot captiva cu adevărat. Aceasta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe care i-a lăsat-o tatăl său, ca și încercările repetate ale lui Wittgenstein de a vorbi cu prieteni despre ceea ce resimțea drept acte rușinoase ale vieții sale au o clară inspirație creștină. Modul cum înțelegea Wittgenstein creștinismul se distanța însă mult de ceea ce propovăduiesc bisericile. Și-a exprimat foarte clar înțelegerea pronunțat neconvențională a creștinismului în numeroase discuții pe care le-a avut cu Drury. Când acesta era încă student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]