2,821 matches
-
Cunoașterea luciferică", în op. cit., p. 396. 376 Ibidem, p. 394. 377 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 233. 378 Ibidem, p. 234. 379 Ibidem, p. 236. 380 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., p. 395. 381 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 234-235. 382 Alexandru Surdu, Vocații filosofice românești, Editura Academiei, București, 1995, p. 108. 383 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., pp. 399-400. 384 Cf. Alexandru Surdu, "Aspecte moderniste ale filosofiei lui Blaga", în Meridian Blaga, vol. I
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Diferențialele divine a lui Lucian Blaga. 437 Ion Mihail Popescu, "Patima întru metafizică", în vol. Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga, Editura Științifică, București, 1996, p. 249. 438 Apud Ibidem, p. 250. 439 Teodor Dima, "Posibile semnificații ale "Eonului dogmatic"", în op. cit., p. 80. 440 Petru Ioan, ""Zarea matriceală" a valorizării "dualismului transfigurat"", în Petru Ioan, Logică și filosofie, Editura Institutul European, Iași, 1996, pp. 223-224. 441 Petru Ioan, "Stéphane Lupasco et la propension vers le contradictoire dans la logique
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
31. 637 Ibidem, p. 34. 638 Ibidem, p. 36. 639 Ibidem, pp. 36-37. 640 Ibidem, p. 38. 641 Basarb Nicolescu, "Nivelurile de Realitate și sacrul", în Basarab Nicolescu, Magda Stavinski (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, pp. 42-43. 642 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, p. 39. 643 Lucru subliniat de către Gaston Bachelard încă din deceniul patru al secolului trecut. A se vedea în acest sens lucrarea sa Noul spirit științific. 644 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, p. 42
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
696 Cf. Mircea Florian, Metafizică și artă, Editura Echinox, Cluj, 1992, pp. 13-14. 697 Cf. René Taton (ed.), Istoria generală a științei, vol. III, Editura Științifică, București, 1972, p. 12. 698 În această perioadă, cu un deceniu înainte de apariția Eonului dogmatic, Ludwig Wittgenstein (în Tractatus Logico-Philosophicus) afirma preeminența discursului științific, plasând discursul metafizic în afara "spațiului logic", iar la un an după această apariție Rudolf Carnap publica celebrul său studiu "Depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului". 699 Mircea Florian, op. cit., p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
19. 704 Ibidem, p. 22. 705 Mircea Florian, op. cit., pp. 53-54. 706 Ibidem, p. 56. 707 Tudor Ghideanu, Anamnesis sau treptele aducerii aminte, p. 225. 708 Lucian Blaga, " Schița unei autoprezentări filosofice", în op. cit., p. 112. 709 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 298. 710 Vezi Calvin O. Schrag, "Filosofia la sfârșitul secolului al XX-lea cu un comentariu despre Lucian Blaga", în Revista de filosofie, nr. 1-2, București, 1996. 711 Vezi John D. Barrow, Despre imposibilitate. Limitele științei și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Paris, Flammarion, 1998. 718 Gilles Deleuze, Logique du sens, Les Éditions du Minuit, Paris, 1969. 719 Cf. Jean Kovalevsky, "Rezolvarea antinomiilor în știință și religie", în Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum pretinde logica, asocierea ei cu inconsistența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Timișoara, 1973, pp. 34-35. 751 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 150. 752 Vezi Vintilă Horia, "Préface à une rénovation", în Lucian Blaga, L'Éon dogmatique, Editions L'Age d'Homme, Laussane, 1988. 753 Noua reprezentare a lumii, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 60. 754 Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. 755 Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, pp. 129-130. 756 Ibidem, p. 130. 757 Niels Bohr, Fizica atomică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Lucian Blaga, L'Éon dogmatique, Editions L'Age d'Homme, Laussane, 1988. 753 Noua reprezentare a lumii, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 60. 754 Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. 755 Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, pp. 129-130. 756 Ibidem, p. 130. 757 Niels Bohr, Fizica atomică și cunoașterea umană, p. 56. 758 Ioan Biriș, Totalitate, sistem, holon, Editura Mirton, Timișoara, 1992, p. 151. 759 Ibidem, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Richard Routley, "Semnificația filosofică și inevitabilitatea paraconsistenței", în op. cit., p. 321. 822 O anume apropiere a lui Blaga de ideea de paraconsistență, din perspectiva raporturilor dintre noțiuni prezente în metoda antinomiei transfigurate, se găsește în studiul lui Ioan Biriș, "Logică dogmatică și paraconsistență la Lucian Blaga", publicat în Meridian Blaga, vol. 5, tom 2, Filosofie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005. 823 Calvin O. Schrag, Resursele raționalității, Editura Științifică, București, 1999, p. 30. 824 Ibidem, p. 21. 825 Ibidem, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un presentiment al invizibilului ascuns în interiorul vizibilului" (Michel Camus, op. cit., p. 34). 15 Aceleași elemente sunt reluate, nu peste mult timp, în concisul poem intitulat chiar Increat (în vol. Joc secund, 1930) și într-o viziune mai amplă în Oul dogmatic (1925), unde oul- simbol propune, prin straturile celor "trei atlazuri", revelarea plodului inaparent, vizibil doar în imaginea sa devoalată în perspectiva luminii solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a adus cu sine elenizarea limbajului medical, îmbogățindu-l cu teme și afixoide care au universalizat terminologia de specialitate. Secolul al XVI-lea continuă acest proces, împrumuturile producându-se direct din limba greacă (apatic, apofiză, diafiză, epifiză, simfiză etc.). Scrierile dogmatice clasice ale medicinei din Franța secolului al XVI-lea, care transformaseră latina într-un "suport imuabil", apariția jurnalismului medical în secolul al XVII-lea au dus la abandonarea treptată a limbii latine (idem). Terminologia promovată de dicționarele franceze și de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
individului doar prin apelul la laborator, experimente, cifre, tabele. Iată pasajul din „Prefața” la ediția a doua, În care Vasile Pavelcu răspunde polemic criticilor care-i amendau abdicarea de la „obiectivitatea științifică”, marotă a concepției materialiste: „Cu toții știm că există psihologi dogmatici și rigizi, care taie «sufletul» În bucățele, iar fragmentele le pun la microscop și le consemnează În tabele, curbe, diagrame, scheme și ecuații. Omul viu și concret se volatilizează În perspectiva mitului cifrelor și a mitului «preciziei», de dragul cifrelor și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ale exploratorilor și aventurierilor, perfecționarea hărților care devin din ce în ce mai precise, experimentarea noilor itinerarii bazate pe verificarea formei rotunde a Pămîntului, provoacă totodată o extraordinară poftă de a face noi descoperiri și ideea că totul este posibil și că nici un învățămînt dogmatic nu poate conține adevărul în comparație cu complexitatea situațiilor concrete. În spatele acestor constatări se proliferează noile tendințe care începuseră deja să apară încă din secolul al XlV-lea și al XV-lea: dorința de a separa știința de credință și a o
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Or, pe ruinele tomismului triumfa nominalismul lui Wilhelm de Ockham. El afirmă că este imposibil să-1 cunoști pe Dumnezeu din cauza incompatibilității dintre revelația divină și rațiunea umană. Religia nu mai apare de acum înainte decît ca un șir de afirmații dogmatice și de ritualuri impuse. Biserica de la sfîrșitul Evului Mediu este slab pregătită pentru a da un răspuns acestor așteptări și repuneri în discuție. Abuzurile sale, nefiind o noutate, sînt denunțate cu atît mai multă patimă cu cît timpurile noi le
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
învățătura biblică prin teoreme eretice poziția centrală a Soarelui, ideea că Pămîntul nu stă nemișcat în centrul universului , el este condamnat (1633) și își salvează viața semnînd o declarație de abjurație. Astfel, nașterea unei mentalități științifice se izbește de concepțiile dogmatice ale clasicismului Contrareformei, preocupat să înlăture cea mai mică urmă de erezie. În 1637, francezul Rene Descartes publică o lucrare care reprezintă o adevărată revoluție intelectuală și pune bazele filosofice ale științei moderne: Discurs asupra metodei pentru buna îndrumare a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să fie activată în toate comportamentele organizaționale. În ultimul secol atitudinile sociale față de afacerile multinaționale sunt orientate pe extrema criticii virulente, marile afaceri fiind percepute drept cauzatoare majore ale tuturor bolilor incurabile ale societății postmoderne. Deși parțial motivate, abordările extremist dogmatice nu au fost niciodată pozitiv rezolutive. Stadiul atitudinal social de astăzi ar trebui să fie unul pozitiv critic într-o societate civilă coerentă, puternică și în consonanță cu afacerile. Afacerile în general, și mai ales marile concerne, sunt prea importante
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
civilizației europene sub simbolul Umanismului, perioada Renașterii și a Reformei. Stilul de viață renascentist a generat schimbări majore în toate planurile vieții sociale și, fără îndoială, în domeniul educației și învățământului. Vechiul sistem de instrucție și educație medieval se dovedise dogmatic, rigid, dar mai ales rupt de orice contact cu realitatea imediată. De data aceasta, renaște încrederea în forța creatoare a omului, care va conduce și la amplificarea încrederii în puterea formativă a educației. Marea majoritate dintre gânditori, trăitori în spațiul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Opțiunea privind progresul condiției umane este benefică și pentru înțelegerea fenomenelor pedagogice propriu-zise, oferind posibilitatea integrării în valori culturale noi, ca și mijloacele de asimilare ale acestora: ,,(...) orizontul problemelor pedagogice dobândește precizări, de care ne-a lipsit pedagogia tradițională și dogmatică.” Conexat cu idealul educației, pe care nici pedagogia nu-l eludează, Todoran acceptă un ideal al epocii de care se ocupă istoria pedagogiei, precum și unul care depășește acest orizont, un ideal universal și general-uman, ,,o năzuință generală” de a cerceta
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
implicați în carcinogeneză: teoriile care implică factorii fizici, chimici, patoereditari și infecțioși în respectivul proces; c) drumul către o teorie edificatoare, plurifactorială și pluri stadială a carcinogenezei (după 1980). Evident, în expunerea noastră nu vom ține seama de o cronologie dogmatică, deoarece descoperirile legate de factori carcinogeni nu numai că se integrează firesc în teoria sintetică a oncogenezei, dar se îmbogățesc sub ochii noștri. Este cazul in spe al virusurilor carcinogenice. Descoperite inițial la animale (începând din 1911), ele sunt depistate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lume. Iudeul Philon din Alexandria, ajuns în contact cu filozofia grecească, a încercat pentru prima dată să adapteze la ea mitologia iudaică. El a preluat din filozofia stoicilor ideea existenței unei substanțe primare divine, căreia i-a dat un aspect dogmatic afirmînd că din substanța primară emană existențe secundare, fără însă ca prin acest proces substanța primară să sufere vreo scădere. Se aduce astfel pe terenul gîndirii ideea, care s-a răspîndit apoi în Europa, că divinitatea este unică, inalterabilă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devină nu numai promotoarea religiei și practicii creștine, ci și realizatoarea unei culturi cu alt profil, subordonată ideologic teologiei. Ca atare, civilizația antichității a fost deja creștină înainte de decăderea ei deplină și a supraviețuit sub anumite aspecte, într-o formă dogmatică, și în epoca medie. Credința creștină a fost asumată treptat de diferite grupuri de europeni, pornind din zona mediteraneană spre ținuturile nordice, concomitent cu instituirea unei mișcări monastice orientate spre conservarea și difuzarea culturii medievale. La jumătatea secolului al V
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dominată de influența filozofiei platonice, dar, începînd cu secolul al XIII-lea, prin activitatea lui Albertus Magnus și a lui Toma d'Aquino, s-a orientat tot mai mult spre gîndirea lui Aristotel, prin adaptarea gîndirii filozofului antic la cerințele dogmatice ale catolicismului, căci, în general, scolastica a urmărit folosirea filozofiei pentru a motiva și sistematiza dogmele religioase. S-a manifestat sub forma a două curente opuse, realismul și nominalismul, pornind de la disputa în legătură cu realitatea sau cu nominalitatea (convenționalitatea) ideilor generale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la prima ochire o societate aproape de nebuni, fiindcă veselia, glumele și râsul erau aproape în permanență, iar membrii se tratau între ei cu cea mai mare familiaritate”. Era „...o dezordine plăcută și spirituală...fiecare vorbia ce-i plăcea și tonul dogmatic nu era uzat decât în discuțiile și chestiile de critică și estetică, încolo libertate completă... Sub forma ușoară și glumeață se spuneau lucruri foarte serioase și nu știu dacă a existat în țară vreo societate literară cu un fond mai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
și mai aprig luptător decât pe câmpul de bătaie. Fiind un om foarte cultivat și aflat în continuă dispută teoretică cu Meletie Smotrițki (celebrul cărturar rus aflat atunci în tabăra creștinismului occidental), Petru Movilă înțelege foarte repede nevoia teoretizării pur dogmatice a tradiției ortodoxe, a conceperii unor instrumente teoretice de dezbatere bazate pe scrierile bizantine ale Sfinților Părinți. Era singurul mod de a apăra în mod practic, dar și la nivel dogmatic identitatea ortodoxă, în fața aparatului teoretic, hipersistematizat al catolicismului care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
occidental), Petru Movilă înțelege foarte repede nevoia teoretizării pur dogmatice a tradiției ortodoxe, a conceperii unor instrumente teoretice de dezbatere bazate pe scrierile bizantine ale Sfinților Părinți. Era singurul mod de a apăra în mod practic, dar și la nivel dogmatic identitatea ortodoxă, în fața aparatului teoretic, hipersistematizat al catolicismului care se prăvălea ca un val uriaș peste Europa Orientală prin Mișcarea Uniată. Esența mistică ortodoxă trebuia apărată și sprijinită de texte de teologie autentice. Cu acest scop, Petru Movilă pune la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]