2,836 matches
-
adolescență, de originea etnică, într-o Europa bîntuita de stafia comunismului, de lipsă de spațiu vital a nazismului, de evoluția violență a ambelor extreme? Înseamnă refugiu timpuriu în doctrina marxista, iluzii trăite în ilegalitate și activism politic cultural în epoca dogmatica comunist-stalinista din al șaselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remușcări, revoltă împotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunistă fosta stalinista" o va urmări pînă la moarte - și mai tîrziu - pe
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
idolul nostru, ne-a ajutat să ne dezvoltăm noi înșine. Am citit prin el literatura română. Am invatat prin el critică. Ne-am însușit prin el un stil. Generația mea a avut revelația spiritului critic prin Călinescu. Trezirea din somnul dogmatic, noi i-o datorăm lui Călinescu. Spun aceste lucruri nu fiindcă mi s-ar părea complet anormală contestația de azi și nici în ideea că adevărul, chiar dureros, ar trebui tăcut. Nu-l apar pe Călinescu de nimeni, iar de
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
a demonstra necesitatea jocului liber al opiniilor. O reproducem cu încredințarea că e utilă pentru a corija înclinația recurentă a unora către intoleranță, în speță tentația actuală a reconstituirii, sub felurite pretexte, a cenzurii, nu doar relicvă a unei perioade dogmatice, ci și piedică pusă sieși oricărui discurs ce-și subminează astfel condiția. “În primul rînd, dacă o opinie este înăbușită, rămîne posibil ca, pe cît putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru înseamnă
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
a văzut în el "unul dintre cei mai înzestrați critici ai generației sale", care "știa să citească și exprima totdeauna impresii și judecăți foarte personale". Actul său critic este unul deschis, suplu, nedidactic, sincronizat cu ritmul literaturii europene, opus criticii dogmatice, preocupate de standarde generale și de legi estetice inflexibile, absolut inoperabile în condițiile schimbărilor petrecute în literatura acelor ani. Prin judecățile sale, Sebastian a refuzat scientismul suficient, simplitatea formulelor, dar a depășit și estetismul, literatura fiind pentru el o expresie
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
vreau să minimalizez contribuțiile sale istoricoliterare de primă mână, în special în ceea ce-i privește pe clasici, din această perioadă. Nu ignor, în fine, clipitul din ochi complice către cititor, în texte care ar fi trebuit să fie rigide și dogmatice și nu sunt deloc așa. Când, însă, un om de talia lui și de prestigiul lui se apucă să scrie, în 1963, despre Grivița Roșie, despre Sărbătoarea muncii, când adresează un Salut tovarășilor noștri tipografi, oricâte circumstanțe i-am căuta
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
La noi - continuă Nicolae Manolescu - termenul este consacrat odată cu broșura din 1951 Pentru realismul socialist în literatură și artă, și are legătură mai puțin cu discursul lui Jdanov din 1934 decât cu alte două intervenții ulterioare ale acestuia, mult mai dogmatice decât ar fi putut prevedea Lunacearski, mentorul său. E vorba de un faimos raport din 1946 în care Jdanov critica publicațiile Zvezda și Leningrad, recomandându-le nici mai mult, nici mai puțin decât promovarea unei Ťliteraturi de partidť și de
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
trecutul - în viață și în pagini - pare a se cere inventat și reinventat. Un atare istoricism este, în genere, preferabil cazuisticii structuraliste. Dar nu în forma aceasta, ci lăsând în urmă strictețea delimitărilor calendaristice. Curentele s-au infiltrat și vânturile dogmatice au bătut, chiar în anii aceia, din toate direcțiile, iar plăcile tectonice ale ideologiei s-au intersectat și au submers nu o dată. N-aducea anul ce aduceau deciziile și sugestiile venite de la vârful Partidului Muncitoresc Român. Fără să se vadă
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
că ceea ce dăunează textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația autorului spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
fără sentimente", și a lipsei oricăror compromisuri pentru că "nu mai știi nimic despre durerea pe care nu o mai simți". Acolo unde poezia nu alunecă în patetism sau verbozitate (acolo unde autorul nu se vrea "un scrib înrăit/ un învățător dogmatic/ un vindecător perfect/ un judecător intransigent..."), dramatismul controlat al imaginilor și plasticitatea lor sînt memorabile. Emil Nicolae - Mortul perfect, Editura Agora, Bacău, 2002, 66 p., f.p.
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
există. Ordinea înseamnă ieșirea din criză." (134) Dincolo de critică? De ce nu? Critica naște, dar nu reproduce crize. Le așază în paranteze imemoriale sau amnezice. Uneori e bine să uităm critica literară de dragul literaturii însăși." (136) Conceptele criticii au o latență dogmatică. Conceptualizarea comportă măsură și echilibru, prudență, chiar suspiciune. Preferabile sunt ambiguitatea, intuiția, misterul, (cvasi)mistica ori mistica directă. De aceea, N. Balotă remarcă, într-un fel implicat, filosofia și "estetica (foarte puțin conceptualizate)" ale lui Th. Hardy (340). Grav cu
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
frățească, încredere, prietenie etc. E încurajată o sensibilitate puritană și tradițională în sensul rolurilor prescrise: trebuie să-ți iubești mama și tatăl, trebuie să-ți iubești frații, trebuie să-i ajuți etc. Gama sentimentelor corecte politic, cel puțin în perioada dogmatică este sărăcăcioasă și omoloagă lumii infantile: asexuale (filiale și tovărășești), fără nuanțe și extrem de intense. Aceste sentimente vehiculate prin literatură nici nu aparțin, paradoxal, întrutotul subiectivității, căci subiectivitatea e un mare păcat: ele au un caracter colectiv și, prin aceasta
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
care a avut loc la Editura Politică, "revolta celor trei Gheorghe": Vasile Gheorghe, Alexandru Gheorghe și... Gheorghe Gheorghe (deci, formal, patru Gheorghe!), care au plecat de la constatarea că instituția în cauză era "parazitată și exploatată" de persoane cu o orientare dogmatică, evident alogene și ele. Poanta este cu sare și piper naționalist din belșug: În cele din urmă, Walter Roman a ținut să se declare... român, afirmație incredibilă, în fața căreia adjunctul său, Albrucht, a avut o întrebare de pomină: Dacă, dumneata
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
după cum n-a reacționat nici la suburbana lui sudalmă. Ceea ce s-a văzut cu ochiul limpede e gradul de decădere al politicului în România. Pe acest fundal, Păunescu făcea figură de liberal, pe când liberalul Hașoti se comporta precum cel mai dogmatic dintre dogmatici. Cantonarea absurdă pe câte o poziție "de partid" împarte societatea românească în tabere pe cât de pestrițe, pe atât de hămesite. Indivizii care în perioada 1996-2000 se întreceau în grețoase declarații anti-N.A.T.O. au devenit, odată cu
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
-i uzurpe pe profeți. Niște agitatori conceptuali a căror larmă discursivă acoperă Calea, Adevărul și Viața, adică niște acrobați execrabili al căror exemplu rătăcește turma. Aceasta e starea de spirit cu care Stăniloae se apleacă asupra filozofiei lui Blaga. Indignarea dogmatică pe care o resimte în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
actuală a spiritului european coincizînd cu renașterea unei religii pe care autorii Constituției europene au evitat s-o pomenească la capitolul rădăcini spirituale. Bogdan Mihai Mandache conchide: „Pentru Philippe Nemo, ateismul și nihilismul s-au născut dintr-o neînțelegere: închiderea dogmatică a mesajului creștin în el însuși, strînsa legătură între Biserică și unele puteri politice, respingerea științei și libertăților moderne. Odată înlăturate aceste piedici, creștinismul poate redeveni marea miză intelectuală a epocii noastre.” Ținînd seama de deșertul actual al spiritului, tonul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
conflicte. Elogiul moderației, de Aurelian Crăiuțu, este o carte care demonstrează virtuțile abordării politice din această perspectivă a terțului inclus. Conceptul central al studiului elaborat de profesorul american de origine română este cel de înțelepciune practică. El se opune rigidității dogmatice a politicienilor, dar și exclusivismului moral al filozofilor implicați în treburile cetății sau comentatori ai fenomenului politic. Pe urmele lui Aristotel, Aurelian Crăiuțu face un portret al politicianului moderat, pătruns de spiritul înțelepciunii practice: "El calculează în mod judicios, surprinde
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
cântări bisericești sau a unui cântec popular, a unei poezii religioase sau populare sau a unui text literar în proză, 2) “Părintele Dumitru Stăniloae - 110 ani de la naștere și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice”, concurs de teologie dogmatică pentru elevii seminariști și studenții de la școlile de teologie ortodoxă din țară, 3) “Alege Școala!”, concurs de creație literară, artistică și multimedia și 4) “Icoana ortodoxă - lumina credinței”, concurs pentru pictori iconari în frescă și mozaic din întreaga țară. De la
De Sf. Constantin și Elena, Patriarhia Română împarte premii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79128_a_80453]
-
se păstrează un singur exemplar, și acela în străinătate. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare foarte doctă a celor patru puncte dogmatice sub care s-au unit românii cu Roma la 1700, implicând justificarea rațională a evenimentului. Ca mod de exprimare, cartea este un mesager timpuriu al ecumenismului panromânesc, postulat de cele mai luminate minți ale acelei epoci. Contrar tuturor disputelor care
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
cercul suprarealiștilor de colegul său de atelier, André Masson, Miró este rapid apreciat de Breton care-l consideră „cel mai suprarealist dintre noi toți”. Cu toate acestea, artistul n-a făcut parte integrantă din mișcare, nefiind defel interesat de aspectele dogmatice ale „crezului”. A folosit însă teme de interes pentru membrii grupului - oniric, integrarea dintre text și imagine, întâlniri aleatorii între obiecte disparate - ca elemente catalizatoare ale propriei eliberări creatoare. Treptat, Miró descoperă, în propriile cuvinte, „o realitate profundă și obiectivă
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
lipsa vreunei rigori și misticismul (era să zic miticismul) rămâne matca noastră națională, e bine să știm, în aceste zile de răscruce, când pare că se pregătește o trecere de la ceva la altceva, trezindu-ne dintr-un somn, nu neapărat dogmatic, nefiindu-ne felul, să dăm teologiei noastre un sens, nu ritualic, unul real: Să dăm omului ce este al omului, iar tuturora celorlalte lucruri - dar nu mai mult - ce este numai al lor.
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
cea mai mare țară din lume/ Kazasthan este primul exportator de potasiu din lume" etc. Borat asumă pentru noi libertăți inconceptibile în America, mai nou și în Europa, în ideea de a dezamorsa conținutul latent de ipocrizie al unui discurs dogmatic care spune de multe ori inversul a ceea ce gîndește și, cu cît afirmația e mai puternică, cu atît idiosincrasiile sunt mai mari. Lecția de civilizație se face însă într-un cerc select, kazahul, în ciuda consilierii sale de către o doamnă extrem de
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
alte cuvinte, credem că există un progres implacabil ce guvernează această lume, iar de acest progres nu scapă nici ideile de natură filozofico-religioasă. În acest caz, ideile cărora li s-a îngăduit odată consacrarea publică și au devenit astfel expresia dogmatică a opticii unei vremi, acele idei s-au impus în urma unor pure și inofensive dezbateri teoretice. Cum s-ar spune, ele au cîștigat pentru că cei care le-au susținut au avut dreptate, și nu pentru că adepții lor ar fi avut
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
ideilor îngăduite oficial, concepțiile considerate a nu fi pe potriva timpului. Pe scurt, ea hotărăște ce anume trebuie să creadă opinia publică. Cartea eseistului francez Sarane Alexandrian - Istoria filozofiei oculte - este caleidoscopul acelor concepții omenești ce nu au atins niciodată stadiul dogmatic al gîndirii oficiale. Ele nu au făcut niciodată școală și nici nu au întrunit consensul învățaților vremii, și totuși au avut mereu adepți și au stîrnit mai întotdeauna emulație. Și, cu toate că nu s-au bucurat de recunoaștere publică, ele au
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
puțin cartea d-lui Zenovie Cârlugea, subintitulată Eseu asupra barocului macedonskian, cu atît mai mult cu cît "materialul clientului" aduce o satisfăcătoare acoperire pentru un asemenea unghi de abordare. Justiția critică nu constă în manipulări pedante ale clasificărilor, în diferențieri dogmatice, ci în abilitatea constituirii unor imagini verosimile, a căror materie să includă obligatoriu și emoția contactului estetic, comprehensiunea lăuntrică a materiei. Imagini care, desigur, se schimbă de la un comentator la altul și de la o epocă la alta. Cu bun simț
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
absolută, a sistemului diamantin, întemeiat pe nevoia și tăria bunătății eroice, care prevalează categoric în partea a doua a românului. Aici, valorile quijotesti cunosc o împătrita victorie: în acțiune (înfrânge în duel pe Tosilos), în dezbatere morală (superiorizează net pe dogmaticul și agresivul capelan al ducilor), în exuberanta ficțiunii (se confirmă mitic în peștera lui Montesino) și chiar pragmatic, în guvernarea "sapiențiala" a insulei Barataria de către Sancho Pânză, care este, în fond, o exemplara politică umanista. Diamantinul are deci urmări practice
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]