9,274 matches
-
fost croită pe el. Omul gras își plimba țigara prin aer, lăsând în urmă dâre de fum, spunând ceva cu o voce groasă și dulce, iar paznicul râdea într-un fel lingușitor. —Reg ar putea să vă explice mai bine, domnișoară, a continuat el. Dar acum este într-o conversație cu unul din partenerii noștri. E vreo problemă? Nu, deloc, am spus voioasă. Știu că ea și Veronica au întrerupt legătura pentru o vreme și probabil Laura și-a schimbat serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deloc, am spus voioasă. Știu că ea și Veronica au întrerupt legătura pentru o vreme și probabil Laura și-a schimbat serviciul de când nu au mai vorbit ele. Deci e mereu aici, nu? La doamna Archer mă refer. — Da, da, domnișoară. Sau dacă nu este, îi puteți lăsa un mesaj secretarei. Omul cel gras se târa acum spre lifturi. Din fericire nu mai aștepta nimeni; avea nevoie de unul gol. Reg, celălalt paznic, și-a șters zâmbetul servil de pe față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
preocupați, m-au pus să aștept până am ajuns la Fincham. Și el părea stresat și ocupat, iar tonul nu i s-a înmuiat brusc când a aflat cine sunt. Cu ce pot să vă mai ajut de data asta, domnișoară Jones? Mă hotărâsem să nu corectez acel „domnișoară“. Nu credeam că o să reacționeze cum trebuie. Mă întrebam dacă aveți rezultatul autopsiei. Asta ar fi pentru doamna, hm... —Jackson. Lee Jackson. îl auzeam cum caută prin hârtii. A revenit la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ajuns la Fincham. Și el părea stresat și ocupat, iar tonul nu i s-a înmuiat brusc când a aflat cine sunt. Cu ce pot să vă mai ajut de data asta, domnișoară Jones? Mă hotărâsem să nu corectez acel „domnișoară“. Nu credeam că o să reacționeze cum trebuie. Mă întrebam dacă aveți rezultatul autopsiei. Asta ar fi pentru doamna, hm... —Jackson. Lee Jackson. îl auzeam cum caută prin hârtii. A revenit la telefon și a spus: — Nu ați fost la proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
teoria pe care am formulat-o. A fost lovită o singură dată, iar unghiul loviturii a fost format de corpul ei în cădere. A făcut o pauză și a continuat, pe un ton care denota simpatie. — Probabil a murit instantaneu, domnișoară Jones. Nu cred că a avut timp să-și dea seama ce s-a întâmplat. Și ați menționat mai devreme ceva în legătură cu alcoolemia din sânge... —Și aceasta a fost consistentă. Destulă încât să presupunem că a fost intoxicată la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
complicat lucrurile. Dar cum am mai spus, totul a fost verificat. Am înțeles. Nimic din toate astea nu mă mira de fapt. Mai degrabă m-a uimit ceva ce a adăugat apoi Fincham, pe un ton prietenesc. Cazul este închis, domnișoară Jones. Dar dacă aveți vreo informație pe care vreți să mi-o furnizați, încă puteți să o faceți. Voi fi bucuros să vă ascult. îmi venea să râd în hohote. De unde ar fi trebuit să încep cu povestitul? —Mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
știe de aventură. îmi adusesem aminte pe jumătate ce îmi spusese Lee. Am auzit că e doar o căsătorie de fațadă. Walter a tresărit. —De data asta a fost diferit, repetă el obsesiv. Ea a spus că e îndrăgostită de domnișoara Jackson. A pronunțat „îndrăgostită“ între ghilimele, ca și cum ar fi folosit cuvintele cu mănuși sterile. Și cum a reacționat soțul ei? — El nu vorbea cu mine, a răspuns Walter răspicat. Nu are încredere în mine, crede că eu fac doar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă e adevărat. Să fi văzut ce față avea. Pentru că, să vezi, ce e amuzant e faptul că i-a plăcut de ea - de Lee Jackson - până a aflat adevărul. Chiar l-am auzit odată spunându-i lui Catherine că domnișoara Jackson este o valoare pentru galerie. Nu am confirmat nimic, dar nici nu am negat, atunci când m-a întrebat. Dar, să vezi, el are încredere în doamna Frank. Are bani investiți în galerie, iar ea îi este prietenă - dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Catherine le scria femeii aceleia. O grămadă de lucruri s-au potrivit atunci. Iar el era speriat de un scandal, am spus încet, aproape pentru mine. Aproape că a avut un atac de cord, a spus Walter voios. Credea că domnișoara Jackson se va duce direct la ziare. Aș fi putut să îi spun că nu se va întâmpla asta. Nimeni nu va fi interesat. Erau doar scrisori de dragoste. Până la urmă nu e Lady Di. El crede că e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Cum? De ce?“, ci pur și simplu a rămas acolo, fără să se miște, cu ochii fixați pe mine ca și cum ar fi crezut că, dacă se holbează îndeajuns de mult, mă poate face să dispar prin evaporare. —Și de ce a venit domnișoara Jones să te informeze? a întrebat. Cu siguranță că a avut un motiv. Sarcasmul din spusele lui probabil trebuia să mă facă să albesc și să mor. în schimb am încercat să par înfloritoare. —L-am văzut cum a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a întors imediat către Catherine. Ce s-a întâmplat? Ce căutai tu acolo? —Walter s-a aruncat pe geam, a spus cu grijă. M-a sunat să vin să-l văd. Nu am apucat să ajung. Eram în stradă. — Și domnișoara Jones unde era? Amândoi s-au uitat la mine. Clifford, ca un avocat care acuză; Catherine cu nedumerire. —Eram și eu tot pe stradă, am spus, și nu pot să spun că am văzut-o pe doamna Hammond. —Asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Sunt pregătită să cunosc prețul. Ce te face să crezi că am un preț? Atunci de ce te-ai dus la galeria la care e Clifford acționar? m-a întrebat ea. De ce ai povestit că vrei să o găsești pe iubita domnișoarei Lee? Când doamna Frank i-a spus lui Clifford, el a presupus imediat că tu ai scrisorile și voia să știe dacă poate face rost de ele. Atunci de ce nu a luat chiar el legătura cu mine? A tras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Sper că îți plac garoafele. S-a așezat. Era mijlocul nopții, dar el părea la patru ace ca întotdeauna. —îți iei costumele de la Burton? am spus cu chef de glumă. Cred că eram în stare de șoc. Nu a răspuns. —Domnișoară Jones, începu el. —Doamnă. Nu aveam ce să mai pierd. Apoi m-am mai relaxat. Am văzut că încerca să fie drăguț. —Dar îmi poți spune Sam. S-a uitat la mine intens. Mă întrebam dacă nu cumva vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că încerca să fie drăguț. —Dar îmi poți spune Sam. S-a uitat la mine intens. Mă întrebam dacă nu cumva vrei să-mi spui ceva despre cele întâmplate. Nu pot să nu cred că există o legătură între moartea domnișoarei Lee Jackson și povestea asta. Nu am răspuns nimic. Nu ne ascultă nimeni, dacă asta te îngrijorează, a spus el arătând oglinda de pe peretele din față. E mijlocul nopții. Și nici nu înregistrez. —Mulțumesc. Brusc, m-am simțit foarte obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cap lunguieț fără păr, o față arsă de băutură și zâmbea exact ca moartea, cu dinți perfecți. În loc de ochi avea două linii roșii, fine, care se deschideau repede, lăsând vederii luciri albastre de oțel. Se uita amuzat la mine. - Tremură domnișoara? Așa se întâmplă când te-ai amuzat. Priveam fix, fără să spun un cuvânt. Apoi el s-a uitat sub pat să vadă dacă cineva se ascunsese acolo. I-am dat banii pe care i-a numărat atent, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea ridica, întreba îngrozit: - Ce să fac cu domnișoara? - Pleacă, i-am spus. Îmi revenisem și îmi aminteam chiar cuvintele lui Reli: chirurgul și pacientul trebuie să comunice pozitiv tot timpul. Dar nu puteam, nu aveam nimic să-i spun profesorului Amorel. M-am târât până la pat și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un umor absurd, burlesc, de fapt imposibil de caracterizat, pentru că era genul de umor care îi era specific numai și numai lui însuși. Nu-l mai întânise la nimeni altcineva. Încă și mai fericit, bărbatul urcă scările agenției unde lucra domnișoara Kaly, femeia pe care o iubea la nebunie și cu care nu apucase până în ziua aceea să se căsătorească decât în fața statului, spre marea lui părere de rău, pentru că era o instituție care lui i se părea cu totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în literatura universală... și cred că nu fac altceva decât să exprim sentimentele tuturor celor prezenți, nu-i așa? Nu-i așa? repetă el întrebarea, ca pentru a convinge pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
grăbiră să se așeze din nou, deși mulți nu mai aveau pe ce, fiindcă aruncaseră scaunele, astfel că rămaseră în picioare. Eu și Maro revenirăm cu greu la locurile noastre, plini de lacrimi și vineți la față. - Felicitări încă o dată, domnișoară Aurora, plusă Euripide, încercând să capete și mai mult bunăvoința tinerei. Felicitări. Haideți să auzim câteva comentarii despre acest text de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
are nici o noimă, este lipsit de cele mai elementare norme gramaticale, de cel mai elementar bun-simț, ca să nu mai pomenesc faptul că până și câinele meu are mai mult talent! N-am să uit niciodată felul în care ne privea domnișoara Aurora Sticlaru în acele clipe. Pentru ea nu conta nimic, fiindcă nu înțelegea nimic. Îl privea pe bietul Maro zâmbind, așa cum ai privi un biet lunatic care explică tuturor cum că el este Dumnezeu. Aurora era absolut și definitiv convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vadă cine vorbise. Ileana, fiica lui Pop stătea rezemată cu spatele de zidul casei și îl privea. Ba da, spuse el, vorbind repede, de ce să nu mă simt bine? Nu știu, răspunse ea foarte serioasă, mă gândeam la rana dumneavoastră. Domnișoară, rana mea s-a vindecat. Nu mai am nimic, vorbesc din punct de vedere fizic. Să înțeleg că suferința ar putea fi de altă natură? întrebă ea zâmbind ușor. Nu, Doamne ferește! Pur și simplu nu mi-era somn, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de Sus. Așa, rosti Ileana, care părea că analizează foarte atentă cuvintele lui, nu s-ar spune după ce povesteați zilele trecute la masă. Mi s-a părut că aveți parte de activitate și, de ce să nu recunosc, adrenalină din belșug. Domnișoară, să nu confundăm! Am spus mai molcomi, adică mai domoliți nu mai înceți. Vorbim mai lin, suntem mai calmi... deși, la calm, voi, ardelenii, ne bateți de departe. Da, se vede. Aveți un pic de accent. N-am ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zîmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie bună n-a fost mai duios jelită și n-a avut o Înmormîntare mai cu pompă decît tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
linte! Și apoi toate sfaturile alea de parcă ele nu erau niște fete mari. Aia se cădea, aia nu se cădea. Aia era hoch, aia nu era hoch. Deci ce rost mai aveau acum poveștile mamei despre doamna, de fapt, corect, domnișoara Goldberg, că era o femeie cu o „inimă de aur“. Dacă avea o „inimă de aur“ (Îi șopti Hana soră-sii), atunci de ce nu se măritase, de ce nu-și găsise un bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îi șopti Hana soră-sii), atunci de ce nu se măritase, de ce nu-și găsise un bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tînără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]