3,006 matches
-
pentru obținerea notei de trecere; • stabilirea unui punctaj în scopul creării unor condiții identice de notare; • folosirea unor tipuri diferite de întrebări pentru a dezvălui capacitatea elevului de ași organiza cunoștințele; Pentru realizarea testelor se folosesc itemi închisi ( cu alegere duală, cu răspuns de selecție, cu răspuns de combinare) sau itemi deschiși( cu propoziții lacunare, desene lacunare, reprezentarea schematică a unor fenomene și procese). Investigația, ca metodă complementară de evaluare, oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite
METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Dumitru Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_885]
-
diagnosticului dual sunt necesare utilizarea combinată a interviurilor structurate (de persoanele abilitatea: psihiatri / psihologi), a screening -ul toxicologic al urinei și informații furnizate de familie sau de alte persoane care vin În contact direct și constant cu persoanele prezentând simptomatologie duală. Criterii diagnostice În detectarea diagnosticului dual: studiile cele mai valide se referă la criteriile diagnostice ale schizofreniei și abuzului de substanțe din clasificările internaționale: ICD-10, DSM -III-R, DSM -IV. Utilizarea interviurilor structurate pentru diagnosticele din DSM-IV și ICD-10 ameliorează În
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cea mai laborioasă etapă a elaborării unui test pedagogic. Tipologia itemilor include itemi obiectivi, semiobiectivi și subiectivi (Radu, 2000). Itemii obiectivi permit măsurarea exactă a rezultatelor și sînt utilizați mai ales în testele standardizate și pot fi: -itemi cu alegere duală, care solicită subiectului să aleagă unul din cele două posibilități de răspuns, de tipul adevărat/fals, corect/greșit, potrivit/ nepotrivit; -itemi cu alegere multiplă, care solicită alegerea unui răspuns dintr-o listă de alternative; -itemi de împerechere sau de asociere
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
a structurilor copulative "clasice". 5.2.2.1. Rezultat din asocierea adversativului dar21 (considerat conector interpropozițional, aparența disponibilității sale de a lega constituenți nonpropoziționali fiind dată de elipsă 22) cu și (considerat adverb, dar demonstrându-și în acest caz natura duală, conjuncțională și/sau adverbială, în funcție de context), dar și funcționează drept copulativ în planul enunțiativ strict (cel al informației factuale), dar ca adversativ în plan metadiscursiv 23. Atare interpretare îi explică prezența neutrală pragmasemantic în contexte ca: (10) "De la ruși vine
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
fie determinată doar istoric (în sensul de = conjunctural), cu toate că cele două unificări - bizantină și apoi otomană -au marcat mentalul sud-esticului. Există, după opinia noastră, cel puțin patru situații de destin sau, poate mai corect, patru repere - și ele cu alcătuire duală! - și care au "supervizat" și, respectiv, au întreținut stările contrastante din ființa omului de aici și, corelativ, amintitul echilibru instabil din această parte a continentului. Fiecare dintre acestea traversează veacurile și își păstrează caracterul problematic, desigur, cu distribuirile diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
condus, aici, în revers, la mitizarea legendei despre Meșterul Manole, la fel, provizoratul existenței într-un spațiu autocratic și adiabatic se reflectă în ceea ce numeam o filosofie a supraviețuirii. E de subliniat apoi că, parte integrantă din această structură umană duală, eticul reglează din interior "funcționarea", respectiv existența personajului literar. La aceasta se adaugă fundalul asigurat de o impresionantă literatură paremiologică ce îl circumscrie, în reiterări succesive, pe ce se cuvine în raport cu ce nu se cuvine ș. a. Or, dintr-o atare
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
studiate În relație cu cele psihice * limbajul este doar un instrument de comunicare, comunicarea fiind un proces mult mai complex, care cuprinde o multitudine de aspecte ce sunt Înglobate Într-un fenomen unic, bine structurat * semnul lingvistic are o natură duală: el este constant și labil În același timp; constanța lui este dată de un nucleu semnificativ de bază care impune anumite limite În utilizarea lui; semnificația constantă a semnului este dată de sistemul lingvistic izolat, În timp ce semnificația labilă se poate
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
000 km, cu alimentări succesive în aer), în 1948, Statele Unite aveau totuși bombardiere strategice cu o rază de maximum 6.000 km. Aceste diferențe sunt însă ușor explicabile prin progresul tehnologic mai ales în domeniul tehnologiei militare sau cu utilizare duală din perioada Războiului Rece și din cea postbelică. De asemenea, una dintre condițiile care au favorizat acest tip de gândire în privința armelor nucleare o reprezintă faptul că în 1945-1950 nu exista decât un singur tip de armă atomică a cărei
Război şi securitate nucleară. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
omul ca pe o substanță, pentru că nu putem afirma două contradictorii într-un același subiect. Așadar a gîndi eul ca substanță, nu înseamnă a pierde problema subiectului ci, din contră este strădania de a gîndi în alt fel această unitate duală, această uniune de fapt dintre o gîndire și un corp sau dintre o gîndire cu istoria ei sedimentată, sechestrată într-un corpus, a cărui unitate poate pune într-un fel probleme, dar care trebuie tocmai de aceea să rămînă obiectul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu este prezent fizic, auzim cuvinte‑ le sale prin intermediul cărților; venerăm aceste cărți care ne ajută să auzim cuvintele sale. La fel se întâmplă cu icoana pictată: privind trăsăturile trupului său, pă‑ trundem cu spiritul după putință, slava dumnezeiască. Suntem duali constitu‑ iți din suflet și din trup, iar sufletul nostru nu este unul la vedere ci este învă‑ luit într‑un fel de veșmânt; ne este imposibil să tindem spre spiritual fără corporal. Căci așa cum auzim cuvintele sensibile cu urechile
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și transluciditatea „pufoas\” a mediului celest. Privitorul care ridică capul să se uite la pictura cinetică se simte întru totul protejat și totodată liber să parcurgă în voie spațiul nelimitat. Pictura abstractă oferă suprafeței calități care pot satisface această cerință duală. Când vizitatorii privesc în jos de la galerie, substanța vizuală a suprafeței superioare a plăcii trebuie să manifeste același caracter dual. Harta familiară a orașului natal trebuie să aibă soliditatea pământului, dar să fie suspendată deasupra lui, trebuie să aibă și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
toată viața țăranului: munca, iubirile, politica, religia, trecutul, prezentul, viitorul...” (iunie 1886, scrisoare adresată lui J. van Santen Kolff). III. PĂMÂNTUL În mitologie, Pământul are funcție maternă, fiind Glia mamă, esența vieții, putând întruchipa și principiul masculin fecundator-Geb, o divinitate duală care oferă și ia. Pământul devine personaj în ambele opere, fiind perceput diferit. Chiar structura compozițională a romanului Ion a lui Liviu Rebreanu evidențiază rolul pe care îl are pământul în concentrația epică a textului și în legătura iubire pământ
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
regim semiprezidențial și consideră că acesta este caracterizat prin următoarele caracteristici: • Președintele este ales prin vot popular - direct sau indirect - pentru o perioadă prestabilită; • Președintele împarte puterea executivă cu un prim-ministru și intră astfel într-o structură de autoritate duală; • Președintele este independent de Parlament dar nu poate guverna singur; • Primul-ministru și cabinetul său sunt independenți de Președinte în măsura în care sunt supuși atât încrederii, cât și neîncrederii parlamentare și în măsura în care au nevoie de sprijinul unei majorități parlamentare; Structura de autoritate dualistă
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Tensiunea creată între diferitele "instanțe" definește complementaritatea lor și, în același timp, le dă sens. Formalizarea sistemului propus de Thomas ajunge la o lectură logico-structurală a tipurilor de relații dintre termenii polarizați, anume cele de contrarietate, complementaritate și contradicție. Mecanica duală a simbolului este extrapolată la nivelul ansamblului, unde devine cu adevărat "sistemică", pentru că ea poate ajuta în depășirea contrariilor și poate duce la o nouă stare de echilibru după un conflict tragic. Spre exemplu, într-o situație de criză existențială
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o parte a sensurilor rămâne ascunsă, cu toate că activă în memoria utilizatorului − el însuși având un psihism multidimensional, ce nu poate fi privit într-o manieră mecanică. Una din consecințele interesante pe care le identifică Thomas este că simbolul, o figură duală, deci schematică, ar avea un caracter misterios sau enigmatic (să zicem, motivul inorogului), spre diferență de alegorie (vezi confruntarea politică exprimată prin intermediul bestiarului animalier, în Istoria ieroglifică), o figură de construcție în retorică. Ciudat, am zice, pentru că cele două structuri
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi asimilată cu imaginea unui sistem solar, în care întreaga gândire se adună în jurul actului primordial, iluminant și fondator, al lui "Cogito ergo sum". Dorința de unitate se înfruntă însă cu conștiința unei rupturi, care duce în final la lumea duală sau la "fractura" barocă (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în plan terestru. Spre diferență de occident, Bizanțul și zonele sale de influență, precum Țările Române, nu operează disocieri (în principiu) între regalitate și funcția sacerdotală (Pippidi 50-58). Împărat sau voievod, ipostaza supremă a vieții pe pământ moștenește natura christică duală, cumulând spiritualul și materia într-un unic "uns al lui Dumnezeu". Ca urmaș al basileilor, voievodul român reiterează și el funcția de judecător, înscriind în imaginar, prin codul regalității, un mit totalizator al pattern-ului de sorginte divină. Unde Domnul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
variatele forme de credință populară, compensatorii în relație cu ideologiile oficiale. Paradoxul imaginarului european vine tocmai din natura sa (fenomen mental, dar și înmagazinat în cultura materială; reflectă și, la rândul lui, este reflectat de ea) și din istoria sa duală, a afirmărilor spectaculoase în raport cu (auto)negările. În cadrul lui, imaginea nu are în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
studiu sau al experienței estetice, ci și condiție de existență a artei care constribuie la deschiderea permanentă a lumii. Percepția devine o dimensiune activă și constitutivă ducând la identificarea primatului percepției cu primatul experienței. Prin aceasta se creează o ontologie duală a obiectului de artă: ceea ce subiectul experimentează și ce se constituie prin ce este experimentat. Cu alte cuvinte, materia obiectului are o ontologie specială, iar imaginea și simbolul obiectului au o ontologie proprie. Din acest punct de vedere este nevoie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în prezența sa tridimensională. Actul scupturii constă în raportul dintre mișcarea și nemișcarea sa. Mișcarea este imaginea transcendentală specifică irealului, în timp ce nemișcarea este imaginea intențională specifică realului. Cele două conlucrează numai prin prisma experienției estetice. Hartmann dezvoltă, plecând de la natura duală a sculpturii, patru momente ale fenomenului apariției: "1. Prim-planul material real, cu modelare pur spațială; 2. Plan dinapoi ireal, apărând cu aceeași concrețiune, dar fără iluzia realității; 3. Strânsă legătură a celui din urmă cu cel dintâi, pentru cel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
numim obiecte imaginaționale, întrucât obiectele pur intenționale sunt identificate și cu entitățile a căror existență ține de actul conștiinței. Și, întrucât entitățile obiectului sunt exterioare conștiiței, ele doar primesc o natură abstractă prin imaginarea lor ca obiecte independente non-reale. Natura duală a obiectului operei literare poate fi anticipată încă de la separarea obiectului de artă în obiect artistic și estetic. De aceea, opera literară poate avea la bază un obiect real (cartea pe care o pipăim împreună cu toată construcția lingvisică interioară) sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la schimbare: în timp ce obiectul ideal nu poate fi schimbat, obiectul real este supus în permanență schimbării. Astfel, în timp ce Ingarden încearcă stabilirea obiectului literar oscilând între cele două tipuri de obiecte, noi vom presupune că opera literară poate îndeplini, concomitent, existența duală redată prin obiectelul real și ideal. În alte cuvinte, obiectul artistic este un obiect real ce corespunde materiei, în timp ce obiectul estetic este de factură ideală și reprezintă forma finală a obiectului literar. Ontologia operei literare nu poate elimina psihologismul exerienței
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
autonom. Totodată, atributele sau experiențele lectorului nu pot fi interpretate ca aparținând structurii operei. Însă, experiența estetică duce la determinarea naturii obiectului artistic în obiect estetic, fără a afecta structura compozițională interioară operei. Extensia fenomenologică a operei ține de natura duală prezență-aparență, ce implică autorul în desăvârșirea operei ca produs artistic. Aceasta nu duce la modificarea calităților operei, ci doar la expresivitatea lor pe plan emoțional. De aceea compoziția ontologică nu va fi afectată de experiența estetică. Dar formele sensibile și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
bază existențială. Întrucât artele vizuale se prezintă sub forma a ceva existent, ele au o natură solidă determinată de un obiect real. Iar pentru a numi acest obiect un obiect de artă, înseamnă că are însușiri artistice și estetice: natura duală a obiectului, real-ideală, se aplică și în cadrul artelor vizuale. Prin urmare, identitatea unei opere vizuale este determinată de natura obiectului său și de tipul de acțiune de care dispune. Obiectul artei vizuale se prezintă ca o imagine (Gebilde) reconstruită sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lua inițiativa și decizia de a se retrage au o importanță majoră și vor conta, pe tot parcursul vieții, în relaționarea cu semenii, în stabilirea unor puncte convergente sau divergente cu aceștia. Dualitatea alegerilor noastre ca părinți ține de alcătuirea duală a întregului Univers. Ne putem ajuta pruncul să înteleagă că, în lumea pe care e pe cale să o descopere, există alb și negru, bine și rău, iubire și ură, pace și război, curat și murdar, frumos și urât, bucurie și
ARTA DE A FI PĂRINTE by Diana Cârcu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93083]